ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3125/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3125/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluția instanței de fond
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și
Vameșilor P.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul
Administrației și Internelor și Ministrul Administrației și Internelor,
suspendarea executării dispoziției administrative Nota-Raport din data de 24
noiembrie 2011 până la pronunțarea instanței de fond și obligarea pârâților în
solidar la daune morale de
20
.
000 RON, cu
cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat, în ceea ce privește cazul bine justificat, că nota raport
contestată reprezintă un act administrativ normativ mascat, ce conține dispoziții
adresate persoanelor juridice din subordine,fiind lovit de nulitate, întrucât contravine
convențiilor încheiate anterior între sindicat și minister, materializate în notele-raport
prin care s-a stabilit reținerea pe statele de salarii a cotizațiilor sindicale
și a contravalorii facturilor de telefonie mobilă, fără ca încetarea unilaterală
a acestor convenții să fi fost previzibilă.
A mai arătat reclamantul
că actul atacat nu îndeplinește condițiile legale, produce efecte retroactive, asupra
facturilor emise pentru luna octombrie și a cotizațiilor pe luna noiembrie, motivarea
actului este netemeinică, întrucât reținerile se făceau în sistem informatic, nu
au fost radiate funcții la compartimentele financiar contabile cu ocazia reorganizării
instituției, iar operarea manuală a fiecărei deduceri individuale din impozit presupune
mai mult efort fizic și mai multe ore de muncă.
Referitor la paguba iminentă,
reclamantul a susținut că are aproximativ 1.000 de contracte de utilizatori de telefonie
mobilă, încheiate în baza acordului pârâtului de a reține contravaloarea facturilor
telefonice pe statul de plata, iar în considerarea cotizațiilor lunare au fost încheiat
contracte de prestări servicii pentru care s-au emis facturi ce urmează fi plătite
terților, astfel că măsurile instituite prin nota-raport atacată pune sindicatul
în imposibilitate de a plăti aceste facturi, dar și salariile angajaților și impozitele
către stat.
Pârâții Ministerul Administrației
și Internelor și Ministrul Administrației și Internelor, prin întâmpinarea formulată,
au invocat excepția lipsei de obiect, având în vedere că prin Nota-Raport din 08
decembrie 2011 actul a cărei suspendare se solicită și-a încetat aplicabilitatea
începând cu data de 08 decembrie 2011.
De asemenea, au invocat
excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât nota-raport atacată nu reprezintă
un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.
Totodată, au invocat excepția
lipsei calității procesuale active a reclamantului, prin raportare la dispozițiile
art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, apreciind că
sindicatul nu poate face dovada vătămării create prin emiterea actului a cărei executare
se cere a fi suspendată, întrucât, atât cotizațiile, cât și contravaloarea facturilor
pentru serviciile de telefonie mobilă, vor putea fi plătite în continuare, în mod
individual, de către membrii de sindicat, astfel că reclamantul nu poate fi considerat
persoană vătămată. A mai arătat că nu se poate vorbi despre o eventuală vătămare
a membrilor de sindicat, în condițiile în care aceștia vor primi integral drepturile
bănești la care au dreptul, singura lor obligație fiind de a-și plăti cotizația,
precum și contravaloarea oricăror alte servicii de care beneficiază, individual.
Pe fondul cauzei, pârâții
au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea
executării actului atacat.
Pârâtul Ministerul Administrației
și Internelor a formulat întâmpinare la cererea modificatoare, prin care a invocat
excepția lipsei procedurii prealabile, pe motiv că reclamantul nu a făcut dovada
formulării plângerii prealabile înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ.
Pârâtul a invocat și excepția
lipsei calității procesuale active a reclamantului, raportat la dispozițiile
art. 28 din Legea nr. 62/2011 potrivit cărora sindicatul poate acționa în justiție
pentru a apăra drepturile membrilor lui și față de împrejurarea că prezentul litigiu
nu vizează drepturile membrilor de sindicat. Pentru ipoteza în care s-ar aprecia
că acțiunea vizează drepturile membrilor de sindicat, a invocat excepția lipsei
dovezii calității de reprezentant, nefiind făcută dovada împuternicirii scrise din
partea membrilor de sindicat prevăzută de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011.
Pe fondul cauzei, a solicitat
respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 88 din
10 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, a respins excepțiile lipsei procedurii prealabile, inadmisibilității,
lipsei calității procesuale active și lipsei dovezii calității de reprezentant invocate
de pârâți, ca nefondate și, în consecință, a admis acțiunea, astfel cum a fost modificată,
formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor P.L. în contradictoriu
cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Ministrul Administrației și
Internelor și, în consecință, a dispus suspendarea executării Notei-Raport din 08
decembrie 2011 a M.A.I., până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond, a reținut, în esență, următoarele:
În ceea ce privește excepțiile
inadmisibilității acțiunii și lipsei plângerii prealabile, pe motiv că cererea introductivă
de instanță nu putea fi modificată în privința chiar a actului a cărui suspendare
se solicită, iar procedura prealabilă trebuia promovată anterior sesizării instanței,
instanța a constat că nu sunt întemeiate, sens în care le-a respins ca atare.
