ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2168/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin Sentința penală nr. 303 din 28 mai 2008 a Tribunalului Maramureș a fost condamnat inculpatul C.G.A. la:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen.;

- 4 luni închisoare pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzut de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 118 lit. f) C. pen. și art. 277 din Legea nr. 86/2006 s-a confiscat în favoarea statului cantitatea de 2.951 cartușe (2.879 cartușe de vânătoare cu alice de calibrul 12 și 72 cartușe de vânătoare cu glonț calibru 338 WIN MAG) și de 44 cartușe trase (calibru 12 și 338 WIN MAG) aflate la I.P.J. Maramureș – Serviciul C.J.S.E.O.

S-a dispus restituirea către inculpat a 48 de cartușe de vânătoare cu glonț calibru 300 WIN MAG și a 5 tuburi de cartușe trase de același calibru și către martora D.A.M. a 49 de cartușe de vânătoare cu glonț calibru 300 WIN MAG și a 5 tuburi de cartușe trase de același calibru, toate aflate la I.P.J. Maramureș – Serviciul C.J.S.E.O.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul C.G.A. este posesor de permis port armă (din 1 septembrie 2005 eliberat de I.P.J. Maramureș) având înscrise și cantitățile de 300 cartușe de vânătoare cu alice de calibru 12 și 300 cartușe de vânătoare cu glonț de calibru 300 WIN MAG. Aceeași cantitate de muniție este înscrisă și în permisul de port armă al soției sale - martora D.A.M.

Urmare a sesizării făcute la organele de poliție de către soția inculpatului, la locuința acestora din Baia Mare, județul Maramureș s-au găsit următoarele cantități de muniție: 3.636 cartușe de vânătoare cu alice de calibru 12, 407 cartușe de vânătoare cu glonț de calibru 300 WIN MAG și 80 de cartușe de vânătoare cu glonț de calibru 338 WIN MAG.

Raportul de expertiză întocmit în cauză a evidențiat faptul că aceste cartușe au fost în stare de funcționare.

Apărarea formulată de inculpat în sensul că nu el a adus aceste cartușe, ci soția sa, care le-a pus în mod intenționat, urmare a neînțelegerilor pe care le are cu aceasta, nu poate fi primită chiar dacă între inculpat și soția sa există o stare conflictuală raportat la poziția inițială de recunoaștere a acestuia exprimată în prezența apărătorului său ales și a unui traducător astfel că revenirea asupra poziției exprimate inițial nu se justifică. Adresa de la dosarul tribunalului care atestă introducerea de către inculpat în țară, în lunile decembrie 2005 și octombrie 2006, a câte 200 cartușe de calibru 12 și în luna octombrie 2006, de către soția sa, a 200 cartușe de același calibru, nu constituie o dovadă în sensul că nu inculpatul a adus muniția găsită la locuința sa și a soției sale, având în vedere controalele sumare care se fac la punctele vamale din România odată cu intrarea în Uniunea Europeană și care nu exclud posibilitatea de a se fi introdus în țară și alte cantități de muniție decât cele indicate în adresă.

Față de cele de mai sus, tribunalul a apreciat că inculpatul a comis faptele de mai sus și acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de contrabandă calificată prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestuia, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise și al acestuia (a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, nu are antecedente penale). Acest ultim element a fost avut în vedere la aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând instanței desființarea sentinței atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. deoarece nu au fost administrate probe pertinente care să dovedească, fără putință de tăgadă, că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Prin Decizia penală nr. 125 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj s-a admis apelul declarat de inculpat, s-a desființat, în parte, Sentința penală nr. 303 din 28 mai 2008 a Tribunalului Maramureș și, rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.G.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 279 alin. (1) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de prim control judiciar a constatat că probele administrate nu au fost apte să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază orice persoană acuzată, conform art. 5

2

C. proc. pen.

Ce se știe cu titlu de certitudine este faptul că inculpatul C.G.A. a fost căsătorit cu martora D.A.M., iar relațiile dintre cei doi s-au deteriorat, ajungând în cele din urmă la desfacerea căsătoriei. Pe fondul acestei stări tensionate și a faptului că cei doi aveau în proprietate un apartament în Baia Mare, în care locuiau doar accidental, apare surprinzătoare întreaga desfășurare ulterioară a evenimentelor ce s-au soldat cu trimiterea în judecată a inculpatului.

