ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra apelului declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 267/F din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția II-a penală,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 267/F din 17 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a condamnat pe inculpatul A. la:

- pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor, prevăzute de art. 342 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

- pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor, prevăzute de art. 342 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și a stabilit pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 7 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte două pedepse, în final rezultând pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a amânat aplicarea pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, stabilit în condițiile art. 84 C. pen. și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art. 85 alin. (2) lit. b) și h) C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarele obligații:

a) să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 45 de zile;

b) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus ca obligația de a presta o muncă în folosul comunității va fi executată în cadrul Agenției Naționale Antidrog - Centrul de Asistență Integrată a Adicțiilor Pericle sau în cadrul Centrului de Asistență Integrată în Adicții, conform deciziei consilierului de probațiune dispusă în temeiul art. 51 alin. (1) raportat la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 253/2013.

Conform art. 86 alin. (1) C. pen. raportat la art. 50 și art. 51 din Legea nr. 252/2013, s-a dispus ca supravegherea executării obligațiilor va fi realizată de către Serviciul de Probațiune București.

Conform art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului că nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere, precum și săvârșirea unei infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere va atrage revocarea amânării aplicării pedepsei și executarea pedepsei.

În baza art. 112 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat pușca de vânătoare cu alice, marca x, cu seria x, calibru 12 și pușca cu glonț marca x, seria x, calibru 5,6 mm, 23 cartușe calibru 5,6 mm, 1 tub cartuș calibru 5,6 mm, 9 cartușe cu bile de cauciuc calibru 12 mm, un tub cartuș cu bilă de cauciuc calibru 12 mm, 20 cartușe cu alice calibru 12 mm, 3 tuburi cartușe cu alice calibru 12 mm, un tub cartuș calibru 12 mm, aflate la I.P.J. ILFOV - S.C.J.S.E.O., în baza dovezii seria x nr. x.

Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Astfel, din declarațiile martorilor B. (date pe parcursul urmăririi penale la 24 decembrie 2012 și 22 ianuarie 2018 și pe parcursul judecății - f. x), C. (date pe parcursul urmăririi penale la 24 decembrie 2012 și 22 ianuarie 2018 și pe parcursul judecății - fila x) și D. date pe parcursul urmăririi penale la 24 decembrie 2012), instanța a reținut că, la data de 24 decembrie 2012, în jurul orei 10:00 - 11:00, martorii B., paznic al fondului de vânătoare aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu conform fișei postului, C., inginerul fondului cinegetic și D., directorul AVPS Lunca, s-au sesizat cu privire la faptul că pe fondul de vânătoare nr. 5 București, aflat în gestiunea martorului B., s-a auzit un foc de armă. Conform declarației martorului B. la acea dată avea informații de la persoanele din zonă că existau activități de braconaj, în special în timpul nopții.

Cei trei martori s-au deplasat în teren cu un autoturism de teren condus de C. și au observat pe câmp, din zona unde se auzise focul de armă, un autoturism marca x de culoare verde care se deplasa pe un drum de pe terenul agricol. Martorul C. a oprit la 10 metri distanță de autoturismul E., iar martorul B. a coborât și s-a deplasat până la autoturismul menționat, în care se aflau numitul F., conducătorul auto, inculpatul A., pe scaunul din dreapta șoferului și numitul G., în partea din spate a autovehiculului, cărora le-a solicitat autorizația de vânătoare.

Între F., A. și B. a început o discuție contradictorie, primii doi fiind recalcitranți și adresându-i jigniri paznicului față de solicitarea acestuia, F. invocând că este proprietar al fondului de vânătoare menționat.

B. a observat că în mașină persoanele menționate aveau arme, respectiv F. avea între picioare două arme, respectiv o armă de vânătoare de culoare neagră și o armă de tir cu glonț (declarația dată la 24 decembrie 2012). F. a pus în mișcare autoturismul cu intenția de a pleca de la fața locului și față de încercarea făptuitorului de a părăsi locul faptei, B. a încercat să scoată și să ia cheia autoturismului din contact și, întrucât nu a reușit, a tras un foc de armă în pneul din partea stângă față, iar, ulterior, întrucât F. continua să încerce să pună din nou în mișcare autoturismul, a mai tras un foc de armă în anvelopa din spate a autovehiculului.

Conform declarațiilor martorului C. din momentul în care a început incidentul a anunțat prin serviciul de urgență 112 organele de poliție, și ulterior, pentru că persoanele depistate erau recalcitrante a coborât și a stat împreună cu martorul B.. Când a ajuns lângă autoturismul celor trei persoane depistate a văzut arme în interiorul acestuia, în prima declarație precizând în același sens ca și martorul B. că inculpatul A. avea asupra sa două arme, dintre care una neagră cu alice și una cu glonț, iar ulterior, la 6 și respectiv 7 ani de la incident a precizat că își amintește că între banchetele din față ale autoturismului se afla sigur o armă și celelalte două în spate. Diferențele dintre declarațiile martorului sunt normale, având în vedere intervalul de timp scurs între depozițiile date, astfel că instanța va avea în vedere la reținerea situației de fapt declarația dată de martor imediat după evenimente, la data de 24 decembrie 2012.

La scurt timp, la fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție din cadrul Poliției Măgurele - compartimentul de Ordine și Siguranță Publică, format din agenții de poliție H. (care a și fost audiat ca martor în cauză) și I., care au întocmit procesul-verbal cu număr de înregistrare x din 27 decembrie 2012.

