ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3403/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 166 din 16 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 174 - 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c), art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.N.I. la 8 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., s-a aplicat față de inculpatul pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat față de inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei cu închisoarea.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei pronunțată reținerea și arestarea preventivă de la 15 februarie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de aresta a inculpatului B.N.I.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare s-a stabilit ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, însărcinat cu supravegherea sa pe durata termenului de încercare;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei pronunțate prevenția de la 15 februarie 2008 la 7 mai 2008.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a constatat că partea vătămată C.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpații la câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La 14 februarie 2008, în cursul serii, inculpatul B.N.I. și nepotul său, inculpatul minor T.M.A. au mers la discoteca "M." din localitatea B. La aceeași discotecă au fost în noaptea respectivă și victima P.V.I. împreună cu martorii O.D., O.M., surorile acestora P.V. și P.G.N., G.M. și alte persoane.

În jurul orei 2, în ziua de 15 februarie 2008 cei doi inculpați au părăsit discoteca și s-au îndreptat către casă.

La intersecția străzilor M. cu P.I., la o distanță de 8 - 10 metri de locuința inculpaților se aflau victima P.V.I. împreună cu martorii O.D. și O.M., iar la o oarecare distanță era martorul G.M., în imediata apropiere se găseau și martorele P.V. și P.G.N.

Ajungând în dreptul grupului format din cei trei, inculpatul B.N.I. i-a luat victimei țigara din gură, cu intenția de a o fuma el, fără a-i adresa vreo solicitare în acest sens. Victima P.V.I. i-a reproșat acest lucru, și-a recuperat țigara și l-a lovit pe inculpat cu palma în zona feței. B.N.I. ripostând cu un gest similar. A intervenit și martorul O.D., care i-a aplicat o lovitură cu podul palmei în zona capului, iar urmare a acestei lovituri inculpatul B.N.I. a căzut.

În timp ce se afla căzut inculpatul a fost lovit cu pumnii și picioarele de victimă și martorul O.D., după ce în prealabil aceștia i-au tras obiectele vestimentare peste față și membrele superioare, astfel încât B.N.I. nu a fost în măsură să schițeze niciun gest de autoapărare.

În aceste împrejurări, inculpatul B.N.I. a strigat către nepotul său, inculpatul T.M.A. să-l cheme pe fratele său, martorul B.D. pentru a le arăta împreună "cine sunt ei". Inculpatul minor s-a deplasat în fugă în locuința care este situată la aproximativ 10 metri de locul agresiunii, l-a anunțat pe unchiul său B.D. despre cele întâmplate și, din camera în care locuia împreună cu autorul infracțiunii a luat un cuțit pe care i l-a dat acestuia.

Văzându-l pe T.M.A. având un cuțit asupra sa, cuțit care ulterior a trecut în posesia inculpatului B.N.I., victima P.V.I., împreună cu martorii O.D., O.M. și T.M. au fugit de la locul agresiunii.

Aflându-se sub imperiul puternicei emoții determinată de agresiunea la care a fost supus inculpatul B.N.I. și-a îndepărtat obiectele vestimentare de la nivelul bustului și, împreună cu inculpatul T.M.A. au pornit în fugă în urmărirea acestora, cu intenția de a le aplica o corecție.

Martorul O.D. a alunecat la un moment dat fiind ajuns de inculpatul B.N.I. care a încercat să-l lovească cu cuțitul pe care îl avea asupra sa.

A reușit să evite lovitura și, cu o creangă l-a lovit pe autorul infracțiunii, inițial în zona feței și ulterior în spate, după care și-a continuat fuga.

În acest timp, victima P.V.I. a reușit să rupă o scândură dintr-un gard împrejmuitor al curții unui imobil, însă a fost surprins de inculpatul B.N.I., care i-a aplicat dintr-o poziție lateral dreapta o lovitură de cuțit în zona hemitoracelui drept.

Inculpatul B.N.I. a abandonat victima, care în momentele imediat următoare s-a prăbușit la pământ și a continuat să-i urmărească pe martorii O.D. și O.M.

A încercat să-l lovească cu cuțitul pe O.M. însă fratele său, martorul O.D. I-a lovit cu o șipcă desprinsă dintr-un gard peste mâna dreaptă în care ținea obiectul vulnerant, cuțitul căzând și fiind imediat aruncat de primul martor la o oarecare distanță.

În acest timp, ceilalți martori au constatat că victima P.V.I. murise, fapt ce i-a determinat pe unii dintre aceștia, precum și pe alte persoane care fie se întorceau de la aceeași discotecă, fie au ieșit în stradă alarmați de zgomotul produs să-l lovească pe inculpatul B.N.I. cu diverse obiecte (scânduri desprinse din garduri, bare metalice).

După ce victima fusese lovită cu cuțitul, în timp ce autorul infracțiunii era agresat de mai multe persoane dintre care unele nu au putut fi identificate, la locul incidentelor a ajuns și martorul B.D. care a reușit să aplaneze conflictul violent, ducându-l pe fratele său la domiciliu.

Martorii O.D. și P.V. împreună cu alte persoane au încercat să acorde victimei primul ajutor, ocazie cu care au schimbat poziția corpului acestuia trăgându-l către carosabil, însă au constatat că acesta decedase.

Raportul de autopsie medico-legală din 23 iulie 2008 al S.M.L. Ilfov a concluzionat în sensul că: "moartea lui P.V.I. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unei plăgi tăiate-înțepate penetrante localizată la nivelul hemitoracelui drept anterior cu lezarea organelor interne (plămân drept, pericard, cord); leziunile de violență constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor înțepător (tip cuțit sau similar) și sunt în legătură de cauzalitate directă, necondiționată cu decesul".

