ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4146/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

deduse judecății

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta Z.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției,

anularea Ordinului nr. 2813/C/16 octombrie 2009, emis de către pârât și

menținerea Ordinului nr. 846/C/2008.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin ordinul contestat a fost revocat Ordinul

ministrului justiției nr. 846/C/2008, prin care i se recunoșteau drepturile

salariale câștigate ca judecător financiar, cu ocazia transferului activității

și judecătorilor financiari de la Curtea de Conturi - Colegiul Jurisdicțional

Ialomița, la Tribunalul Ialomița.

Reclamanta a criticat

Ordinul nr. 2813/C din 16 octombrie 2009 ca abuziv și discriminatoriu,

susținând totodată că un act care a intrat în circuitul civil, în speță Ordinul

nr. 846/C/2008, nu poate fi revocat, și că la data emiterii actului contestat

încetase raportul său de muncă cu Tribunalul Ialomița prin eliberarea sa din

funcție ca urmare a pensionării, conform Decretului Prezidențial nr. 336 din 25

februarie 2009, publicat în M. Of. nr. 129/02.03.2009.

formulată în cauză

Prin întâmpinare,

pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

arătând că hotărârea judecătorească în baza căreia s-a emis Ordinul nr. 846/C

din 20 martie 2008 nu era irevocabilă în momentul emiterii acestui act, ordinul

fiind emis în respectarea caracterului executoriu al hotărârilor prin care se

soluționează conflicte de muncă, dar că, ulterior, prin Decizia civilă nr.

4912/R din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București s-a modificat hotărârea

menționată în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

În aceste condiții,

Ministerul Justiției a procedat la punerea în aplicare a dispozițiilor Deciziei

civile nr. 4912/R din 30 iunie 2009 și a emis Ordinul nr. 2813/C/2009 prin care

se revocă Ordinul inițial nr. 846/C din 20 martie 2008, în condițiile în care

nu mai subzista temeiul juridic al acestui din urmă act administrativ.

Actul administrativ

contestat a fost emis ca un act condiție pentru că rămânerea sa în ființă a

fost în mod evident condiționată de menținerea de către instanța de control

judiciar a sentinței civile în baza căreia a fost emis. Iar din punct de vedere

al momentului în care intervine revocarea actului, cauzele revocării sunt

concomitente și ulterioare emiterii sale, ceea ce determină efecte juridice ex

tunc și ex nunc.

Pârâtul a susținut că

Ordinul contestat nr. 2813/C/2009 este legal și oportun, câtă vreme la momentul

pensionării, reclamanta a beneficiat de o pensie stabilită în mod greșit în

temeiul unui ordin rămas fără suport legal, și că practica ministerului în

această privință este unitară și respectă forța obligatorie a unor hotărâri

judecătorești irevocabile.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 4131 din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către

reclamanta Z.C. și, în consecință, a anulat Ordinul nr. 2813/C din 16 octombrie

2009 emis de către pârâtul Ministerul Justiției.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

- prin Ordinul nr.

846 din 20 martie 2008 al pârâtului Ministrul Justiției s-a stabilit că în

perioada 1 decembrie 2003 - 31 martie 2006 reclamanta, în calitate de judecător

la Tribunalul Ialomița, beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară

corespunzătoare coeficientului 13,000 modificându-se în parte și Ordinul

ministrului justiției nr. 1108/C/2006 în sensul că începând cu 1 aprilie 2006

reclamanta urmează să beneficieze de indemnizație de încadrare brută lunară,

coeficientul de multiplicare 17,000 în loc de 15,000. Actul administrativ

menționat a fost emis în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2002, O.U.G. nr.

123/2003, O.G. nr. 23/2005 și în considerarea Sentinței civile nr. 1094/2008 a

Tribunalului Ialomița;

- prin Decretul nr.

336 din 25 februarie 2009 al Președintelui României publicat la 2 martie 2009,

s-a dispus eliberarea reclamantei din funcție ca urmare a pensionării,

calcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei derulându-se de la acest

moment în temeiul ordinului ministrului justiției menționat;

- ulterior emiterii

decretului pentru eliberarea din funcția de judecător a reclamantei, la data de

16 octombrie 2009, ministrul justiției emite ordinul contestat în prezenta

cauză prin care revocă Ordinul nr. 846/C/2008, în temeiul căruia reclamantei i

se stabilise un coeficient de multiplicare în privința indemnizației de

încadrare brute lunare și, în considerarea decretului de eliberare din funcție,

drepturile de pensie.

Prima instanță a

apreciat că la data emiterii ordinului contestat, în mod evident Ordinul nr.

846/C/2008 intrase în circuitul civil, produsese efecte în privința situației

juridice a reclamantei (magistrat pensionar), astfel încât singura posibilitate

prin care pârâtul Ministerul Justiției putea pune în executare Decizia civilă

nr. 4912 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București (care infirma conținutul

Ordinului nr. 846/C/2008), era, cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. (6)

din Legea 554/2004, constatarea nulității sau anularea acestuia, putând fi

dispusă numai de instanța judecătorească competentă.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs în termenul legal pârâtul Ministerul Justiției,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul susține că

ordinul atacat a fost emis în aplicarea unei hotărâri judecătorești irevocabile

și nu există niciun temei care să atragă incidența art. 1 alin. (6) din Legea

nr. 554/2004, cum în mod eronat a considerat instanța de fond.

intimatei Z.C.

