ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5639/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 12 iulie 2010, sub nr. de dosar 6093/1/2010, revizuientul C.I., a solicitat in contradictoriu cu intimatul C.N.S.A.S. revizuirea deciziei nr. 3054 din 09 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Justiție și Casație, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 45061/3/2009. În motivarea cererii formulate revizuientul susține că după contestarea deciziei atacate a intrat în posesia edițiilor ziarului B. din 11, 12 și 18 februarie 2009, 23 decembrie 2008, 22 decembrie 2008, 06 februarie 2009 și 09 martie 2009, în care apar date și informații noi despre N.P., ofițerul de Securitate care l-a anchetat și terorizat în timpul regimului comunist.

Susține revizuientul că din respectivele materiale de presă rezultă că ofițerul de Securitate practica frecvent șantajul, lua declarațiile sub presiune și obliga persoanele să dea declarații dictate de el sub amenințarea torturii și a arestării. Consideră revizuientul că aceste înscrisuri noi dovedesc în fapt că a fost victima unei permanente supravegheri și anchete de natură penală, iar nu colaborator al Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008. În drept, revizuientul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și a depus la dosar un set de înscrisuri, respectiv declarațiile notariale ale domnilor C.L. și D.G., în copii certificate, precum și extrasele din presa locală la care a făcut referire.

2. Hotărârea supusă revizuirii Prin decizia nr. 3054 din 09 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 45061/3/2009, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul C.I., împotriva sentinței nr. 1564 din 08 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin sentința recurată, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. și a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului C.I. 4. Hotărârea instanței competente a se pronunța asupra revizuirii Analizând cauza prin prisma motivelor de revizuire invocate de revizuient, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente: În primul rând, Înalta Curte reamintește că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Potrivit art. 322 pct. 5 C proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Prima ipoteză a art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se referă exclusiv la producerea unor înscrisuri, ce existau în momentul primei judecăți și pe care instanța nu le-a putut avea în vedere dintr-o cauză mai presus de voința părții sau care au fost reținute de partea adversă cu rea-credință. Nu constituie, așadar, înscrisuri doveditoare noi, în sensul textului citat setul de articolele publicate în ziarul B., la care revizuientul face referire. De asemenea, referirea normei legale fiind făcută numai la înscrisuri, înseamnă că dintre temeiurile de revizuire s-au exclus celelalte mijloace de probă, cum ar fi recunoașterea părților sau depozițiile unor martori chiar și în formă autentică. Prin urmare, este cert că declarațiile notariale depuse de revizuient nu se circumscriu exigențelor art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu pot fi reținute în cauză motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocate de revizuientul C.I. așa încât, văzând și dispozițiile art. 328 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de C.I. împotriva deciziei nr. 3054 din 09 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2010.