Conform Procesului-verbal nr. x din 27 decembrie 2012 au fost identificate în autoturismul cu numărul de înmatriculare x numiții F. și G. și în apropierea autoturismului inculpatul A., care a declarat că îi însoțea pe cei doi. În autoturismul menționat se afla o sticlă de băutură cu conținut lipsă, iar cei trei se aflau în stare vădită de ebrietate, lucru constatat din modul de exprimare, imposibilitatea de deplasare cu menținerea echilibrului și de faptul că emanau halenă alcoolică. În zona scaunelor din față, în spatele lor, respectiv în portbagaj se aflau următoarele arme: arma marca x, calibru 5,6 mm, seria x, care avea un cartuș cu glonț 5,6 mm. pe țeavă, arma de vânătoare marca x calibru 12 mm, seria x, arma de vânătoare marca x, calibru 12, seria x, care era încărcată cu 4 cartușe de vânătoare cu alice marca x, calibru 12, cu alică de 4 mm și un cartuș marca x, calibru 12, cu bile din plastic de 8,6 mm., unul dintre acestea fiind pe țeava puștii, 24 de cartușe calibru 5,6 mm, 9 cartușe calibru 12 mm - inscripționate J., 3 cartușe de calibru 12 mm - inscripționate K., 8 cartușe calibru 12 mm - inscripționate L. În autovehicul sub scaunul din dreapta față a fost găsit un încărcător pentru pușcă tir cu glonț, calibru 5,6 mm., în care erau 4 cartușe de tir cu glonț calibru 5,6 mm. Tot în cotiera din dreapta față a fost găsit un tub calibru 12, tras. De asemenea, asupra numitului G. a fost găsit un număr de 8 cartușe, cu alice, din care 4 marca x, calibru 12 și 4 marca x, calibru 12 și un număr de 19 cartușe cu glonț de tir calibru 5,6 mm. Toate aceste bunuri au fost ridicate, fiind depuse la Camera de corpuri delicte IPJ ILFOV - SCJ SEO, conform dovezii seria x nr. x

Declarațiile martorului H. (date atât pe parcursul urmăririi penale, la data de 6 februarie 2018) cât și pe parcursul judecății, unul dintre componenții echipajului, confirmă mențiunile procesului-verbal și declarațiile martorilor B. și C.. Acesta arată că ocupanții autovehiculului erau recalcitranți, au proferat amenințări la adresa polițiștilor, se aflau în stare de ebrietate, chiar și la venirea organelor de poliție au încercat să părăsească locul faptei, pentru a-l liniști pe numitul F., care devenise agresiv, a fost necesară încătușarea sa pentru o perioadă de timp, nicio persoană nu a fost agresată și nicio persoană nu prezenta urme de agresiune fizică la venirea lor.

Ulterior, au venit la fața locului și lucrătorii din cadrul IPJ Ilfov - Serviciul Arme, Exploziv și Substanțe Periculoase și s-a procedat la efectuarea cercetării la fața locului, fiind întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului, ce este însoțit și de planșe foto.

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului menționat a rezultat suplimentar față de aspectele menționate în cuprinsul Procesului-verbal nr. x din 27 decembrie 2012, că în spatele celor două scaune cu destinație de portbagaj ale autovehiculului cu numărul de înmatriculare x, au fost găsite un număr de 8 bucăți de piatră tip bordură, iar recipientul din sticlă fără conținut găsit în autovehicul poartă inscripția M.

La aceeași dată au fost întocmite de lucrători din cadrul aceleiași structuri două procese-verbale din care a rezultat că, atât F., cât și A., au refuzat să li se recolteze probe biologice sau să fie testați cu paratul etilotest.

Din declarațiile martorilor N. (date pe parc. urm.pen. la 12 ianuarie 2018 - și pe parcursul judecății dos.) și O. (date pe parc. urm.pen. la 16 ianuarie 2018 și pe parcursul judecății dos.) au rezultat aceleași aspecte ca cele relatate în cuprinsul proceselor-verbale menționate.

Ambii martori au declarat că F. și A. au discutat în contradictoriu cu polițiștii, emanau halenă alcoolică, în autoturismul P. se aflau bordurile despre care s-a făcut vorbire în procesul-verbal, pentru a se asigura tracțiunea autovehiculului pe zăpadă, între scaunele din față a fost găsită arma marca x, iar celelalte două arme și o parte din muniție au fost găsite tot în partea din față a autoturismului, (sens în care s-a argumentat de martorul O., pe parcursul urmăririi penale că partea din spate a autovehiculului era plină de borduri, astfel că armele nu puteau să fie găsite decât în față, pe parcursul judecății aceiași martor precizând că una dintre arme a fost găsită între scaune și una asupra inculpatului; martorul Vasile a precizat că una dintre arme era între scaunele din față și celelalte două erau rezemate de scaunul din dreapta față), armele nu erau în huse și nici nu au fost găsite huse în mașină, sub scaunul din dreapta față, pe care stătea inculpatul, a fost găsit un încărcător cu muniție cu calibru de 5,6 mm., iar asupra numitului G., în buzunarul hainei, a fost găsită muniția de calibru 5,6 mm.

În urma cercetărilor efectuate în zonă nu a fost identificat exemplarul de vânat în care s-a tras.

