ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 164/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe. Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 28 ianuarie 2011, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.E.V.M.

a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța, să emită Decizia reprezentând titlu de despăgubiri în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv în cuantum de 743.120.000 Rol, echivalentă cu suma de 20.518 euro la data de 12 septembrie 2005, sumă ce va fi actualizată în raport de cursul euro la data plății, conform Dispoziției nr. 2298 din 16 septembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, pentru apartamentul situat în Cluj-Napoca, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Dispoziția nr. 2298 din 16 septembrie 2005 Primarul municipiului Cluj-Napoca a propus acordarea sumei de 743.120.000 Rol, echivalentă cu suma de 20.518 euro la data de 12 septembrie 2005, reprezentând contravaloarea despăgubirilor aferente și cuvenite reclamantei pentru apartamentul situat în Cluj-Napoca, preluat abuziv în baza Decretului nr. 223/1974. Dispoziția mai sus menționată a fost emisă în baza deciziei civile nr. 455/A/2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în rejudecarea cauzei, urmare a casării dispuse prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4643/2003, procedura judiciară având o durată mai mare de 4 ani. Reclamanta a arătat că de la data rămânerii definitive a Dispoziției Primarului mun.

Cluj-Napoca, a făcut nenumărate demersuri în vederea obținerii despăgubirilor, demersuri în urma cărora a constatat că nu există o colaborare corespunzătoare între instituțiile abilitate să soluționeze dosarul său, pârâta solicitând Primăriei Cluj-Napoca diverse acte în condițiile în care acestea se aflau deja la dosar. S-a mai relevat că nereglementarea unui termen de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziilor reprezentând titlu de despăgubire, nu poate justifica atitudinea autorității publice de tergiversare și nesoluționare a dosarelor într-un termen rezonabil, aceasta cu atât mai mult cu cât Legea nr. 10/2001 prevedea un termen de soluționare, acela de 60 de zile calculat de la înregistrarea cererii.

De la data formulării cererii de acordare a despăgubirilor și până în prezent au trecut aproximativ 9 ani. Deasemenea, s-a susținut că nesoluționarea cererii de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, într-un termen rezonabil, reprezintă o gravă încălcare a drepturilor prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. Pârâta, prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 137 din 25 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta B.E.V.M.

împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință a obligat pârâta să emită, în favoarea reclamantei, o decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 743.120.000 ROL echivalentă cu suma de 20.518 euro la data de 12 septembrie 2005, sumă ce va fi actualizată în raport de cursul euro la data plății, conform Dispoziției nr. 2298 din 16 septembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca pentru apartamentul situat în Cluj-Napoca, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri judecătorești. Totodată, a obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 4,3 Ron reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin Dispoziția nr. 2298 din 16 septembrie 2005, emisă în baza deciziei civile nr. 455/A/2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Primarul municipiului Cluj-Napoca a propus acordarea sumei de 743.120.000 Rol, echivalentă cu suma de 20.518 euro la data de 12 septembrie 2005, reprezentând contravaloarea despăgubirilor aferente și cuvenite reclamantei pentru apartamentul situat în Cluj-Napoca, preluat abuziv în baza Decretului nr. 223/1974. Prima instanță a constatat că de la data rămânerii definitive a Dispoziției Primarului mun. Cluj-Napoca, reclamanta a făcut nenumărate demersuri în vederea obținerii despăgubirilor, însă nu a existat o colaborare corespunzătoare între instituțiile abilitate să soluționeze cererea reclamantei, pârâta solicitând Primăriei Cluj-Napoca diverse înscrisuri deși acestea fuseseră deja depuse dosar.

Curtea a reținut faptul că Primăria mun. Cluj-Napoca a transmis pârâtei, încă din 24.05 2008, atât copia conformă cu originalul Deciziei civile nr. 455/A/ 2005 a Curții de Apel Cluj, rămasă definitivă și irevocabilă cât și copia pașaportului petentei. Cu toate aceste, în mod absolut inexplicabil autoritatea a solicitat reclamantei, după mai mult de un an, retrimiterea acestor documente. În concluzie, luând în considerare intervalul scurs de atunci precum și faptul că reclamanta a fost lipsită de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului naționalizat încă din cursul anului 1979, iar dispoziția Primarului mun.

Cluj-Napoca din 16 septembrie 2005, poate fi asimilată unui „bun” în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prima instanță a apreciat că nu poate fi primită apărarea pârâtei referitoare la netemeinicia acțiunii, din perspectiva faptului că nu a fost urmată în totalitate procedura administrativă. 2. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut că prima instanță nu a pus în vedere reclamantului să-și precizeze acțiunea, în sensul de a arăta în contradictoriu cu cine înțelege să se judece, având în vedere că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au atribuții diferite reglementate de prevederile Legii nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005.

Cât privește Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, recurenta a menționat că, prin Titlul VII din actul normativ amintit mai sus, au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, cât și înființarea unei entități, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire. În speța dedusă judecății, reclamanta a depus notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 la Primăria municipiului Cluj-Napoca, soluționată prin emiterea Dispoziției nr. 2298/2005, avându-se în vedere și sentința civilă nr. 1224/2005, pronunțată de Tribunalul Cluj, rămasă definitivă și irevocabilă.

