ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3713/2015

Decizia nr. 3713/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 1010 din 14 martie 2013, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului A. de „colaborator al Securității”, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin decizia nr. 3348 din 19 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1010 din 14 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Prin decizia nr. 1185 din 16 martie 2015, Înalta Curte de Casați și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 3348 din 19 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca nefondată.

II. Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire A., invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., republicat.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că la judecarea în fond a cauzei nu a fost citat, Curtea de Apel București încălcându-i astfel drepturile constituționale, aspect ce este în totală contradicție cu dispozițiile noului C. proc. civ.

De asemenea, a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de dreptul său de a-și angaja un apărător ales, astfel cum prevăd dispozițiile art. 13 alin. (1) și (2) C. proc. civ., republicat.

Mai mult decât atât, nu a avut posibilitatea să studieze dosarul aflat pe rolul Curții de Apel București și nici nu i s-a acordat timpul necesar pentru a-și angaja apărător, drept consfințit de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O.

Revizuentul a arătat că în Dosarul nr. x/1/2014 (care a fost soluționat prin decizia supusă revizuirii) a depus în probațiune declarațiile martorilor care au confirmat faptul că datele furnizate de el au fost în legătură cu persoane din rândul turiștilor străini cu privire la care existau suspiciuni că desfășurau activități de terorism și spionaj.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cererea în condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent pentru următoarele motive.

Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., republicat, potrivit căruia „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa”.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., republicat, „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”, iar art. 25 din același cod prevede că „procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi”.

Având în vedere dosarul în care a fost pronunțată hotărârea supusă revizuirii a fost înregistrat pe rolul instanțelor la data de 19 decembrie 2012, Înalta Curte constată că, în speță, se aplică dispozițiile C. proc. civ. din 1865.

Astfel, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Articolul menționat reglementează condițiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât și condițiile specifice fiecăruia dintre acestea, la pct. 1-10.

Condiția de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (…)”.

Astfel, se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești numai dacă este vorba despre o hotărâre definitivă pronunțată de instanța de apel, o hotărâre definitivă a primei instanțe împotriva căreia nu s-a declarat apel sau o hotărâre pronunțată de instanța de recurs, hotărâre prin care evocă fondul.

În speță, hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunțată în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, astfel că ea nu este o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare și nici nu a fost dată de o instanță de recurs evocând fondul.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 322 cu referire la art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 1185 din 16 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2015.