Din Adresa nr. x din 11 octombrie 2017 a rezultat că inculpatul A. era posesorul permisului de armă tip A seria x nr. x eliberat de DGPMB la data de 30 august 2008, în baza căruia deținea arma de tir cu glonț marca x seria x, cal. 5,6 mm. Acest tip de permis nu conferea decât dreptul de a deține această armă la domiciliul menționat în permis, fără a putea purta arma decât în anumite situații prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 295/2004. Totodată, acesta mai era și posesorul permisului de armă de tip. B seria x nr. x eliberat de DGPMB la data de 28 iunie 2012, în baza căruia avea dreptul de a purta și folosi arme de vânătoare cu alică sau glonț, numai cu respectarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 295/2004 republicată De asemenea, conform Adresei nr. x din 17 octombrie 2017, inculpatul avea dreptul să dețină, să poarte și să folosească cantitatea maximă de 300 cartușe vânătoare cu glonț calibrul 30 - 06, 300 de bucăți cartușe vânătoare cu alice calibru 12 și 100 de bucăți autoapărare cartușe gaze, calibru 8. Inculpatul era proprietarul a 2 dintre armele ridicate de organele de urmărire penală la data de 24 decembrie 2012, respectiv a unei arme pușcă cu alice vânătoare marca x, seria x, calibru 12, înscrisă la data de 30 august 2012 și a unei arme cu glonț tir sportiv UMC seria x, cu calibru 5,6 mm, înscrisă la 30 august 2012.

Pe parcursul judecății a fost administrată proba cu expertiză criminalistică balistică, probă administrată în cauză, fiind întocmit Raportul de expertiză criminalistică nr. 317 din 25 noiembrie 2019 de către INEC - Laboratorul Interjudețean de Expertize Balistice, prin care s-a concluzionat că ambele arme proprietatea inculpatului A., respectiv pușca de vânătoare cu alice, indicată a fi marca x, cu seria x, care are calibrul 12, și pușca cu glonț marca x, calibru 5,6 mm., seria x, sunt în stare de funcționare.

Inculpatul a negat comiterea infracțiunilor pe parcursul procesului penal, menționând că se deplasa la ora depistării cu F. spre un adăpost de câini, amplasat de o proprietate a acestuia, pentru a-i da o substanță pentru curățarea curții, că nu a avut cunoștință despre existența armelor în mașină, întrucât i le înmânase numitului F. cu 2 ani înainte de data presupusei comiteri a faptelor pentru că dorea să facă un schimb cu o armă pe care acesta urma să o primească din Italia, că la momentul depistării armele se aflau în huse, în lăzile în formă de banchetă din spatele mașinii, că a aflat de existența armelor la momentul la care paznicul B. a venit la mașina lor și le-a luat din locul în care se aflau și le-a dus în propria lui mașină. Armele nu au fost ridicate de organele de poliție, ci de paznicul B., cu care F. se afla în relații de dușmănie, F. și G. fiind agresați fizic în acea zi de paznic. De asemenea, inculpatul a arătat că organele de poliție au venit la 2 ore și la 4 ore de la depistarea lor și că cercetarea la fața locului a fost făcută în timpul nopții de expertul criminalist.

De asemenea, prin notele scrise, a arătat că muniția care a fost găsită în armele proprietatea sa și în mașină nu îi aparținea.

Susținerile acestuia au fost înlăturate, în totalitate, întrucât fie nu au fost probate, fie sunt contrazise de probele administrate în cauză.

Astfel, pretinsa încredințare a celor 2 arme numitului F. nu a fost probată în cauză, nefiind administrat vreun mijloc de probă în acest sens, în declarația dată de numitul F. la data de 24 decembrie 2012, acesta nefăcând mențiuni în acest sens. Apărarea inculpatului că nu s-ar fi deplasat pe fondul de vânătoare cu intenția de a vâna nu poate fi reținută, fiind fără suport probatoriu întrucât deplasarea pe un fond de vânătoare având asupra sa o armă de vânătoare și o armă de tir încărcată și muniția aferentă, în ajunul Crăciunului, însoțit de alte două persoane dintre care una înarmată cu o armă de vânătoare dovedește intenția clară a inculpatului de a efectua acțiuni specifice vânătorii, astfel cum sunt prevăzute în lege.

S-a reținut că susținerile acestuia că nu a avut cunoștință de existența armelor în mașină, care au fost ridicate de martorul B. înainte de venirea organelor de poliție, sunt contrazise de martorii B. și C. care au declarat că la momentul depistării inculpatul avea în posesie armele și acestea au fost ridicate de organele de poliție ale IPJ ILfov, precum și de martorii H., care a relatat aceeași situație de fapt și de martorii N. și O. care au declarat că au găsit armele în mașina în care se afla inculpatul și le-au ridicat. În același sens sunt și procesele-verbale menționate și analizate anterior, întocmite de organele de constatare. De asemenea, pretinsele agresiuni exercitate de B. nu au fost probate în cauză, prin rechizitoriu fiind dispusă, de altfel, soluție de clasare cu privire la infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art. 296 alin. (2) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. față de F. Nu în ultimul rând, susținerea privind pretinsele deplasări cu întârziere la fața locului ale organelor de poliție este contrazisă de declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, iar planșele foto atașate procesului-verbal de cercetare la fața locului demonstrează că actele de constatare au fost efectuate în timpul zilei.

