ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5639/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, la data de 12 iulie 2010, sub nr. de dosar 6093/1/2010, revizuientul

C.I., a solicitat in contradictoriu cu intimatul C.N.S.A.S. revizuirea deciziei

nr. 3054 din 09 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Justiție și Casație, secția

de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 45061/3/2009.

În motivarea cererii formulate

revizuientul susține că după contestarea deciziei atacate a intrat în posesia edițiilor

ziarului B. din 11, 12 și 18 februarie 2009, 23 decembrie 2008, 22 decembrie 2008,

06 februarie 2009 și 09 martie 2009, în care apar date și informații noi despre

N.P., ofițerul de Securitate care l-a anchetat și terorizat în timpul regimului

comunist. Susține revizuientul că din respectivele materiale de presă rezultă că

ofițerul de Securitate practica frecvent șantajul, lua declarațiile sub presiune

și obliga persoanele să dea declarații dictate de el sub amenințarea torturii și

a arestării.

Consideră revizuientul

că aceste înscrisuri noi dovedesc în fapt că a fost victima unei permanente supravegheri

și anchete de natură penală, iar nu colaborator al Securității, în sensul O.U.G.

nr. 24/2008.

În drept, revizuientul

și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și a depus

la dosar un set de înscrisuri, respectiv declarațiile notariale ale domnilor C.L.

și D.G., în copii certificate, precum și extrasele din presa locală la care a făcut

referire.

Prin decizia nr. 3054

din 09 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 45061/3/2009, s-a respins ca

nefondat recursul declarat de recurentul C.I., împotriva sentinței nr. 1564 din

08 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Prin sentința recurată,

Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. și

a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului C.I.

competente a se pronunța asupra revizuirii

Analizând cauza prin prisma

motivelor de revizuire invocate de revizuient, în raport cu dispozițiile art. 322

pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată

pentru următoarele considerente:

În primul rând, Înalta

Curte reamintește că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile

legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea

ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres

de lege.

Potrivit art. 322

pct. 5 C proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri

doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat

hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Prima ipoteză a art. 322

pct. 5 C. proc. civ. se referă exclusiv la producerea unor înscrisuri, ce existau

în momentul primei judecăți și pe care instanța nu le-a putut avea în vedere dintr-o

cauză mai presus de voința părții sau care au fost reținute de partea adversă cu

rea-credință. Nu constituie, așadar, înscrisuri doveditoare noi, în sensul textului

citat setul de articolele publicate în ziarul B., la care revizuientul face referire.

De asemenea, referirea

normei legale fiind făcută numai la înscrisuri, înseamnă că dintre temeiurile de

revizuire s-au exclus celelalte mijloace de probă, cum ar fi recunoașterea părților

sau depozițiile unor martori chiar și în formă autentică. Prin urmare, este cert

că declarațiile notariale depuse de revizuient nu se circumscriu exigențelor

art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte constată că nu pot fi reținute în cauză motivele de revizuire

prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocate de revizuientul C.I. așa încât,

văzând și dispozițiile art. 328 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de C.I. împotriva deciziei nr. 3054 din 09 iunie 2010 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 decembrie 2010.