ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1729/2016

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., născut la data de 3 noiembrie 1953, în București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2838 din 23 octombrie 2014, a admis acțiunea reclamantului și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, care a solicitat casarea acesteia și respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată cuprinde considerente contradictorii, străine de natura pricinii și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestor motive de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. Instanța de fond nu a analizat apărările pe care le-a prezentat în cadrul întâmpinării depuse la dosar, încălcând dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) teza finală C. proc. civ., și a respins în mod nejustificat cererea sa de suplimentare a probatoriului cu audierea unui martor în măsură să ateste constrângerile la care a fost supus pentru a semna angajamentul de colaborator al Securității. Definiția noțiunii de "colaborator" expusă de prima instanță este eronată și, mai mult decât atât, la pronunțarea soluției atacate, curtea de apel nu a ținut seama de Decizia Curții Constituționale nr. 672 din 26 iunie 2012 în care a fost admisă în parte excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității", din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, sunt neconstituționale. Informațiile pe care le-a furnizat în cadrul notelor existente la dosar nu îndeplinesc condițiile cerute de actul normativ anterior individualizat pentru a putea fi considerat colaborator al Securității. Prima instanță nu a avut în vedere faptul că, la rândul său, a fost urmărit de către Securitate, fapt ce rezultă din probatoriul administrat în cauză.

Apărările formulate în cauză Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca vădit nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 11 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Recurentul a formulat punct de vedere cu privire la raportul ce i-a fost comunicat în care a precizat că este de acord cu soluționarea dosarului în completul de filtru, față de prevederile art. 490 alin. (2) teza finală C. proc. civ. Completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și poate fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Intimatul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect constatarea calității pârâtului A. de colaborator al Securității. Prima instanță a admis acțiunea reclamantului și a reținut, în esență, faptul că, în speță, sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008. În concret, în privința primei condiții, instanța a arătat faptul că pârâtul a semnat un angajament olograf din care reiese că a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securității, sub numele conspirativ "B.", în scopul cunoașterii persoanelor care au manifestări naționalist-iredentiste. În urma recrutării, pârâtul a furnizat benevol informații referitoare la cunoscuți ai săi care ar avea un comportament ostil regimului comunist. Pe baza informațiilor furnizate de pârât, ofițerul de Securitate a dispus luarea de măsuri de verificare a doamnelor C. și D., precum și a numitului E.. În legătură cu cea de-a doua condiție, instanța de primă jurisdicție a subliniat faptul că, prin informațiile pe care le-a furnizat, pârâtul a contribuit la îngrădirea dreptului la liberă circulație, a libertății de exprimare și a libertății opiniilor persoanelor vizate de notele informative pe care acesta le-a dat. De asemenea, curtea de apel a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 2 lit. b) teza a II-a din actul normativ anterior arătat, întrucât nu este îndeplinită situația premisă reglementată de norma aflată în discuție, în condițiile în care pârâtul nu a fost judecat și condamnat pentru motive politice. Înalta Curte nu poate împărtăși această soluție pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare. Astfel, în speță, verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, formulată în temeiul prevederilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008. În urma acestor verificări, intimatul-reclamant a întocmit nota de constatare din 13 februarie 2014 în baza căreia a sesizat instanța specializată cu prezenta acțiune. Art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, instituie două condiții pentru dobândirea calității de colaborator al Securității: 1) Persoana să fi furnizat organelor de Securitate "informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității". 2) Informațiile furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Pe aspectul îndeplinirii acestor condiții, instanța de control judiciar reține faptul că, într-adevăr, recurentul a fost recrutat în calitate de colaborator al Securității pentru "a supraveghea pe colegul său F., semnalat cu manifestări naționalist-iredentiste", a semnat cu numele real un "Angajament" (dosar CAB) și a preluat numele conspirativ de colaborare " B." în perioada 1976 - 1977. Însă, cea mai mare parte a probatoriului administrat în cauză se referă la recurent, în calitate de persoană urmărită de către Securitate (a se vedea Dosarul Ministerului de Interne, aflat la dosar fond). Notele informative date de recurent în calitate de colaborator al Securității, nominalizate în cadrul sentinței atacate, nu prezintă relevanță din perspectiva condițiilor anterior enunțate, întrucât nu vizează activități potrivnice regimului comunist (a se vedea dosar fond). În plus, nu se poate reține nici că informările în cauză ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Față de cele anterior prezentate, Înalta Curte constată că este fondat motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece prima instanță a interpretat greșit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.