A arătat recurenta că, în vederea punerii în executare a hotărârii, a solicitat mai multe documente printre care Decizia civilă nr. 544 din 30 noiembrie 1979, în original/copie conform cu originalul, în cuprinsul căreia să se regăsească ștampila grefei cu mențiunea din care să reiasă că a rămas definitivă si irevocabilă, raportul de expertiză prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor întocmit de inginerul expert Ț.D.; copie pașaport/ act de identitate valabil al doamnei B.E.M.V., prima instanță în mod greșit apreciind că dosarul a fost completat cu înscrisurile mai sus menționate. În ceea ce privește raportul de expertiză, a menționat faptul că acesta a avut ca obiective identificarea și evaluarea imobilului din litigiu și stabilirea despăgubirilor la care este îndreptățită reclamanta, ținându-se cont de sumele achitate efectiv pentru achiziționarea apartamentului, pentru care a fost contractat împrumutul.

În ceea ce privește obligarea recurentei la emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii a făcut precizarea că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea, or, răspunsul formulat către reclamant, nu conține un refuz întemeiat pe un exces de putere, care apare atunci când autoritatea respectivă are dreptul de apreciere, când legea îi îngăduie să adopte o soluție din mai multe posibile. Astfel că, a apreciat recurenta, nesoluționarea în termenul legal al unei cereri sau refuzul nejustificat, definite de legea contenciosului administrativ, determină nașterea dreptului la investirea instanței de contencios administrativ, însă în speța de față nu poate fi vorba de un refuz al Comisiei întrucât nu se fundamentează pe un exces de putere.

În ceea ce privește aspectele reținute de instanța de fond potrivit cărora urmarea "procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare ar depăși termenul rezonabil de soluționare a cauzei, recurenta a apreciat că acesta nu sunt întemeiate, dat fiind că jurisprudența aceleiași instanțe în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii, precum complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant, criterii neregăsite în hotărârea instanței de fond. În același context, instituirea procedurii administrative are ca rațiune asigurarea unei proceduri unice și corecte pentru toate persoanele aflate în situații similare.

Astfel, această procedură este pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudine pentru subiectele de drept vizate, fără ingerința unor factori externi, care să determine soluții diferite în situații similare. În ceea ce privește actualizarea sumei în raport de cursul euro la data plății, recurenta a precizat că are competența de a emite doar titlul de despăgubire, titlu ce va fi valorificat printr-o cerere de opțiune. De asemenea, a invocat și prevederile art. III din O.U.G. nr. 62/2010 care suspendă pe o perioadă pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței, emiterea titlurilor de plată prevăzute în tulul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Apărările de fapt și de drept relevante Înalta Curte constată că cea mai mare parte a motivării căii de atac exercitate în cauză nu cuprinde critici propriu-zise la adresa soluției pronunțate de prima instanță, ci reia apărările de la fond privind complexitatea procedurii reglementare de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și inexistența unei culpe a autorității în derularea acesteia.

Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru bunurile imobile preluate abuziv, conferă consistență concluziei instanței de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, în condițiile în care calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziția nr. 2298 din 16 septembrie 2005 a Primarului municipiului Cluj-Napoca. Prin această dispoziție s-a propus acordarea sumei de 743.120.000 Rol, echivalentă cu suma de 20.518 euro la data de 12 septembrie 2005, reprezentând contravaloarea despăgubirilor aferente și cuvenite reclamantei pentru apartamentul situat în Cluj-Napoca, str. Donath, preluat abuziv în baza Decretului nr. 223/1974.

Complexitatea procedurii administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care, într-adevăr, nu poate fi parcursă în termenul general de 30 de zile reglementat în art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, constituie un criteriu de apreciere a termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite pasive a autorității publice. În egală măsură, normelor administrative emise de autoritatea competentă în vederea organizării propriei activități de executare a legii și stabilirii ordinii soluționării dosarelor nu li se pot conferi efecte juridice, în sensul justificării încălcării principiului termenului rezonabil și a celorlalte garanții ale bunei administrări.

Deși argumentele recurentei privind complexitatea procedurilor reglementate de Legea nr. 247/2005 care cuprind mai multe etape, în care sunt antrenate mai multe entități (organe investite cu soluționarea notificării, evaluatorii) sunt corecte, acestea nu reprezintă un motiv legal pentru depășirea termenului rezonabil de rezolvare a situației litigioase a intimaților. Așa cum rezultă din cele expuse anterior, ceea ce a sancționat instanța de fond prin hotărârea pronunțată a fost încălcarea termenului rezonabil în derularea procedurii administrative și prelungirea stării de incertitudine juridică asupra măsurilor reparatorii, durata excesivă a procedurii aducând atingere atât dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât și dreptului de proprietate ocrotit în Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.

În ceea ce privește actualizarea sumei în raport cu cursul euro la data plății, se reține că recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin criticile formulate, exclude posibilitatea oricărei actualizări, raportat la competențele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Susținerile recurentei sunt nefondate, întrucât prin sentința atacată s-a dispus emiterea unei decizii care să conțină titlul de despăgubire la valoarea stabilită prin Decizia civilă nr. 455/A/2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, irevocabilă astfel că nu se poate încălca autoritatea de lucru judecat și implicit nici principiul securității juridice. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 137 din 25 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2012.