ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2363/2015

Decizia nr. 2363/2015

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată la 10 octombrie 2014, revizuentul A. a chemat în judecată pe intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, solicitând schimbarea în tot a Sentinței civile nr. 2908/2010, pronunțată în ședința publică din data de 15 iunie 2010 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2009, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că, prin cererea formulată de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității s-a solicitat constatarea calității sale de colaborator al Securității, acțiune admisă prin Sentința nr. 2908 din 15 iunie 2010, irevocabilă prin neformularea recursului în cauză, ca urmare a neluării la cunoștință a sentinței.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuentul susținând că, ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, a intrat în posesia unor declarații din care rezulta faptul că atât ofițerul C.I. responsabil cât și una dintre cele două persoane ale căror drepturi și libertăți fundamentale ar fi fost încălcate prin nota informativă dată de el, conform reținerii Curții de Apel nu a suferit în realitate niciun prejudiciu, iar ele au privit doar anumite probleme de siguranță națională. De asemenea ofițerul C.I. recunoaște că a refuzat orice recompensă, în bani sau alte foloase acordate, colaborarea fiind realizată doar din sentimente patriotice și doar în interes de apărare a ființei naționale.

Înscrisul nou invocat de revizuent îl reprezintă răspunsul înregistrat sub nr. x din 17 noiembrie 2010, la cererea sa cu același număr, SSPR recunoaște că a cerut să i se răspundă dacă el a făcut sau nu poliție politică, iar după data când acest concept a fost declarat neconstituțional, prin Decizia nr. 51/2008 a Curții Constituționale, în cazul Voiculescu, decizie ce a dus la anularea Legii nr. 187/1999 și înlocuirea ei cu O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, nu a revenit la cererea respectivă, solicitând înlocuirea obiectului cererii, concept neconstituțional, deoarece art. 8 din Legea nr. 341/2004, nu a fost modificată în acest sens, drept pentru care nu are temei juridic pentru a cere verificarea statutului sau de colaborator al securității.

A mai arătat revizuentul că înfățișarea acestui înscris i-a fost imposibilă în cursul procesului în care s-a pronunțat hotărârea atacată din motive mai presus de voința sa, întrucât avea reprezentarea faptului că el nu a făcut poliție politică, drept pentru care a dat la SSPR și declarație, pe propria răspundere, în acest sens.

Mai afirmă revizuentul că deși data înscrisului este ulterioară momentului pronunțării hotărârii atacate, el se referă indubitabil la împrejurări anterioare, fiind astfel pe deplin admisibilă cererea de revizuire astfel cum în mod unanim s-a pronunțat atât practica judiciară (a se vedea Curtea Supremă de Justiție în Decizia civilă nr. 470/1990) precum și jurisprudența (a se vedea Prof. Univ. Dr. Viorel Mihai Ciobanu "Tratat teoretic și practic de procedura civilă" II - Editura Național, Ed. 1997 - pagina 443).

În ceea ce privește ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și anume descoperirea unor înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică, a arătat faptul că a aflat de la foștii colegi, unii dintre aceștia foști colaboratori ai vechii securități, că urmare a activității anticomuniste desfășurate de el, a făcut obiectul urmăririi și supravegherii organelor de securitate în perioada având un dosar de urmărit al acestei instituții. Deși intimata CNSAS a cunoscut pe toată perioada procesului aceasta împrejurare, a reținut înscrisurile doveditoare ce ar fi fost de natură să determine o altă dezlegare a pricinii și anume faptul că a fost el însuși obiect al verificării și supravegherii Securității și în niciun caz un colaborator al acesteia. În data de 28 martie 2013 a înaintat către CNSAS o cerere prin care a solicitat accesul la propriul dosar de urmărit. Până la data prezentei cereri nu a primit niciun răspuns. Întrucât calitatea sa de urmărit și persecutat al regimului comunist o exclude cu certitudine pe cea de colaborator al securității, este necesară luarea în considerare a înscrisurilor ce atestă calitatea sa de oponent permanent și activ al regimului dictatorial și de "urmărit" al Securității.

În susținerea cererii de revizuire, revizuentul a depus și trei declarații notariale, datate din 8 octombrie 2014.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuentul a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 293/2008 și a O.U.G. nr. 24/2008, solicitând sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării acesteia.