Astfel, nu trebuie omis faptul că inculpatul vizita de circa 3 - 4 ori pe an apartamentul în care a fost găsită muniția, în rest, în acel imobil locuind martorul G.N., cu familia.

De asemenea, modalitatea în care a fost găsită muniția în locuri care nu erau închise cu cheia și, ca atare, erau accesibile oricărei persoane ce putea intra în apartament, nu îndreptățește un observator obiectiv să aibă convingerea că doar inculpatul a putut ascunde cartușele în locurile unde au fost descoperite.

Pe fondul relațiilor tensionate dintre inculpat și martora D.A.M., dovedite fără putință de tăgadă de Certificatul medico-legal nr. 510 din 18 iunie 2007 al Serviciului Medico-Legal Județean Baia Mare și de Adresa nr. 5.533/350.493 din 25 iulie 2007 a I.P.J. Maramureș, Poliția Municipiului Baia Mare, declarațiile acesteia din urmă vor fi privite cu reticență, fiind, în opinia Curții, atinse de un anumit grad de subiectivism, cu atât mai mult cu cât a afirmat că a obținut permis de vânătoare doar pentru ai face pe plac soțului și că nu este deloc pasionată de acest sport. Această ultimă afirmație este combătută însă de fotografiile depuse cu ocazia soluționării apelului de către apărătorul inculpatului.

Ce se mai cunoaște cu titlu de certitudine este faptul că atât inculpatul apelant, cât și fosta sa soție beneficiau de permise de port armă, ce le permitea introducerea în România a 600 bucăți cartușe de vânătoare cu alice calibru 12 și 300 bucăți cartușe de vânătoare cu glonț calibrul 300 WIN MAG.

În condițiile mai sus enunțate, este absolut nedovedit faptul că inculpatul ar fi introdus în țară, nerespectând dispozițiile legale ce operează în materie, muniția descoperită de către fosta sa soție. Nici o probă din dosar nu face vorbire de acest lucru, nici măcar martora cheie a acuzării nu afirmă că ar fi văzut sau ar fi avut cunoștință că inculpatul a introdus muniție în țară, depășind cantitatea maximă admisă de permisele de port armă, ci doar presupune că numai inculpatul putea aduce și ascunde gloanțele.

Situația este identică și în cazul celeilalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, cea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor deoarece nu s-a dovedit, fără putință de tăgadă, că inculpatul ar fi deținut fără drept muniție de vânătoare în condițiile în care, așa cum reiese din întreg materialul probator administrat în cauză, în apartamentul în care a fost descoperită muniția avea acces un număr mare de persoane și nu doar inculpatul.

Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea inculpatului.

Față de cele de mai sus Curtea a constatat că vinovăția inculpatului nu este dovedită fără putință de tăgadă și ca atare, neexistând probe certe de vinovăție, ci doar simple prezumții și presupuneri ale organelor de urmărire penală, a admis apelul declarat de către inculpat.

Împotriva Deciziei penale nr. 125/A din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, solicitând casarea acesteia și menținerea Sentinței penale nr. 303 din 28 mai 2008 a Tribunalului Maramureș.

În motivarea recursului se arată de către parchet că probele administrate în cauză au fost interpretate unilateral, ceea ce a condus la o soluție de achitare a inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.

De asemenea, instanța de apel a înlăturat nejustificat declarația martorei D.A.M., aceasta coroborându-se cu celelalte probe administrate, declarație ce exprimă adevărul, avându-se în vedere și concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 110563 din 5 iulie 2007 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Maramureș.

Examinând recursul declarat în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte reține că acesta este întemeiat pentru considerentele ce urmează:

Prin Rechizitoriul nr. 82/D/2007 din 3 octombrie 2007 al Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Maramureș a fost trimis în judecată inculpatul C.G.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se, în fapt, că în perioada septembrie 2005 – ianuarie 2007 acesta a introdus în România, fără drept, cantitățile de 2.915 bucăți cartușe de vânătoare cu alice calibru 12, 107 bucăți cartușe de vânătoare cu glonț calibru 300 WIN MAG și 80 bucăți cartușe de vânătoare cu glonț calibru 338 WIN MAG, pe care apoi le-a deținut fără drept în locuința sa din Baia Mare până la data de 13 iunie 2007.

Probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, dovedesc că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, hotărârea instanței de apel fiind supusă casării în baza dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Inculpatul C.G.A. este cetățean italian, cu domiciliul în Italia și reședința în România.

În Italia inculpatul deține legal 22 de arme de vânătoare, un pistol și un revolver, ambele cu glonț pentru autoapărare.