A susținut instanța că
acțiunea a fost modificată la primul termen de judecată, în condițiile art. 132
C. proc. civ., ca urmare a faptului că actul a cărui suspendare s-a solicitat prin
cererea inițială a fost revocat de pârât, fiind emis un alt act cu același conținut,
iar plângerea prealabilă împotriva acestui nou act a fost formulată anterior sesizării
instanței cu cererea modificatoare, fiind astfel respectate exigențele Legii
nr. 554/2004.
Referitor la excepția
inadmisibilității, instanța a constatat că , în mod evident, prin conținutul său,
actul contestat are natura juridică a unui act administrativ cu caracter intern,
adresat structurilor financiar-contabile din cadrul M.A.I., pentru reglementarea
unui aspect al activității acestora, fiind obligatoriu pentru destinatarii săi și
producător de efecte juridice atât în ceea ce îi privește pe destinatari, obligați
să se conformeze noilor reglementări, cât și față de terți, respectiv sindicate
și membrii de sindicat, prin sistarea anumitor rețineri ce se efectuau în statele
de plată a salariilor personalului M.A.I.
În ceea ce privește excepțiile
lipsei calității procesuale active și lipsei dovezii calității de reprezentant,instanța
a reținut că nu sunt nefondate, întrucât sindicatul a promovat prezenta acțiune
în justiție pentru apărarea unui drept propriu, dreptul la colectarea cotizațiilor
sindicale și a contravalorii facturilor de telefonie mobilă de la membrii săi prin
reținere de către angajator în statul de plată a salariilor, astfel că există identitate
între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat, nefiind necesară nici
împuternicirea scrisă din partea membrilor de sindicat de vreme ce reclamantul nu
acționează în numele acestora, conform art. 28 din Legea nr. 62/2011, ci în nume
propriu.
Referitor la excepția
lipsei calității procesuale active a reclamantului instanța a reținut că, în contenciosul
administrativ, existența vătămării produse prin actul atacat constituie o chestiune
de fond, de temeinicie a acțiunii în anularea actului, pentru justificarea calității
procesuale active, atât în acțiunea în anulare, cât și în cererea de suspendare
a executării acrului administrativ, fiind suficient ca reclamantul să invoce un
drept sau un interes legitim vătămat prin actul în discuție, condiție îndeplinită
în speță.
Pe fondul cauzei, instanța
a susținut că prin nota-raport din 08 decembrie 2011 privind unele măsuri pentru
îndeplinirea în bune condiții a activităților ce revin structurilor financiar-contabile
din cadrul M.A.I. s-a dispus ca, începând cu drepturile salariale aferente lunii
decembrie 2011, structurile financiar-contabile să nu mai efectueze în statele de
plată a salariilor reținerile reprezentând, printre altele, cotizațiile sindicale
și contravaloarea facturilor telefonice ale personalului care a încheiat contracte
de utilizatori de telefonie prin organizațiile sindicale.
S-a mai prevăzut că, prin
excepție de la dispoziția precedentă, pentru reținerile ce fac obiectul unor contracte/
convenții/ alte acte juridice deja încheiate la data notei-raport între M.A.I. și
organizațiile sindicale/ profesionale sau alte organizații de drept public/ privat,
sistarea reținerilor se va aplica începând cu ziua următoare celei în care respectivele
contracte/ convenții/ acte juridice își încetează efectele.
A argumentat instanța
de fond că în considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității
actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării,
constând în operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor actului,
constituie o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și
în condițiile expres prevăzute de lege.
Instanța a reținut că
măsura sistării reținerilor reprezentând cotizația sindicală și contravaloarea facturilor
de telefonie mobilă în statul de salarii, justificată de necesitatea îmbunătățirii
activității structurilor financiar-contabile și a degrevării acestora de anumite
operațiuni pe fondul reducerii de personal, adoptată după ce, potrivit unei practici
administrative îndelungate, s-a acceptat ca reținerile respective să se facă pe
statul de salarii, apare ca fiind o măsură intempestivă și imprevizibilă, ce nu
a fost adusă anterior la cunoștința organizațiilor sindicale pentru a li se da posibilitatea
să se adapteze din timp la noua situație, astfel încât în activitatea lor să nu
apară disfuncții.
În concluzie, instanța
a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor, care a invocat dispozițiile
art. 304 pct. 8 și ale art. 304
1
C. proc. civ., susținând, în esență,
următoarele critici:
- instanța de fond a soluționat
greșit excepția inadmisibilității acțiunii care a fost invocată de minister pentru
considerentul că actul a cărui suspendare s-a cerut și s-a dispus, nu este un act
administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind
apt să producă efecte juridice;
- instanța de fond a reținut
în mod greșit că Nota-raport în litigiu ar fi un act administrativ, deși nu a indicat
actul normativ de nivel superior pentru organizarea executării sau pentru aplicarea
căruia a fost emis pretinsul act administrativ dedus judecății;
- soluția dată pe fondul
cererii de suspendare, este nelegală și netemeinică, instanța de fond reținând în
mod greșit existența cumulativă a celor două condiții cerute la art. 14 din Legea
nr. 554/2004.