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.N. pe motivul greșitei interpretări a ansamblului probator, respectiv a analizei declarațiilor de martori, de asemenea pentru omisiunea de a reține în favoarea sa dispozițiile art. 44 C. pen. în motivarea solicitării reținerii articolului menționat s-a arătat că fapta a fost săvârșită în cadrul unui conflict spontan în care inculpatul aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de acțiunea violentă a victimei îndreptată împotriva sa, l-a lovit pe acesta cu un cuțit în zona toracelui. În subsidiar s-a solicitat a se constata că pedeapsa aplicată este mult prea aspră față de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei.

Prin Decizia nr. 139 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.N.I.

Curtea a reținut că de-a lungul procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, martorii oculari, au subliniat în esență aceleași aspecte legale de modalitatea în care inculpatul a lovit cu cuțitul victima, aceste probatorii fiind deopotrivă susținute de expertizele criminalistice și constatările tehnico științifice ale căror concluzii au fost expuse anterior.

Altercația sau discuția în contradictoriu avută înaintea săvârșirii acțiunii violente de către inculpatul B.N. cu martorii oculari și victimă nu se poate considera că justifică o ripostă în legitimă apărare. Aspectele descrise de martorii rudă cu inculpatul referitoare la lovirea acestuia cu diverse corpuri contondente, au avut loc fie înainte de declanșarea atacului inculpatului, fie după momentul în care s-a constatat urmarea agresiunii față de victima P.V. Astfel fratele inculpatului a arătat că la momentul la care a sosit la locul faptei, victima se afla deja la pământ, iar în acel moment inculpatul era lovit de martori. Acțiunea inculpatului și constatarea urmării acesteia a produs o stare de surescitare și tulburare evidente, context în care martorii au acționat în modul descris de martorul B.D. Se constată însă că această acțiune împotriva inculpatului, se plasează în timp după momentul în care acesta l-a agresat pe P.V.

Prima instanță a valorificat incidentul petrecut anterior agresării victimei, reținând în favoarea inculpatului săvârșirea faptei în stare de provocare și făcând aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. b) C. proc. pen. Astfel în mod corect au fost analizate exigențele art. 44 C. pen., considerându-se că inculpatul nu a ripostat unui atac actual, ci la momentul la care acesta se înarmase cu cuțitul adus de minor, agresiunea îndreptată împotriva sa încetase, martorii și victima îndepărtându-se în fugă și mai mult căutând metode eficiente de a se proteja. Lipsa întrunirii exigențelor referitoare la existența atacului îndreptat împotriva sa, exclude necesitatea de a analiza dacă fapta a fost săvârșită cu depășirea limitei unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului.

Ca urmare, Curtea a apreciat că prima instanță a reținut că probele administrate sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție și faptul că sunt întrunite în consecință condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate de prima instanță, Curtea a apreciat că aceasta a analizat o analiză riguroasă și coerentă a criteriilor enumerate de art. 72 C. pen., determinând un cuantum al pedepsei și o modalitate de executare apte să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul B.N.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în motivarea recursului că a comis fapta în legitimă apărare, iar pedeapsa aplicată este mult prea aspră.

Examinând recursul prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Atât instanța de fond, cât și cea de prim-control judiciar au reținut corect în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 14/15 februarie 2008, în loc public, inculpatul a aplicat victimei P.V.I. o lovitură de cuțit în zona toracelui drept, provocându-i o plagă tăiată - înțepată, penetrantă, ce a condus la deces.

Inculpatul a solicitat să se constate că sunt aplicabile disp. art. 44 alin. (1) și (3) C. pen.

Potrivit art. 44 alin. (3) C. pen., este în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Pentru a fi aplicabile aceste dispoziții legale este necesar să fie îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru existența legitimei apărări.

Astfel trebuie să existe un atac material, direct, imediat, injust, îndreptat împotriva persoanei care se apără sau a altei persoane și care pune în pericol grav persoana celui atacat sau drepturile acesteia.

În ipoteza prev. de art. 44 alin. (3) C. pen., riposta depășește atacul din cauza tulburării sau temerii de care este stăpânită victima agresiunii.

În speță, având în vedere modalitatea în care s-au comis faptele, nu se justifică reținerea disp. art. 44 alin. (3) C. pen.

Astfel, după consumarea incidentului între inculpat și victimă, inculpatul, aflându-se sub stăpânirea unei puternice emoții determinată de agresiunea la care a fost supus, a urmărit victima și pe însoțitorii săi ce se deplasau în fugă cu intenția de a le aplica o corecție.

Victima s-a oprit la un moment dat, încercând să desprindă o scândură dintr-un gard pentru a se apăra, moment în care inculpatul a lovit-o cu cuțitul în zona hemitoracelui drept, producându-i leziuni ce au condus la deces.

Rezultă așadar că nu suntem în prezența unui atac, inculpatul, lovind victima după ce agresiunea împotriva sa încetase, astfel că nu sunt incidente disp. art. 44 alin. (3) C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că aceasta a fost individualizată corespunzător în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările săvârșirii acesteia, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o bună conduită anterior săvârșirii faptei, a recunoscut și regretat comiterea acesteia.

În favoarea inculpatului au fost deja reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., iar pedeapsa redusă cu mult sub minimul special prevăzut de lege, astfel că o nouă reducere nu se impune, pedeapsa aplicată - prin cuantumul său și modalitatea de executare - fiind în măsură să corespundă cerințelor art. 52 C. pen.

Față de cele expuse, în baza disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Conform art. 385

16

rap. la art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 15 februarie 2008 la zi.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.I. împotriva Deciziei penale nr. 139/A din 9 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării reținerii și preventive de la 15 februarie 2008 la 23 octombrie 2009.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23 octombrie 2009.