ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1030/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 343/2008

pronunțată la data de 27 martie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.C.

împotriva pârâților SC D.S.G. SA Beclean și Ministerul Economiei și Finanțelor,

succesor al Ministerului Industriilor și a dispus anularea parțială a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 0049, emis

de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cu privire la imobilele

terenuri înscrise în C.F. nr. 1043 Beclean, cu nr. topo 1031/1/2/2/1 și

1042/1/2/2/1.

Totodată , s-a dispus rectificarea

înscrierilor în C.F. nr. 1043 Beclean, în sensul radierii dreptului de

proprietate al pârâtei SC D.S.G. SA Beclean, asupra imobilelor cu nr. topo

1031/1/2/2/1 și 1042/1/2/2/1 și a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 1000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că pârâta SC D.S.G. SA Beclean nu a făcut dovada că

ar fi deținut prin antecesoarea sa, SC P. SA Beclean, un drept de administrare

operativă asupra suprafeței de teren de 1619 mp ce face obiectul certificatului

de atestare a dreptului de proprietate în litigiu, care la data intrării în

vigoare a Legii nr. 15/1990 să fie transformat prin efectul art. 20 alin. (2)

într-un drept de proprietate.

Reține instanța de fond, ca, dimpotrivă,

terenul în suprafață de 1619 mp identificat din punct de vedere topografic cu

parcelele top nr. 1031/1/2/2/1, 1042/1/2/2/1 face parte din terenurile înscrise

în Titlul de proprietate nr. 2012/2002 emis pe numele antecesorului

reclamantei, tarlaua 72, parcela 2253 așa cum rezultă din raportul de

contraexpertiză efectuat în cauză în dosarul nr. 1650/2001 al Judecătoriei

Beclean.

Faptul că antecesorului reclamantei i s-a

reconstituit dreptul de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991, iar la 21

martie 2002 a fost pus în posesie (proces verbal nr. 1897 din 21 martie 2002) denotă

că pârâta a avut doar formal dreptul de proprietate asupra terenului în

litigiu.

Excepția de tardivitate a acțiunii a fost

respinsă la instanța de fond prin încheierea pronunțată la data de 14 februarie

2008, cu motivarea că data la care intimata–reclamantă a luat cunoștință de

actul administrativ atacat este 10 ianuarie 2006, când i s-a comunicat

încheierea emisă de O.C.P.I. Beclean, privind refuzul de înscriere în Cartea Funciară

a dreptului de proprietate dobândit în urma dezbaterii succesiunii după tatăl

reclamantei.

Deasemeni, excepția de inadmisibilitate a

acțiunii privită prin prisma lipsei plângerii prealabile, a fost respinsă de

instanța de fond, reținând că procedura prealabilă nu era necesară și nici

obligatorie, determinat și de împrejurarea că actul administrativ a intrat în

circuitul civil.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs

în termen legal pârâții, SC D.S.G. SA Beclean și Ministerul Economiei și

Finanțelor, ambii criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Recurenta-pârâtă, SC D.S.G. SA Beclean,

invocă motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 raportat la art. 312

pct. 3 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii” și

susține în esență, prin motivele de recurs formulate că, în mod greșit instanța

de fond a respins excepția tardivității acțiunii ce au formulat-o, dat fiind că

actul administrativ a cărei anulare parțială se cere a fost emis în anul 1993,

intabulat dreptul de proprietate la 26 ianuarie 1995, C.F. nr. 2288, iar

acțiunea formulată la 30 martie 2006, cu depășirea termenului de 1 an prevăzut

de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei recurentul-pârât critică

sentința primei instanțe în sensul că aceasta nu a observat că în ceea ce-l

privește a făcut dovada pe deplin cu actele existente că deține terenul în

litigiu cu just titlu și este proprietar potrivit certificatului de atestare a

dreptului de proprietate pe care-l posedă.

Recurentul-pârât Ministerul Economiei și

Finanțelor, în susținerea recursului formulat invocă motivele de modificare a

sentinței prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., „când instanța

interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul

lămurit și vădit neîdoielnic al acestuia, respectiv „când hotărârea pronunțată

este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii”.

Susține în esență, prin motivele de

recurs formulate ca în mod greșit, instanța de fond a respins excepțiile

inadmisibilității acțiunii și cea a tardivității formulării acțiunii.

Consideră că acțiunea reclamantei a fost prematur

introdusă, astfel că este inadmisibilă, deoarece au fost ignorate dispozițiile art.

7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, referitoare la

plângerea prealabilă ce trebuie formulată înainte de a se adresa instanței de

contencios administrativ competente.

Recurentu-pârât, susține că acțiunea

formulată este tardiv introdusă, nefiind respectate prevederile art. 11 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, conform cărora termenul

de introducere a acțiunii este de 1 an de la data comunicării actului, data

luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului

verbal de conciliere, după caz.

În speță, susține recurentul-pârât,

termenul de 1 an curge de la data emiterii certificatului de atestare a

dreptului de proprietate, sau eventual, din momentul înregistrării în Registrul

de transcripțiuni, care fiind o formă de publicitate este opozabil terților din

acest moment.

Pe fondul cauzei, recurentul-pârât critică

sentința primei instanțe, aceasta fiind dată cu aplicarea greșită a textelor de

lege incidente în cauză, deoarece dreptul de proprietate al societății

comerciale a fost dobândit prin efectul legii [art. 20 alin. (2) din Legea nr.