În ceea ce privește muniția găsită în mașină și în armele proprietatea inculpatului, chiar dacă în declarația dată la 24 decembrie 2012, numitul F. a precizat că toată muniția îi aparține, s-a reținut că susținerile acestuia nu pot fi avute în vedere, față de împrejurarea că fiecare dintre armele găsite folosea muniție diferită, conform art. 42 din Legea nr. 295/2004 proprietarii de arme putând procura doar muniția aferentă armelor înscrise în permisul de armă și în cantitatea permisă, martorul B. a declarat că a văzut când inculpatul A. i-a înmânat numitului G. muniția aferentă armei UM Cugir, care, de altfel, a și fost găsită în buzunarul hainei acestuia, sub scaunul ocupat de inculpat în mașină a fost găsit și un încărcător pentru pușcă tir cu glonț, calibru 5,6 mm., în care erau 4 cartușe de tir cu glonț calibru 5,6 mm., iar în cotiera din dreapta față a fost găsit un tub calibru 12, tras, conform Procesului-verbal nr. x din 27 decembrie 2012.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului A. de a purta și scoate din locul de deținere două arme letale și a muniției aferente, prima pușcă cu glonț marca x, calibru 5,6 mm., seria x fără autorizație de scoatere și cea de a doua, pușcă de vânătoare cu alice, marca x, cu seria x, calibru 12, fără autorizație de vânătoare, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de nerespectare a regimului armelor și al munițiilor prev de art. 342 alin. (1) C. pen.

La analiza elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul A. a fost cercetat, instanța a apreciat necesară menționarea dispozițiilor legale incidente din Legea nr. 295/2004, referitoare la condițiile de port și folosire a armelor, cu privire la care s-a făcut trimitere, de altfel, și în actul de sesizare.

Referitor la pușca cu glonț marca x, art. 26 din Legea 295/2004 prevede în ceea ce privește condițiile exercitării dreptului de deținere a armelor letale că "titularul dreptului de deținere a armelor letale are obligația să păstreze armele și munițiile înscrise în permisul de armă, asigurate astfel încât să nu permită accesul la ele al persoanelor neautorizate, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi", iar posibilitatea titularului de a scoate armele există doar cu autorizarea organului de poliție, la cerere, din incinta locului unde acestea sunt păstrate, în următoarele situații: "a) cu ocazia depunerii armelor la un armurier; b) cu ocazia schimbării locului unde sunt păstrate armele.", iar în autorizația emisă de poliție se menționează perioada în care armele urmează să fie transportate în afara locului unde sunt păstrate, motivul pentru care acestea se transportă, traseul utilizat, destinația și condițiile în care trebuie asigurată arma în timpul transportului.

Astfel, inculpatul A. a purtat/a scos arma marca x și muniția aferentă (arma fiind încărcată la momentul constatării faptei) pe fondul de vânătoare cinegetic la 24 decembrie 2012 fără a respecta dispozițiile legale, în lipsa unei autorizări a organului de poliție de scoatere a armei, fiind întrunite, astfel, elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și muniției prev de art. 342 C. pen.

Referitor la pușca de vânătoare cu alice marca x, legiuitorul prevede că titularul are drept de port și folosire și nu necesită o autorizare prealabilă din partea structurilor de poliție în vederea scoaterii de la locul păstrării, însă doar pentru a participa la acțiuni de vânătoare, folosirii într-un poligon autorizat, depunerii la un armurier, schimbării locului unde sunt păstrate armele și cu ocazia prezentării la structura de poliție în vederea prelungirii valabilității permisului de armă (art. 23 - art. 27 din Legea nr. 295/2004). Dispozițiile art. 23 alin. (3), art. 26 din Legea nr. 295/2004 (în forma existentă la momentul faptei și în prezent) prevăd că dreptul de a purta și folosi arme se poate acorda numai pentru armele de apărare și pază, de vânătoare și de tir și conferă titularului posibilitatea de a purta asupra sa arma și de a o folosi în scopul pentru care a fost autorizată procurarea acesteia, precum și în caz de legitimă apărare sau stare de necesitate, în condițiile prezentei legi.

Astfel, s-a reținut că, deși inculpatul avea dreptul să o aibă arma asupra sa doar în condițiile prevăzute de lege, inclusiv la vânătoare, la data de 24 decembrie 2012 nu deținea autorizație de vânătoare individuală sau colectivă eliberată în condițiile legii de gestionar, pentru fondul cinegetic respectiv, fapt ce conduce la concluzia că portul, fără drept, a armei respective și a muniției aferente pe fondul cinegetic de vânătoare, constituie infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și muniției prev de art. 342 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Sub raport subiectiv, faptele au fost săvârșite cu intenție indirectă, întrucât inculpatul A. practica vânătoarea și este fost ofițer de poliție, fapt ce implică cu atât mai mult cunoașterea dispozițiilor legale în materie, astfel că acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat producerea rezultatului.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, Curtea de apel a constatat că dispozițiile art. 342 alin. (1) C. pen. sunt mai favorabile decât cele ale dispozițiilor art. 279 C. pen. din 1968, întrucât, fără a exista diferențe în ceea ce privește norma de incriminare și natura pedepsei prevăzute ca sancțiune penală, limitele de pedeapsă prevăzute art. 342 alin. (1) C. pen. (închisoare de la 1 la 5 ani) sunt mai reduse decât cele prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. 1968 (închisoare de la 2 la 8 ani).

