ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1030/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 343/2008 pronunțată la data de 27 martie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.C. împotriva pârâților SC D.S.G. SA Beclean și Ministerul Economiei și Finanțelor, succesor al Ministerului Industriilor și a dispus anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 0049, emis de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cu privire la imobilele terenuri înscrise în C.F. nr. 1043 Beclean, cu nr. topo 1031/1/2/2/1 și 1042/1/2/2/1. Totodată , s-a dispus rectificarea înscrierilor în C.F.

nr. 1043 Beclean, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei SC D.S.G. SA Beclean, asupra imobilelor cu nr. topo 1031/1/2/2/1 și 1042/1/2/2/1 și a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâta SC D.S.G. SA Beclean nu a făcut dovada că ar fi deținut prin antecesoarea sa, SC P. SA Beclean, un drept de administrare operativă asupra suprafeței de teren de 1619 mp ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate în litigiu, care la data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 să fie transformat prin efectul art. 20 alin. (2) într-un drept de proprietate.

Reține instanța de fond, ca, dimpotrivă, terenul în suprafață de 1619 mp identificat din punct de vedere topografic cu parcelele top nr. 1031/1/2/2/1, 1042/1/2/2/1 face parte din terenurile înscrise în Titlul de proprietate nr. 2012/2002 emis pe numele antecesorului reclamantei, tarlaua 72, parcela 2253 așa cum rezultă din raportul de contraexpertiză efectuat în cauză în dosarul nr. 1650/2001 al Judecătoriei Beclean. Faptul că antecesorului reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991, iar la 21 martie 2002 a fost pus în posesie (proces verbal nr. 1897 din 21 martie 2002) denotă că pârâta a avut doar formal dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

Excepția de tardivitate a acțiunii a fost respinsă la instanța de fond prin încheierea pronunțată la data de 14 februarie 2008, cu motivarea că data la care intimata–reclamantă a luat cunoștință de actul administrativ atacat este 10 ianuarie 2006, când i s-a comunicat încheierea emisă de O.C.P.I. Beclean, privind refuzul de înscriere în Cartea Funciară a dreptului de proprietate dobândit în urma dezbaterii succesiunii după tatăl reclamantei. Deasemeni, excepția de inadmisibilitate a acțiunii privită prin prisma lipsei plângerii prealabile, a fost respinsă de instanța de fond, reținând că procedura prealabilă nu era necesară și nici obligatorie, determinat și de împrejurarea că actul administrativ a intrat în circuitul civil.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții, SC D.S.G. SA Beclean și Ministerul Economiei și Finanțelor, ambii criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Recurenta-pârâtă, SC D.S.G. SA Beclean, invocă motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii” și susține în esență, prin motivele de recurs formulate că, în mod greșit instanța de fond a respins excepția tardivității acțiunii ce au formulat-o, dat fiind că actul administrativ a cărei anulare parțială se cere a fost emis în anul 1993, intabulat dreptul de proprietate la 26 ianuarie 1995, C.F.

nr. 2288, iar acțiunea formulată la 30 martie 2006, cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei recurentul-pârât critică sentința primei instanțe în sensul că aceasta nu a observat că în ceea ce-l privește a făcut dovada pe deplin cu actele existente că deține terenul în litigiu cu just titlu și este proprietar potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate pe care-l posedă. Recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, în susținerea recursului formulat invocă motivele de modificare a sentinței prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., „când instanța interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîdoielnic al acestuia, respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Susține în esență, prin motivele de recurs formulate ca în mod greșit, instanța de fond a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și cea a tardivității formulării acțiunii. Consideră că acțiunea reclamantei a fost prematur introdusă, astfel că este inadmisibilă, deoarece au fost ignorate dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, referitoare la plângerea prealabilă ce trebuie formulată înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Recurentu-pârât, susține că acțiunea formulată este tardiv introdusă, nefiind respectate prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, conform cărora termenul de introducere a acțiunii este de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz.

În speță, susține recurentul-pârât, termenul de 1 an curge de la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, sau eventual, din momentul înregistrării în Registrul de transcripțiuni, care fiind o formă de publicitate este opozabil terților din acest moment. Pe fondul cauzei, recurentul-pârât critică sentința primei instanțe, aceasta fiind dată cu aplicarea greșită a textelor de lege incidente în cauză, deoarece dreptul de proprietate al societății comerciale a fost dobândit prin efectul legii [art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990] și nu prin actul administrativ care este contestat, astfel, că anularea sau revocarea în prezent a acestui act nu are relevanță asupra dreptului de proprietate asupra terenului care a intrat deja în circuitul civil.