În susținerea excepției, revizuentul a arătat că prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Dan Voiculescu în Dosarul nr. x/2/2006 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, constatând că Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, modificată și completată prin O.U.G. nr. 16/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, precum și dispozițiile art. II și ale art. V din această ordonanță sunt neconstituționale.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, într-un interval de timp, suspect de mic, a solicitat Guvernului României să promoveze o ordonanță de urgență, prin care să înlăture toate motivele de neconstituționalitate constatate de Curtea Constituțională în legea de bază, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, respectiv Legea nr. 187/1999 și O.U.G. 16/2006 pentru modificarea și completarea acestei legi. Încercarea de înlăturare a motivelor de neconstituționalitate a reușit doar parțial, singura măsură dispusă prin O.U.G. nr. 24/2008, fiind cea de stabilire a calității de colaborator de către instanța de judecată.

În rest, atât O.U.G. nr. 24/2008, cât și Legea nr. 293/2008, copiază aceleași prevederi ale unor acte juridice, declarate neconstituționale în întregul lor, păstrând atât motivele de neconstituționalitate constatate prin Decizia nr. 51/2008 a Curții Constituționale, dar și pe cele existente în conținutul acelor acte și asupra cărora Curtea nu s-a pronunțat.

În ședința publică de la 16 ianuarie 2015, instanța de revizuire a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul că dispozițiile legale asupra cărora poartă excepția de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea pe fond a cererii de revizuire.

Hotărârea Curții de Apel București

Prin Sentința civilă nr. 79 din 16 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva Sentinței nr. 2908 din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Național pentru studierea Arhivelor securității, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

- Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ. pot fi supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de instanța de recurs atunci când evocă fondul.

Din interpretarea teleologică a textului menționat, rezultă că legiuitorul a dorit ca orice hotărâre definitivă, care evocă să poată fi supusă revizuirii.

Curtea de apel a considerat că Sentința civilă nr. 2908 din 15 iunie 2010, fiind definitivă și evocând fondul, poate fi atacată cu revizuire.

Pe de altă parte, potrivit art. 322 pct. 5 revizuirea se poate cere "dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".

Pentru admiterea cererii de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- după pronunțarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare.

Curtea a considerat că această condiție este îndeplinită de vreme ce actele depuse sunt înscrisuri (cuprind o scriere pe un suport material ce atestă fapte cu relevanță juridică) și au fost descoperite de revizuent după pronunțarea hotărârii.

- înscrisurile să existe la data pronunțării hotărârii.

Această condiție nu este îndeplinită deoarece înscrisurile depuse de revizuent (declarațiile autentificate la 8 octombrie 2014) nu existau la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, respectiv 15 iunie 2010.

- înscrisurile să fie reținute de partea potrivnică sau nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentului.

Nici această condiție nu este îndeplinită, de vreme ce declarațiile autentificate au apărut ulterior pronunțării hotărârii, nefiind reținute de partea potrivnică.

- înscrisurile să influențeze soluția dată fondului cauzei.

Această condiție este îndeplinită, declarațiile depuse fiind apte să influențeze soluția dată fondului cauzei.

Ca urmare a neîndeplinirii tuturor condițiilor menționate, în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ., curtea de apel a respins cererea de revizuire ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentul A. criticând atât soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, precum și soluția de respingere a cererii de revizuire.

În drept, recurentul a invocat, generic, dispozițiile art. 488 și urm. noul C. proc. civ.

Criticile dezvoltate prin cererea de recurs sunt, în esență, următoarele:

- în mod greșit, instanța de revizuire a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, fără a face nicio analiză a dispozițiilor legale invocate ca fiind neconstituționale, iar potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, avea obligația să trimită cererea la Curtea Constituțională, nefiind abilitată să o admită sau să o respingă.

- în mod greșit, Curtea de Apel București a reținut că cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., interpretând eronat aceste prevederi legale, precum și situația de fapt rezultată din dosarul de fond. Susține recurentul că faptul că înscrisurile pe care se întemeiază cererea de revizuire nu existau fizic la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită, este acoperit de situația, potrivit căreia, în fața instanței de fond, pârâtul a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu cei trei martori, care ulterior au dat declarații notariale, probă însă care a fost respinsă.

În susținerea cererii de recurs, recurentul-revizuent reiterează argumente care țin de soluționarea pe fond a cauzei, cu referire la neîndeplinirea condițiilor de a fi constatat colaborator al organelor securității.

Hotărârea și considerentele instanței de recurs

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5), teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, hotărârea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale "poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.".