În drept, s-a reținut că acțiunea inculpatului A. din data de 24 decembrie 2012 de a se deplasa, pe fondul de vânătoare nr. 5 București - AVPS Lunca (fiind deschis sezonul de vânătoare la fazani), împreună cu alte două persoane, fără a deține autorizație de vânătoare individuală sau colectivă eliberată în condițiile legii de gestionar pentru fondul cinegetic respectiv, având muniție și două arme letale, dintre care arma de tir încărcată, iar una dintre celelalte persoane mai deținea o armă de vânătoare asupra sa, cu care a și executat un foc de armă, fără a fi fost depistat exemplarul în care s-a tras, constituie infracțiunea de braconaj cinegetic prev de art. 42 alin. (1) lit. c), teza a doua din Legea nr. 407/2006 republicată cu aplicarea art. 5 C. pen.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 407/2016 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic noțiunea de "braconaj"este definită ca "tentativa sau acțiunea desfășurată în scopul dobândirii sau capturării vânatului, finalizată cu rezultat sau nu, cu încălcarea prevederilor prezentei legi". Observând dispozițiile legale de la momentul comiterii faptei cu privire la reținerea infracțiunii de braconaj și aplicarea dispozițiilor legale mai favorabile facem următoarele mențiuni: art. 1 lit. c) din Legea nr. 407/2006 definea braconajul ca fiind "acțiunea desfășurată în vederea obținerii acelorași efecte ca și prin acțiunea de vânătoare, fără a fi îndeplinite condițiile legale pentru desfășurarea acesteia din urmă", iar la art. 1 lit. u) și v) din Legea nr. 407/2006 definea noțiunea de vânătoare - "acțiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca finalitate capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 și 2, aflate în stare de libertate. Nu constituie acțiune de vânătoare capturarea autorizată a exemplarelor din speciile de interes cinegetic în scop științific, urmată de eliberarea acestora" și noțiunea de vânător - "persoana fizică ce practică vânătoarea în condițiile prezentei legi" pentru ca la art. 42 din Legea nr. 407/2006 să se menționeze: (1) Constituie infracțiune de braconaj și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani sau cu amendă de la 5.000 RON la 25.000 RON:

a) vânătoarea fără permis de vânătoare, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 32;

a^1) vânătoarea fără autorizație de vânătoare legală, ceea ce conduce la concluzia că acțiunea de pândire, căutare, urmărire sau orice altă activitate având ca finalitate capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile prevăzute lege, aflate în stare de libertate constituie infracțiunea de braconaj astfel cum este definită în lege.

S-a menționat că legiuitorul nu a condiționat existența infracțiunii de braconaj de identificarea exemplarului în care s-a tras, precizând că infracțiunea de braconaj are ca element material acțiunea de vânătoare, fără permis sau autorizație de vânătoare, iar la definirea noțiunii de vânătoare a specificat ca modalități inclusiv: pândirea, căutarea, urmărirea, acțiuni care nu presupun un exemplar ucis sau rănit, modalități reluate și în forma actuală a Legii nr. 407/2006 care la art. 1 lit. d) prevede că braconajul este tentativa sau acțiunea desfășurată în scopul dobândirii sau capturării vânatului, finalizată cu rezultat sau nu, cu încălcarea prevederilor prezentei legi, iar la art. 42 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 407/2006 se precizează "Constituie infracțiune de braconaj și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, următoarele fapte:

c) tentativa de a practica sau practicarea vânătorii fără a fi înscris în autorizația de vânătoare individuală sau colectivă eliberată în condițiile legii de gestionar, pentru fondul cinegetic respectiv".

Având în vedere regimul sancționator mai blând din noua lege, s-a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006 în forma actuală. În susținerea celor menționate, s-a avut în vedere și Decizia nr. 458/RC din 1 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție unde s-a reținut că "că fapta inculpaților de a se deplasa pe fondul de vânătoare, de a pătrunde și a derula activități de căutare și urmărire a vânatului în vederea uciderii și dobândirii vânatului, având asupra lor o armă de vânătoare în stare de funcționare", fără îndeplinirea condițiilor necesare practicării vânătorii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de braconaj, prevăzută în art. 42 din Legea nr. 407/2006". De asemenea, ca și în speța de față, s-a reținut prin decizia sus-menționată că "în ceea ce privește definirea noțiunii de vânătoare, se constată că în ambele forme ale Legii nr. 407/2006 aceasta este identică: acțiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca scop capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 și 2, aflate în stare de libertate. Din niciuna dintre aceste variante normative nu se poate deduce că o activitate de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire a animalelor din speciile menționate este calificată ca fiind vânătoare numai dacă se finalizează cu uciderea sau capturarea acestora. Uciderea sau capturarea exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 este finalitatea urmărită de autor, nu rezultatul infracțiunii. Or, textul incriminator nu condiționează existența infracțiunii de obținerea rezultatului urmărit, respectiv capturarea sau uciderea vânatului, nici la data săvârșirii faptei, nici ulterior".

Sub raport subiectiv, fapta de braconaj cinegetic a fost săvârșită cu intenție directă, întrucât inculpatul A. a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea rezultatului.

Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetat înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre acestea, prima instanță a reținut că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, în condițiile art. 38 alin. (1) C. pen.