Intimata-reclamantă M.C., a formulat întâmpinare, prin care a susținut că cele două excepții privind inadmisibilitatea și tardivitatea acțiunii sunt nefondate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea le va admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Va fi analizat cu prioritate motivul de recurs formulat de ambii recurenți, vizând excepțiile tardivității introducerii acțiuni și a inadmisibilității acesteia pentru lipsa plângerii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a dat o rezolvare corectă prin respingerea acesteia, argumentul relevant sub acest aspect fiind faptul că nu mai era necesară parcurgerea acestei etape din moment ce actul administrativ atacat intrase în circuitul civil și oricum nu mai putea fi anulat de autoritatea emitentă, ci numai de către instanță. Cea de-a doua excepție vizează excepția de tardivitate a formulării acțiunii, aceasta având ca obiect anularea parțială a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 0049/9 februarie 1993 emis de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cu privire la imobilele terenuri, înscrise în C.F.

nr. 1043 Beclean, cu nr. topo 1031/1/2/2/1 și 1042/1/2/2/1 și transcris în C.F. la data de 26 mai 1995, C.F. nr. 2288 pe numele SC P. SA Beclean, antecesoarea recurentei-pârâte SC D.S.G. SA Beclean. Recurenții-pârâți susțin că în speță operează termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, termen ce se calculează de la data emiterii actului administrativ atacat (9 februarie 1993) sau cel mult de la data înscrierii dreptului de proprietate în Cartea Funciară (26 ianuarie 1995), moment de la care actul devine opozabil față de terți, nemaifiind astfel obligatorie comunicarea acestuia. Potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, termenul de un an se socotește de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz”, acesta fiind un termen de decădere.

Se observă deci că textul art. 11 alin. (2) din Lege elimină soluția referitoare la calculul termenului cu începere de la data emiterii actului. În speță, certificatul de atestare a dreptului de proprietate, a cărei anulare parțială se solicită, a fost înscris în Cartea Funciară la data de 26 ianuarie 1995, C.F. 1043 Beclean, topo 1031/1/2/2/1, 1042/1/2/2/1, moment de la care dreptul de proprietate al recurentei-pârâte SC D.S.G. SA Beclean, succesor al SC P. SA Beclean, pentru suprafața de 1619 mp teren devine opozabil față de terți, potrivit dispozițiilor art. 22, art. 26, art. 27 din Legea nr. 7/1996.

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate, act administrativ unilateral cu caracter individual, fiind intabulat, deci supus unei forme de publicitate imobiliară, a creat posibilitatea reală pentru terți de a cunoaște despre existența lui, aceștia urmând a-l contesta în situația în care apreciază că sunt vătămați în drepturile lor, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. Așadar, data înscrierii în cartea funciară este termenul de la care se presupune că terții au luat cunoștință de actul administrativ atacat, iar termenul de un an prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru calcularea sa are ca punct de referință această dată.

Cum intimata-reclamantă, a formulat acțiunea în anulare abia la 30 martie 2006, aceasta a depășit termenul de un an, care este, așa cum s-a precizat mai sus, un termen de decădere ce-și găsește rațiunea în considerente ce țin de respectarea principiului securității și stabilității raporturilor juridice. De altfel, intimata-reclamantă a luat cunoștință despre acest certificat, în mod cert, la momentul soluționării acțiunii de partaj succesorul cu frații săi, prin sentința civilă nr. 348 din 31 martie 2004 a Judecătoriei Beclean, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1886/17 din 2 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, terenurile ce au cuprins masa succesorală (cum și cel din prezentul litigiu) fiind identificate cu date de carte funciară.

Chiar și în această ipoteză termenul de un an de introducere a acțiunii este depășit. Astfel fiind, se constată că este întemeiată excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de recurenții-pârâți, excepție căreia instanța de fond i-a dat o rezolvare greșită prin respingerea acesteia. Ca o concluzie a celor expuse, constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a legii, precum și faptul că recursurile formulate sunt fondate, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ. acestea să fie admise, iar sentința atacată, modificată în tot, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca tardiv introdusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții SC D.S.G. SA Beclean (fostă SC P. SA Beclean) și Ministerul Finanțelor Publice (fost Ministerul Economiei și Finanțelor) împotriva sentinței civile nr. 343 din 27 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată în sensul că admite excepția tardivității formulării acțiune. Respinge acțiunea ca fiind tardiv formulată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 februarie 2009.