15/1990] și nu prin actul administrativ care este contestat, astfel, că

anularea sau revocarea în prezent a acestui act nu are relevanță asupra

dreptului de proprietate asupra terenului care a intrat deja în circuitul

civil.

Intimata-reclamantă M.C., a formulat

întâmpinare, prin care a susținut că cele două excepții privind inadmisibilitatea

și tardivitatea acțiunii sunt nefondate, iar pe fondul cauzei a solicitat

respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând recursurile formulate prin prisma

motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea le va

admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Va fi analizat cu prioritate motivul

de recurs formulat de ambii recurenți, vizând excepțiile tardivității introducerii

acțiuni și a inadmisibilității acesteia pentru lipsa plângerii prealabile

prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Cât privește excepția

inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile prevăzută de art.

7 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a dat o rezolvare corectă prin

respingerea acesteia, argumentul relevant sub acest aspect fiind faptul că nu

mai era necesară parcurgerea acestei etape din moment ce actul administrativ

atacat intrase în circuitul civil și oricum nu mai putea fi anulat de

autoritatea emitentă, ci numai de către instanță.

Cea de-a doua excepție vizează excepția

de tardivitate a formulării acțiunii, aceasta având ca obiect anularea parțială

a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 0049/9

februarie 1993 emis de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cu privire la

imobilele terenuri, înscrise în C.F. nr. 1043 Beclean, cu nr. topo 1031/1/2/2/1

și 1042/1/2/2/1 și transcris în C.F. la data de 26 mai 1995, C.F. nr. 2288 pe

numele SC P. SA Beclean, antecesoarea recurentei-pârâte SC D.S.G. SA Beclean.

Recurenții-pârâți susțin că în speță

operează termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, termen ce se calculează de la data emiterii actului administrativ

atacat (9 februarie 1993) sau cel mult de la data înscrierii dreptului de

proprietate în Cartea Funciară (26 ianuarie 1995), moment de la care actul

devine opozabil față de terți, nemaifiind astfel obligatorie comunicarea

acestuia.

Potrivit art. 11 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, termenul de un

an se socotește de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data

introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după

caz”, acesta fiind un termen de decădere.

Se observă deci că textul art. 11

alin. (2) din Lege elimină soluția referitoare la calculul termenului cu

începere de la data emiterii actului.

În speță, certificatul de atestare a

dreptului de proprietate, a cărei anulare parțială se solicită, a fost înscris în

Cartea Funciară la data de 26 ianuarie 1995, C.F. 1043 Beclean, topo

1031/1/2/2/1, 1042/1/2/2/1, moment de la care dreptul de proprietate al

recurentei-pârâte SC D.S.G. SA Beclean, succesor al SC P. SA Beclean, pentru

suprafața de 1619 mp teren devine opozabil față de terți, potrivit

dispozițiilor art. 22, art. 26, art. 27 din Legea nr. 7/1996.

Certificatul de atestare a dreptului

de proprietate, act administrativ unilateral cu caracter individual, fiind

intabulat, deci supus unei forme de publicitate imobiliară, a creat

posibilitatea reală pentru terți de a cunoaște despre existența lui, aceștia

urmând a-l contesta în situația în care apreciază că sunt vătămați în

drepturile lor, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Așadar, data înscrierii în cartea funciară

este termenul de la care se presupune că terții au luat cunoștință de actul

administrativ atacat, iar termenul de un an prevăzut de dispozițiile art. 11

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru

calcularea sa are ca punct de referință această dată.

Cum intimata-reclamantă, a formulat

acțiunea în anulare abia la 30 martie 2006, aceasta a depășit termenul de un

an, care este, așa cum s-a precizat mai sus, un termen de decădere ce-și

găsește rațiunea în considerente ce țin de respectarea principiului securității

și stabilității raporturilor juridice.

De altfel, intimata-reclamantă a

luat cunoștință despre acest certificat, în mod cert, la momentul soluționării

acțiunii de partaj succesorul cu frații săi, prin sentința civilă nr. 348 din 31

martie 2004 a Judecătoriei Beclean, definitivă și irevocabilă prin decizia nr.

1886/17 din 2 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, terenurile

ce au cuprins masa succesorală (cum și cel din prezentul litigiu) fiind

identificate cu date de carte funciară. Chiar și în această ipoteză termenul de

un an de introducere a acțiunii este depășit.

Astfel fiind, se constată că este întemeiată

excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de recurenții-pârâți,

excepție căreia instanța de fond i-a dat o rezolvare greșită prin respingerea

acesteia.

Ca o concluzie a celor expuse,

constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a

legii, precum și faptul că recursurile formulate sunt fondate, urmează ca în

baza art. 312 C. proc. civ. acestea să fie admise, iar sentința atacată,

modificată în tot, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca

tardiv introdusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții

SC D.S.G. SA Beclean (fostă SC P. SA Beclean) și Ministerul Finanțelor Publice (fost

Ministerul Economiei și Finanțelor) împotriva sentinței civile nr. 343 din 27

martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată în

sensul că admite excepția tardivității formulării acțiune.

Respinge acțiunea ca fiind tardiv

formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25

februarie 2009.