Instanța de fond a constatat că cererea de constatare a intervenirii prescripției răspunderii penale și, pe cale de consecință, a pronunțării soluției de încetare a procesului penal este nefondată.

În acest sens, în acord cu opinia majoritară a instanțelor judecătorești exprimată la momentul consultării de către Înalta Curte de Casație și Justiție anterior pronunțării Deciziei HP nr. 5/2019 pronunțată în M.Of. nr. 381/2019, s-a constatat că Decizia Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 este una de interpretare, prin care Curtea a constatat că este neconstituțională o anume soluție legislativă. În această situație, efectele deciziei se produc direct, chiar și în cazul lipsei unei intervenții a inițiatorului legislativ, cum este cazul în speță, iar pentru identificarea soluției legislative apreciate drept constituțională trebuie analizate considerentele deciziei. Întrucât instanța de contencios constituțional a apreciat, în considerente, că soluția legislativă ce corespunde exigențelor Constituției este cea reglementată în art. 123 alin. (1) din C. pen. anterior, a rezultat că opțiunea Curții a fost aceea că, în actuala reglementare se revine practic la condițiile întreruperii cursului prescripției din C. pen. anterior, aceasta fiind și interpretarea ce ar trebui dată art. 155 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce privește efectele Deciziei nr. 297/2018, sub aspectul aplicării ei în timp, soluția se regăsește în jurisprudența Curții Constituționale și a instanței supreme. În acest sens, atât Curtea Constituțională, în Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în Decizia nr. 21/2014 au statuat că, în virtutea legii fundamentale, deciziile Curții Constituționale sunt de imediată și generală aplicare, devenind opozabile erga omnes de la data publicării în Monitorul Oficial a României. Aceasta înseamnă că decizia nu se va aplica doar raporturilor juridice născute ulterior acestui moment, ci tuturor situațiilor juridice în desfășurare, care nu au fost definitiv soluționate până la data publicării. Așadar, neretroactivitatea deciziilor Curții Constituționale nu înlătură aplicarea lor în cauzele care sunt pe rolul instanțelor judecătorești, efectul fiind, în ipoteza deciziei analizate, că întreruperea cursului prescripției răspunderii penale în cauzele aflate pe rol este determinată doar de actele de procedură care se comunică suspectului sau inculpatului.

Pe cale de consecință, raportat la speță, Curtea a constatat că, astfel cum a precizat și apărarea, față de limitele maxime ale pedepsei închisorii prevăzute de art. 342 C. pen. (5 ani) și art. 42 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 407/2006 (3 ani) termenul general de de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și a început să curgă, conform art. 154 alin. (2) C. pen. de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv 24 decembrie 2012, urmând să se împlinească, conform art. 186 alin. (1) C. pen., la data de 23 decembrie 2017.

Prin Ordonanța din data de 27 noiembrie 2017 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, printre altele, cu privire la comiterea infracțiunii de braconaj cinegetic prev. de art. 42 alin. (1) lit. c) teza a II a din Legea nr. 407/2006 republicată și a două infracțiuni de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art. 342 alin. (1) C. pen.

Prin Ordonanța din 28 noiembrie 2017 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj cinegetic prev. de art. 42 alin. (1) lit. c) teza a II a din Legea nr. 407/2006 republicată și a două infracțiuni de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art. 342 alin. (1) C. pen.

La data de 29 noiembrie 2017, conform procesului-verbal întocmit în acest sens, în baza art. 108 din C. proc. pen. și art. 307 C. proc. pen. s-a adus la cunoștință inculpatului A., în prezența a doi apărători aleși, că prin ordonanța din data de 28 noiembrie 2017 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj cinegetic prev. de art. 42 alin. (1) lit. c) teza a II a din Legea nr. 407/2006 republicată și a două infracțiuni de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art. 342 alin. (1) C. pen., că are calitatea de suspect, drepturile procesuale prev. de art. 10 și art. 83 C. proc. pen. și obligațiile procesuale prev. de art. 108 alin. (2) C. proc. pen. Cu aceeași ocazie, A. a declarat că i s-a adus la cunoștință începerea urmăririi penale și că urmează să dea declarație la o dată ulterioară. Procesul-verbal a fost semnat de A., în calitate de suspect, și de cei doi avocați prezenți (dnii avocați Q. și R.).

Astfel, în cauză, înainte de împlinirea termenului general de prescripție, a fost întocmit un act de procedură ce a fost comunicat inculpatului, astfel că a operat întreruperea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale, devenind incident termenul de prescripție a răspunderii penale speciale, prevăzut de art. 155 alin. (4) C. pen., de 10 ani, care urmează să se împlinească la data de 23 decembrie 2022.

Prima instanță a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (1), alin. (4) și alin. (10) C. proc. pen., întrucât faptele există, au fost săvârșite de către inculpat și constituie infracțiuni, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Pentru alegerea și individualizarea pedepselor, având în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege (art. 342 C. pen. prevede pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani, iar infracțiunea prev. de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006 pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, alternativ cu amenda), instanța s-a raportat la gravitatea infracțiunilor săvârșite și la periculozitatea inculpatului, ținând cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen.

