ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4146/2011

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Z.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea Ordinului nr. 2813/C/16 octombrie 2009, emis de către pârât și menținerea Ordinului nr. 846/C/2008. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin ordinul contestat a fost revocat Ordinul ministrului justiției nr. 846/C/2008, prin care i se recunoșteau drepturile salariale câștigate ca judecător financiar, cu ocazia transferului activității și judecătorilor financiari de la Curtea de Conturi - Colegiul Jurisdicțional Ialomița, la Tribunalul Ialomița. Reclamanta a criticat Ordinul nr. 2813/C din 16 octombrie 2009 ca abuziv și discriminatoriu, susținând totodată că un act care a intrat în circuitul civil, în speță Ordinul nr. 846/C/2008, nu poate fi revocat, și că la data emiterii actului contestat încetase raportul său de muncă cu Tribunalul Ialomița prin eliberarea sa din funcție ca urmare a pensionării, conform Decretului Prezidențial nr. 336 din 25 februarie 2009, publicat în M. Of. nr. 129/02.03.2009.

Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că hotărârea judecătorească în baza căreia s-a emis Ordinul nr. 846/C din 20 martie 2008 nu era irevocabilă în momentul emiterii acestui act, ordinul fiind emis în respectarea caracterului executoriu al hotărârilor prin care se soluționează conflicte de muncă, dar că, ulterior, prin Decizia civilă nr. 4912/R din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București s-a modificat hotărârea menționată în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată. În aceste condiții, Ministerul Justiției a procedat la punerea în aplicare a dispozițiilor Deciziei civile nr. 4912/R din 30 iunie 2009 și a emis Ordinul nr. 2813/C/2009 prin care se revocă Ordinul inițial nr. 846/C din 20 martie 2008, în condițiile în care nu mai subzista temeiul juridic al acestui din urmă act administrativ. Actul administrativ contestat a fost emis ca un act condiție pentru că rămânerea sa în ființă a fost în mod evident condiționată de menținerea de către instanța de control judiciar a sentinței civile în baza căreia a fost emis. Iar din punct de vedere al momentului în care intervine revocarea actului, cauzele revocării sunt concomitente și ulterioare emiterii sale, ceea ce determină efecte juridice ex tunc și ex nunc. Pârâtul a susținut că Ordinul contestat nr. 2813/C/2009 este legal și oportun, câtă vreme la momentul pensionării, reclamanta a beneficiat de o pensie stabilită în mod greșit în temeiul unui ordin rămas fără suport legal, și că practica ministerului în această privință este unitară și respectă forța obligatorie a unor hotărâri judecătorești irevocabile.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 4131 din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamanta Z.C. și, în consecință, a anulat Ordinul nr. 2813/C din 16 octombrie 2009 emis de către pârâtul Ministerul Justiției. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: - prin Ordinul nr. 846 din 20 martie 2008 al pârâtului Ministrul Justiției s-a stabilit că în perioada 1 decembrie 2003 - 31 martie 2006 reclamanta, în calitate de judecător la Tribunalul Ialomița, beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului 13,000 modificându-se în parte și Ordinul ministrului justiției nr. 1108/C/2006 în sensul că începând cu 1 aprilie 2006 reclamanta urmează să beneficieze de indemnizație de încadrare brută lunară, coeficientul de multiplicare 17,000 în loc de 15,000. Actul administrativ menționat a fost emis în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2002, O.U.G. nr. 123/2003, O.G. nr. 23/2005 și în considerarea Sentinței civile nr. 1094/2008 a Tribunalului Ialomița; - prin Decretul nr. 336 din 25 februarie 2009 al Președintelui României publicat la 2 martie 2009, s-a dispus eliberarea reclamantei din funcție ca urmare a pensionării, calcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei derulându-se de la acest moment în temeiul ordinului ministrului justiției menționat; - ulterior emiterii decretului pentru eliberarea din funcția de judecător a reclamantei, la data de 16 octombrie 2009, ministrul justiției emite ordinul contestat în prezenta cauză prin care revocă Ordinul nr. 846/C/2008, în temeiul căruia reclamantei i se stabilise un coeficient de multiplicare în privința indemnizației de încadrare brute lunare și, în considerarea decretului de eliberare din funcție, drepturile de pensie. Prima instanță a apreciat că la data emiterii ordinului contestat, în mod evident Ordinul nr. 846/C/2008 intrase în circuitul civil, produsese efecte în privința situației juridice a reclamantei (magistrat pensionar), astfel încât singura posibilitate prin care pârâtul Ministerul Justiției putea pune în executare Decizia civilă nr. 4912 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București (care infirma conținutul Ordinului nr. 846/C/2008), era, cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. (6) din Legea 554/2004, constatarea nulității sau anularea acestuia, putând fi dispusă numai de instanța judecătorească competentă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termenul legal pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul susține că ordinul atacat a fost emis în aplicarea unei hotărâri judecătorești irevocabile și nu există niciun temei care să atragă incidența art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cum în mod eronat a considerat instanța de fond.