În anul 2002 inculpatul s-a căsătorit cu martora D.A.M., relațiile de familie deteriorându-se ulterior.

La insistențele soțului său, martora D.A.M. a urmat un curs, fiind autorizată să dețină în Italia două arme de vânătoare, iar în 2006 a fost autorizată să dețină și în România două arme de vânătoare, precum și cartușe de vânătoare, respectiv 300 bucăți cu alice calibru 12 și 150 bucăți cartușe cu glonț calibru 300 WIN MAG.

Inculpatul, în anul 2005, a fost și el autorizat să dețină în România două arme de vânătoare și același număr de cartușe ca și martora – soția sa.

La apartamentul situat în Baia Mare, inculpatul deținea un seif cu cifru în care păstra cele 4 arme de vânătoare, precum și cantitatea maximă de muniție pe care era autorizat să o dețină împreună cu soția sa, apartament în care inculpatul și martora locuiesc de circa 3 - 4 ori pe an, în restul timpului apartamentul fiind locuit pentru scurte perioade de timp de martorul G.N. și familia sa.

Potrivit declarației martorei D.A.M., la data de 13 iunie 2007, în timp ce făcea curățenie în apartamentul din Baia Mare, a descoperit o mare cantitate de muniție ascunsă sub patul din dormitor și deasupra dulapurilor din locuință, muniția fiind ascunsă sub niște șipci din lemn.

Martora a arătat că această cantitate de muniție este mult mai mare decât cea pentru care au primit autorizație de deținere ea și soțul său, fiind adusă de către inculpat din Italia.

Lucrătorii de poliție au descoperit și ridicat din locuința martorei și inculpatului un număr de 4.002 cartușe, din care 80 bucăți cartușe de vânătoare cu glonț calibru 338 WIN MAG, 407 bucăți cartușe de vânătoare cu glonț calibru 300 WIN MAG și 3.515 bucăți cartușe de vânătoare cu alice calibru 12.

De precizat că, în România, inculpatul nu era autorizat să dețină arme sau muniție calibru 338 WIN MAG, ci doar în Italia.

Din Adresa din 23 aprilie 2008 a I.P.J.E. Satu Mare rezultă că inculpatul a introdus în țară, la 23 decembrie 2005 și respectiv 29 octombrie 2006, câte 200 cartușe calibru 12 mm, iar martora D.A.M., la data de 29 octombrie 2006, 200 cartușe de calibru de 12 mm.

În declarația dată la urmărirea penală la data de 27 septembrie 2007, în prezența apărătorului ales și a interpretului, inculpatul a recunoscut că a introdus în țară o cantitate mai mare de muniție decât cea care era înscrisă în autorizații, însă ulterior a revenit asupra acestei declarații, negând comiterea faptelor, apărându-se în sensul că între el și martora D.A.M. există o stare conflictuală, ce o determină pe martoră să facă astfel de acuzații la adresa sa.

Înalta Curte apreciază că declarațiile martorei D.A.M. exprimă adevărul, acestea coroborându-se și cu celelalte probe administrate.

Astfel martora a acceptat să se supună textului poligraf, potrivit concluziilor Raportului de constatare tehnico-științifică din 5 iulie 2007 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Maramureș, la întrebările relevante ale cauzei în traseele diagramelor poligraf nu s-au evidențiat modificări psihofiziologice caracteristice reactivității emoționale care să constituie indicii specifice detecției comportamentului simulat.

Martora D.A.M. a mai susținut că pe cutiile cu muniție se aflau bilete scrise în limba italiană de către inculpat, aspect ce rezultă și din planșele foto efectuate cu ocazia examinării locuinței de către organele de poliție.

Declarațiile martorei D.A.M. se coroborează cu cele ale martorilor D.A.M., B.D.M., M.A., procesele-verbale întocmite de organele de poliție, Raportul de expertiză din 23 iulie 2007, declarația inițială a inculpatului.

Față de cele expuse, Înalta Curte constată că inculpatul C.G.A. se face vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 279 alin. (1) C. pen., motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul, va casa decizia atacată și va menține hotărârea primei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Cluj împotriva Deciziei penale nr. 125/A din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și minori, privind pe inculpatul C.G.A.

Casează decizia penală atacată.

Menține Sentința penală nr. 303 din 28 mai 2008 a Tribunalului Maramureș, secția penală.

Onorariul interpretului de limbă italiană, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2009.