Cu privire la gravitatea infracțiunilor, prima instanță a constatat că aceasta rezultă din valoarea socială ocrotită, respectiv ordinea și siguranța publică, împrejurările și modul de comitere - pe fondul consumului de băuturi alcoolice, împreună cu alte două persoane, pentru una dintre armele letale și muniția aferentă găsite asupra inculpatului fiind prevăzut de legislația în vigoare un regim de port/scoatere supus unei autorizări prealabile a organelor de poliție, justificat de riscul deosebit pe care îl prezintă portul unor asemenea arme, cu muniția aferentă, pentru viața și integritatea corporală, scopul urmărit prin infracțiunile de nerespectare a regimului armelor și munițiilor constând în comiterea unei alte infracțiuni, și anume braconajul cinegetic, chiar dacă exemplarul de vânat în care s-a tras nu a fost găsit.

Referitor la periculozitatea inculpatului analizând antecedentele penale ale acestuia, conduita sa după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, dar și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și situația sa familia și socială, instanța are în vedere, în favoarea inculpatului, faptul că nu are antecedente penale (acesta este cercetat într-o altă cauză penală în care nu a fost pronunțată o soluție de instanțele judecătorești, bucurându-se de prezumția de nevinovăție), este executor judecătoresc, are vârsta de 56 de ani și o stare de sănătate precară, conform înscrisurilor medicale atașate la dosar. De asemenea, prima instanță a avut în vedere intervalul de timp lung scurs de la data comiterii faptelor, în care inculpatul nu a mai comis alte infracțiuni.

Față de aceste aspecte, orientându-se în alegerea uneia dintre pedepsele alternative prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 407/2006, prima instanță a instanța a stabilit inculpatului A. o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre minimul special, respectiv 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj cinegetic, apreciind că o pedeapsă cu amenda penală nu este suficientă pentru asigurarea scopurilor pedepsei, și la câte o pedeapsă de câte 1 an și 3 luni închisoare, pentru fiecare dintre celelalte 2 infracțiuni de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 342 C. pen.

În raport de natura și gravitatea infracțiunilor, precum și de periculozitatea inculpatului, astfel cum au acestea au fost evidențiate cu ocazia analizei criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prima instanță a constatat că nu este necesară aplicarea unor pedepse complementare inculpatului, și, pe cale de consecință, nici a unor pedepse accesorii.

De asemenea, având în vedere faptul că cele trei infracțiuni din prezenta cauză au fost săvârșite de către inculpat în concurs real, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța de fond a contopit cele trei pedepse stabilite prin prezenta și va aplica pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an și 3 luni închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 7 luni, rezultând în final o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare.

Totodată, instanța de fond a constatat că analiza de ansamblu a probatoriului administrat în cauză relevă faptul că sunt îndeplinite condițiile subiective și obiective, prevăzute de art. 89 alin. (2) raportat la art. 83 C. pen., pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare ce urmează a fi stabilită inculpatului, după cum urmează:

Referitor la condițiile obiective, s-a constatat că, potrivit art. art. 83 alin. (1) lit. a) C. pen., pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, trebuie să fie amenda sau închisoarea de cel mult doi ani, iar în cauză, astfel cum s-a arătat anterior, instanța a stabilit inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare, fiind așadar îndeplinită prima condiție pentru dispunerea amânării aplicării pedepsei. De asemenea, instanța de fond a reținut că prevederile art. 83 alin. (2) C. pen. stabilesc că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită trebuie să fie inferioară celei de 7 ani închisoare, iar în cauză este îndeplinită această condiție, dat fiind faptul că, pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite de inculpat, maximul pedepsei prevăzute de lege nu depășește 7 ani închisoare.

Cu privire la condițiile subiective pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei, instanța de fond a constatat că, în conformitate cu art. 83 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul A. nu a mai fost condamnat anterior, fiind la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa sa de cazier judiciar . Totodată, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatul manifestându-și acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității prin declarația dată la termenul din data de 9 decembrie 2019. S-a reținut că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală ori de la judecată și nici nu a zădărnicit aflarea adevărului în cauză, astfel cum stabilesc dispozițiile art. 83 alin. (2) C. pen., poziția procesuală a inculpatului neputând fi încadrată în aceste ipoteze.

În final, s-a reținut că că este îndeplinită și condiția reglementată de art. 83 alin. (1) lit. d) C. pen., și s-a apreciat că, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduite sale pentru o perioadă determinată. În concret, s-a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, are un loc de muncă fiind o persoană integrată din punct de vedere social și, nu în ultimul rând, intervalul de timp lung scurs de la data comiterii infracțiunilor, în care acesta nu a mai comis alte fapte prevăzute de legea penală.

Pentru toate aceste motive, s-a concluzionat că amânarea aplicării pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare este suficientă în vederea atingerii scopului punitiv și preventiv al tragerii la răspundere penală a acestuia. Totodată, este necesară supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată, potrivit art. 84 alin. (1) C. pen., respectiv pentru 2 ani de la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Împotriva sentinței primei instanțe, inculpatul A. a declarat apel, în termenul legal, solicitând schimbarea încadrării juridice din cele două fapte de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzute de art. 342 alin. (1) din C. pen., reținute ca fiind săvârșite în concurs, într-una singură.

În acest sens, a făcut trimitere la decizia dată de Curtea Constituțională nr. 368/2017, prin care a fost înlăturată condiția unității de subiect pasiv din conținutul infracțiunii continuate, dar și la jurisprudența Înaltei Curți care, prin Decizia penală nr. 1415/2014, a statuat că unitatea infracțiunii nu este afectată de natura armelor identificate la acea percheziție. Drept urmare, în opinia apărării, după pronunțarea acestei decizii a Curții Constituționale, astfel cum rezultă și din considerentele acesteia, s-a revenit la soluția tradițională existentă în dreptul penal român, potrivit căreia pluralitatea de obiecte materiale, atunci când obiect material al infracțiunii sunt lucrurile, nu afectează unitatea de infracțiune.