Apărările intimatei Z.C. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 31 august 2011, intimata Z.C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând considerentele curții de apel. În esență, intimata a reținut că Ordinul nr. 846/C/2008 a intrat în circuitul civil la data de 20 martie 2008 și nu mai putea fi revocat la peste 7 luni de la pensionarea sa pentru că la acest termen raporturile de muncă nu mai puteau fi modificate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă Z.C. a supus controlului de legalitate Ordinul nr. 2813/C din 16 octombrie 2009 emis de ministrul justiției și libertăților cetățenești, prin care s-a dispus revocarea Ordinului ministrului justiției nr. 846/C/2008, invocându-se ca temei legal Decizia civilă nr. 4912/R/2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale. Prin actul administrativ revocat, Ordinul nr. 846/C din 20 martie 2008 emis în baza Sentinței civile nr. 1094/F/2008 a Tribunalului Ialomița se stabilise că în perioada 1 decembrie 2003 - 31 martie 2006, intimata-reclamantă Z.C., judecător la Tribunalul Ialomița, beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 13, modificându-se poziția nr. 16 din Anexa nr. 7E - Tribunalul Ialomița, a Ordinului ministrului justiției nr. 1108/C/2006, în sensul că începând cu data de 1 aprilie 2006, Z.C. beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 17,000 în loc de 15,000. Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că succesiunea actelor administrative anterior indicate a fost determinată de punerea în executare a unor hotărâri judecătorești diferite, respectiv după judecarea fondului - soluția a fost favorabilă intimatei Z.C., iar după soluționarea recursului - favorabilă Ministerului Justiției. Detaliind, Înalta Curte observă că, în esență, prin Sentința civilă nr. 1094/F din 11 decembrie 2007 Tribunalul Ialomița, secția civilă, a admis acțiunea reclamantei Z.C. împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Ialomița, pe care i-a obligat în solidar să-i mențină indemnizația de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 13, pentru perioada 1 decembrie 2003 - 31 martie 2006, urmând ca începând cu 1 aprilie 2006 pârâtul Ministerul Justiției să procedeze la salarizarea reclamantei prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficientului de multiplicare 17 și acordarea sporurilor legal cuvenite. În virtutea prevederilor art. 274 C. muncii, potrivit cu care „Hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept”, pârâtul Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 846/C din 20 martie 2008, favorabil intimatei Z.C. Însă, după cum bine punctează recurentul Ministerul Justiției, validitatea acestui ordin urma să fie consolidată în situația respingerii recursului Ministerului Justiției și rămânerii irevocabile a hotărârii tribunalului, ceea ce nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, ca efect al admiterii recursului, prin Decizia civilă nr. 4912/R din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, sentința a fost modificată în sensul respingerii acțiunii formulate de Z.C., ca nefondată. Ca urmare, ordinul emis în baza sentinței executorii dar supusă recursului, a rămas fără fundament legal fiindcă drepturile pe care le recunoștea intimatei Z.C., prin respingerea acțiunii, nu mai au niciun suport. A admite punctul de vedere contrar, care pornește de la premisa că un status quo provizoriu se poate consolida indiferent de soluția pronunțată de instanța de recurs, înseamnă, practic, a lipsi de eficiență hotărârile irevocabile pronunțate de instanțele de recurs, ceea ce deturnează finalitatea normelor de procedură care reglementează căile de atac. Pe de altă parte, soluția configurată de prima instanță, a obligării emitentului actului administrativ de a promova o acțiune judiciară în condițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi primită în contextul analizat, în care autoritatea publică nu a făcut decât să pună în executare hotărâri judecătorești, fără a-și exercita vreun drept de apreciere. Nici susținerea intimatei din întâmpinare, în sensul că încetarea raporturilor de muncă prin pensionare ar reprezenta un obstacol pentru revocarea Ordinului nr. 846/C/2008, nu este aptă să antreneze o altă rezolvare a litigiului, câtă vreme, cum s-a arătat, validitatea acestui ordin era condiționată de respingerea recursului Ministerului Justiției iar drepturile referitoare la pensie, conform art. 82 din Legea nr. 303/2004 sunt indisolubil legate de indemnizația de încadrare brută lunară care, la rândul ei, depinde de coeficientul de multiplicare clarificat tocmai prin hotărârea instanței de recurs anterior indicată. 2. Temeiul legal al instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul Ministerului Justiției, modificându-se sentința în sensul respingerii acțiunii.