Această prevedere din legea specială a Curții Constituționale este derogatorie de la dreptul comun, reprezentat de dispozițiile C. proc. civ., coroborate cu cele din materia contenciosului administrativ reprezentate art. 20 din Legea nr. 554/2004, aplicându-se astfel cu prioritate, conform principiului "specialia generalibus derogant".

Stabilirea de către legiuitor, în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a unui termen special de exercitare a căii de atac a recursului, derogatoriu de la dreptul comun, atât sub aspectul întinderii lui cât și sub acela al momentului de la care începe să curgă, și anume 48 de ore de la pronunțare, este expresia tocmai a principiului celerității și a consecințelor juridice pe care le atrage pe plan procesual invocarea unei excepții de neconstituționalitate.

Din actele dosarului, rezultă că cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă ca inadmisibilă, de către Curtea de Apel București, în ședința publică de la 16 ianuarie 2015, astfel cum a fost consemnat în practicaua Sentinței nr. 79 din 16 ianuarie 2015 a aceleiași instanțe.

Cererea de recurs a fost înregistrată la Curtea de Apel București la data de 11 februarie 2015, cu depășirea evidentă a termenului de 48 de ore de la pronunțare prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Pe de altă parte, având în vedere că în Legea specială nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu există o prevedere expresă referitoare la sancțiunea procesuală care intervine în cazul nerespectării termenului de 48 de ore de la pronunțare privind declararea și motivarea cererii de recurs, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor procedurale de drept comun, prevăzute de C. proc. civ., respectiv cele ale art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei".

În concluzie, recursul declarat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale va fi respins ca tardiv formulat.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile asupra revizuirii sunt limitate la admisibilitatea acesteia, motiv pentru care și limitele învestirii instanței de control judiciar se circumscriu acestor prevederi procedurale.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".

Din conținutul acestui text de lege, reies condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru admisibilitatea unei asemenea căi extraordinare de atac, respectiv: descoperirea unui înscris după pronunțarea unei hotărâri judecătorești, astfel că acest înscris trebuia să fi existat la data judecății, dar să nu fi fost cunoscut de instanța care a judecat fondul; imposibilitatea prezentării acestui înscris de parte datorită împrejurărilor la care se referă în mod expres chiar art. 322 pct. 5 C. proc. civ.; înscrisul descoperit și invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.

Pornind de la aceste condiții, în mod corect, prima instanța a observat că înscrisurile invocate de către recurent, respectiv cele trei declarații notariale și adresa emisă de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 către B., nu întrunesc cerințele unui "înscris nou" în sensul dispozițiilor art. 322 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ.

Astfel, declarațiile notariale și adresa SSPR, în sensul de "instrumentum probationes", nu sunt înscrisuri care să fi existat înaintea pronunțării hotărârii și pe care reclamantul să le fi descoperit ulterior, având în vedere că cele trei declarații au fost date în fața notarului la data de 8 octombrie 2014, adică la 4 ani după pronunțarea sentinței a cărei revizuire se solicită, la inițiativa revizuentului C., iar adresa SSPR este datată 27 noiembrie 2012, adică tot ulterior pronunțării sentinței menționate.

Pe de altă parte, revizuentul nu a făcut dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința sa care l-a împiedicat să prezinte înscrisurile menționate, în condițiile în care avea posibilitatea să se prezinte cu martorii la notariat pe parcursul judecății.

În realitate, cum corect a reținut și curtea de apel, revizuentul încearcă o suplimentare a probatoriului și o reanalizare în calea extraordinară a revizuirii a înscrisurilor depuse deja la dosar și a apărărilor formulate la cererea de chemare în judecată, ceea ce nu poate fi primit.

În același sens, este și jurisprudența constantă a curții europene, potrivit căreia admiterea unei căi extraordinare de atac, care repune în discuție o decizie definitivă printr-o procedură de reexaminare este considerată o încălcare a principiului securității raporturilor juridice. În virtutea acestui principiu nicio parte nu este abilitată să solicite repunerea în discuție a unei hotărâri definite și executorii cu unicul scop de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă hotărâre, în privința sa. (cauzele: Șerbănescu împotriva României, Gâgă împotriva României).

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu pot fi reținute criticile de nelegalitate și netemeinicie aduse sentinței recurate, prima instanță pronunțând o soluție corectă în sensul că nu subzistă în speță motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale ca tardiv formulat și ca nefondat, în ceea ce privește cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 79 din data de 16 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale și ca nefondat în ceea ce privește cererea de revizuire.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 iunie 2015.

Procesat de GGC - CT