Prin întâmpinarea

înregistrată la data de 31 august 2011, intimata Z.C. a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, reiterând considerentele curții de apel.

În esență, intimata a

reținut că Ordinul nr. 846/C/2008 a intrat în circuitul civil la data de 20

martie 2008 și nu mai putea fi revocat la peste 7 luni de la pensionarea sa

pentru că la acest termen raporturile de muncă nu mai puteau fi modificate.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

cât și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în

continuare.

și de drept relevante

Intimata-reclamantă

Z.C. a supus controlului de legalitate Ordinul nr. 2813/C din 16 octombrie 2009

emis de ministrul justiției și libertăților cetățenești, prin care s-a dispus

revocarea Ordinului ministrului justiției nr. 846/C/2008, invocându-se ca temei

legal Decizia civilă nr. 4912/R/2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Prin actul

administrativ revocat, Ordinul nr. 846/C din 20 martie 2008 emis în baza

Sentinței civile nr. 1094/F/2008 a Tribunalului Ialomița se stabilise că în

perioada 1 decembrie 2003 - 31 martie 2006, intimata-reclamantă Z.C., judecător

la Tribunalul Ialomița, beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară

corespunzătoare coeficientului de multiplicare 13, modificându-se poziția nr.

16 din Anexa nr. 7E - Tribunalul Ialomița, a Ordinului ministrului justiției

nr. 1108/C/2006, în sensul că începând cu data de 1 aprilie 2006, Z.C.

beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară corespunzătoare

coeficientului de multiplicare 17,000 în loc de 15,000.

Contrar celor

reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că succesiunea actelor

administrative anterior indicate a fost determinată de punerea în executare a

unor hotărâri judecătorești diferite, respectiv după judecarea fondului -

soluția a fost favorabilă intimatei Z.C., iar după soluționarea recursului -

favorabilă Ministerului Justiției.

Detaliind, Înalta

Curte observă că, în esență, prin Sentința civilă nr. 1094/F din 11 decembrie

2007 Tribunalul Ialomița, secția civilă, a admis acțiunea reclamantei Z.C.

împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și

Tribunalul Ialomița, pe care i-a obligat în solidar să-i mențină indemnizația

de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 13,

pentru perioada 1 decembrie 2003 - 31 martie 2006, urmând ca începând cu 1

aprilie 2006 pârâtul Ministerul Justiției să procedeze la salarizarea

reclamantei prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficientului

de multiplicare 17 și acordarea sporurilor legal cuvenite.

În virtutea

prevederilor art. 274 C. muncii, potrivit cu care „Hotărârile pronunțate în

fond sunt definitive și executorii de drept”, pârâtul Ministerul Justiției a

emis Ordinul nr. 846/C din 20 martie 2008, favorabil intimatei Z.C.

Însă, după cum bine

punctează recurentul Ministerul Justiției, validitatea acestui ordin urma să

fie consolidată în situația respingerii recursului Ministerului Justiției și

rămânerii irevocabile a hotărârii tribunalului, ceea ce nu s-a întâmplat.

Dimpotrivă, ca efect al admiterii recursului, prin Decizia civilă nr. 4912/R

din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, sentința a fost

modificată în sensul respingerii acțiunii formulate de Z.C., ca nefondată.

Ca urmare, ordinul

emis în baza sentinței executorii dar supusă recursului, a rămas fără fundament

legal fiindcă drepturile pe care le recunoștea intimatei Z.C., prin respingerea

acțiunii, nu mai au niciun suport.

A admite punctul de

vedere contrar, care pornește de la premisa că un status quo provizoriu se

poate consolida indiferent de soluția pronunțată de instanța de recurs,

înseamnă, practic, a lipsi de eficiență hotărârile irevocabile pronunțate de

instanțele de recurs, ceea ce deturnează finalitatea normelor de procedură care

reglementează căile de atac.

Pe de altă parte,

soluția configurată de prima instanță, a obligării emitentului actului

administrativ de a promova o acțiune judiciară în condițiile art. 1 alin. (6)

din Legea nr. 554/2004, nu poate fi primită în contextul analizat, în care

autoritatea publică nu a făcut decât să pună în executare hotărâri

judecătorești, fără a-și exercita vreun drept de apreciere.

Nici susținerea

intimatei din întâmpinare, în sensul că încetarea raporturilor de muncă prin

pensionare ar reprezenta un obstacol pentru revocarea Ordinului nr. 846/C/2008,

nu este aptă să antreneze o altă rezolvare a litigiului, câtă vreme, cum s-a

arătat, validitatea acestui ordin era condiționată de respingerea recursului

Ministerului Justiției iar drepturile referitoare la pensie, conform art. 82

din Legea nr. 303/2004 sunt indisolubil legate de indemnizația de încadrare

brută lunară care, la rândul ei, depinde de coeficientul de multiplicare

clarificat tocmai prin hotărârea instanței de recurs anterior indicată.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. raportat la art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul Ministerului Justiției,

modificându-se sentința în sensul respingerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de către Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 4131 din

26 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta Z.C. ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 septembrie 2011.