În concluzie, ministerul
a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii de suspendare
ca inadmisibilă, în principal și ca neîntemeiată, în subsidiar.
Soluția instanței de
recurs
Recursul este întemeiat
pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Așa cum rezultă din expunerea
rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul în litigiu a cărui
suspendare a fost pronunțată de Curtea de Apel, este reprezentat de nota raport
privind unele măsuri pentru îndeplinirea în bune condiții a activității ce revine
structurilor financiar-contabile din cadrul M.A.I., aprobată de ministrul Administrației
și Internelor la data de 8 decembrie 2011.
Astfel, s-a aprobat ca,
începând cu drepturile salariale aferente lunii decembrie 2011, structurile financiar-contabile
să nu mai efectueze în statele de plată ale salariilor reținerile menționate la
pct. 1 lit. a)-e) din Notă și anume:
a) cotizațiile și după
caz, împrumuturile și dobânzile datorate caselor de ajutor reciproc de pe lângă
instituțiile din cadrul aparatului central al instituțiilor și structurilor aflate
în subordinea/ coordonarea ministerului de către personalul propriu care are calitatea
de membru al acestora asociații;
b) cotizațiile datorate
de personalul aparatului central al instituțiilor și structurilor aflate în subordinea/
coordonarea ministerului pentru susținerea materială a activităților cultural-artistice
și sportive, desfășurate în instituțiile și structurile Ministerului Administrației
și Internelor și în asociațiile și cluburile sportive constituite în cadrul acestora;
c) cotizațiile datorate
pentru Corpul Național al Polițiștilor și Asociația Internațională a Polițiștilor
de către personalul aparatului central al instituțiilor și structurilor aflate în
subordinea/ coordonarea ministerului, personal care c calitatea de membru în aceste
condiții;
d) cotizațiile sindicale
datorate organizațiilor sindicale de către personalul aparatului central al instituțiilor
și structurilor aflate în subordinea/ coordonarea ministerului, personal ce are
calitatea de membri în aceste organizații;
e) contravaloarea facturilor
telefonice ale personalului aparatului central, al instituțiilor și structurilor
aflate în subordinea/ coordonarea ministerului, personal care a încheiat contracte
de utilizatori de telefonie prin organizațiile sindicale/ profesionale sau alte
organizații de drept public/ privat.
De asemenea, sindicatul
reclamant s-a apărat susținând că prin nota raport de mai sus a fost încălcată Convenția
din anul 2007 dintre sindicat și minister, materializată în nota-raport nr. 790624/2007
prin care s-a permis efectuarea reținerilor respective.
Sindicatul reclamant a
susținut, iar instanța de fond a fost de acord că nota-raport din litigiu reprezintă
un act administrativ supus regimului juridic reglementat prin Legea nr. 554/2004,
inclusiv în ceea ce privește măsura suspendării executării, concluzie lipsită de
temei legal.
Astfel, potrivit art.
2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,
actul administrativ este un act juridic unilateral cu caracter individual sau normativ
emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării
executării legii sau pentru aplicarea în concret a legii.
Or, în cauză, Nota raport
în litigiu nu a fost emisă în baza unor dispoziții legale și nici pentru organizarea
executării sau pentru aplicarea unor dispoziții legale, ci , așa cum s-a și susținut,
a fost adoptată/ aprobată pentru denunțarea Convenției care s-a materializat în
nota raport nr. 790624/2007.
Oricum, prin nota raport
nr. 790624/2007 în care s-a materializat Convenția din 2007 dintre sindicat și minister
s-au născut raporturi juridice de drept comun, iar nu raporturi de drept administrativ,
iar prin nota raport din 2011 s-a pus capăt acelor raporturi juridice astfel încât
litigiul apărut nu este de competența instanțelor de contencios administrativ în
lipsa unor dispoziții legale expuse.
Pe de altă parte, din
dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/ 2004, rezultă că pentru
emiterea unui act administrativ, o autoritate/ organ/ instituție publică trebuie
să acționeze în regim de putere publică, adică să acționeze în baza unor norme de
drept public și în exercitarea unor prerogative de putere publică.
Or, în cauza de față,
ministerul recurent a acționat în baza/ ca urmare a Convenției materializate în
nota raport din 2007, în scopul denunțării convenției respective.
În concluzie, instanța
de recurs reține că actul în litigiu nu are natura juridică a unui act administrativ,
astfel încât dispozițiile Legii nr. 554/2004 sunt inaplicabile, cererea de suspendare
a actului fiind inadmisibilă în temeiul art. 14-15 din această lege.
Astfel fiind, recursul
va fi admis, soluția instanței de fond va fi desființată și cererea de suspendare
a notei raport aprobată la 8 decembrie 2011 va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 881 din
10 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal.
Casează sentința recurată
și respinge cererea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie
2012.