În consecință, inculpatul a apreciat că în cauză există unitate naturală colectivă, iar argumentul judecătorului de fond potrivit căruia aceste două arme ar avea o natură juridică diferită nu este sustenabil, deoarece armele sunt reglementate prin același act normativ, respectiv prin aceleași dispoziții din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, de la art. 23 la art. 27.

Cu privire la soluția în fond dată cauzei, apelantul inculpat a susținut că, așa cum rezultă din elementele de fapt ale probelor administrate atât la urmărirea penală, cât și în cursul judecății, fapta inculpatului de a fi identificat într-o mașină, fără a avea asupra sa armele proprietate - pentru că niciunul dintre martori nu a declarat că erau asupra sa, ci într-o mașină condusă de o altă persoană, aflată în rulare, pe un teren de vânătoare -, și fără ca inculpatul să fi exercitat vreun foc sau fără ca, la fața locului, să fie identificate urme ale acestuia, nu poate fi calificată decât un act preparator, care excede actului de executare a faptei de braconaj și, prin urmare, acest act preparator nu este sub incidența legii penale.

Sub acest aspect, a susținut că teza inculpatului a fost confirmată și de declarația martorului F., între timp decedat, dar și de procesul-verbal de ridicare a armelor și muniției aferente, care au fost ridicate de la F., și nu de la inculpat, de către organele de poliție.

În principal, s-a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 lit. b) teza I-a și a II-a din C. proc. pen., pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală și nici nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege. Sub acest aspect, s-a arătat că inculpatul a susținut și a depus cu prilejul dezbaterilor în fond, înscrisuri din care rezultă că cele două arme erau deținute, cel puțin din anul 2006, astfel încât, teza potrivit căreia ele au fost încredințate numitului F. cu circa doi ani înainte de depistarea din 2012, de pe terenul de vânătoare, este verosimilă.

În subsidiar, inculpatul a apreciat că, în măsura în care vor fi respinse aceste susțineri, se impune încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., în raport de dispozitivul indubitabil al Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018. În acest sens, s-a susținut că în cauză se impune aplicarea reglementărilor referitoare la împlinirea termenului general de prescripție a răspunderii penale pentru cele trei fapte imputate inculpatului, pentru că decizia Curții Constituționale nu este interpretativă, este una de admitere a unei excepții de neconstituționalitate și, ca efect al acesteia, practic tuturor faptelor săvârșite până în prezent nu li se mai poate aplica termenul de prescripție a răspunderii penale special, ci doar general, întrucât norma în discuție, nefiind pusă în acord de către legiuitor în cele 45 de zile de la publicare, este abrogată.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte, secția penală constată următoarele:

I. Cu privire la cererea inculpatului A. de constatare a intervenirii prescripției generale a răspunderii penale pentru infracțiunile reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, se reține că, prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I-a nr. 518 din 25 iunie 2018, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale "prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

În considerentele deciziei sus menționate, instanța de contencios constituțional a constatat că "dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. instituie o soluție legislativă de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situație juridică incertă referitoare la condițiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârșite" (paragraful 30).

Totodată, a constatat că "soluția legislativă anterioară, prevăzută la art. 123 alin. (1) din C. pen. anterior, îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat" (paragraful 34).

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat cu valoare de principiu că forța obligatorie care însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care acesta se sprijină (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 71 din 29 ianuarie 2014).

Referitor la efectele deciziilor instanței de contencios constituțional, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României și art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, toate deciziile acestei instanțe au ca efect obligația de conformare, în cazul deciziilor interpretative urmând ca practica judiciară să se adapteze în conformitate cu interpretarea dată normei de către instanța de contencios constituțional.

Prin deciziile interpretative se constată constituționalitatea sau neconstituționalitatea, însă într-o anumită interpretare a textului de lege supus controlului de constituționalitate, textul de lege putând fi în continuare aplicat, în interpretarea obligatorie stabilită de Curtea Constituțională, respectiv cu eliminarea acelei interpretări constatate ca fiind neconstituțională.

Deciziile de constatare a neconstituționalității unei soluții legislative se înscriu în categoria denumită în doctrină a deciziilor manipulative, care determină o reformulare a conținutului normei, în scopul de a-l face compatibil cu prevederile constituționale.

Din această perspectivă, se remarcă faptul că, prin Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale nu s-a constatat numai neconstituționalitatea soluției legislative care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., ci instanța de contencios constituțional a oferit o interpretare sintagmei respective prin trimiterea făcută la reglementarea din cuprinsul art. 123 alin. (1) din C. pen. anterior care prevedea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat suspectului sau inculpatului, statuând, astfel, că în această interpretare legea este previzibilă.

Așadar, Curtea Constituțională nu a apreciat în sensul că nu mai există instituția prescripției speciale a răspunderii penale și actele de procedură întrerupătoare de prescripție, ci a statuat că norma trebuie aplicată în raport cu prevederile art. 123 alin. (1) din C. pen. anterior.

Astfel, în paragraful 24 din Decizia precitată s-a statuat că "întreruperea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale devine eficientă, producându-și