ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2890/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 164 din 9 martie 2009, Tribunalul Prahova a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.G. cu privire la Decizia penală nr. 946 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 796/310/2008.

Împotriva acestei decizii penale definitive, contestatorul a declarat recurs, cale de atac ce i-a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia penală nr. 267 din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, prin care a fost obligat și la plata a 40 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a constatat că Decizia penală nr. 164 din 9 martie 2009 a Tribunalului Prahova este o hotărâre definitivă, pronunțată într-o cale extraordinară de atac și care nu poate face obiectul unei verificări într-o altă cale de atac ordinară.

Decizia penală astfel pronunțată, nr. 267 din 13 aprilie 2009, este la rândul său o hotărâre definitivă, potrivit dispozițiilor art. 385

1

C. proc. pen.

Contestatorul C.G. a recurat însă și această hotărâre, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu recurs, formulat la 14 aprilie 2009 prin care și-a arătat nemulțumirea față de modul de soluționare a pricinii sale.

Recursul este inadmisibil.

Legea prevede obligația instanței de judecată ca, mai înainte de examinarea fondului unei pricini cu care a fost investită, să verifice atributul acelei cauze de a fi dedusă în justiție, pronunțându-se asupra admisibilității ori inadmisibilității ei.

O hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată de o curte de apel în calea de atac ordinară a recursului nu poate face obiectul examinării ei de către instanța supremă prin folosirea repetată a aceleiași căi de atac.

Felul hotărârilor care pot fi atacate cu recurs și natura acestora sunt stabilite de lege în cuprinsul art. 385

1

C. proc. pen. din conținutul căruia rezultă că hotărârile judecătorești definitive nu pot face obiectul recursului.

Așa fiind, în temeiul art. 3859 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul contestatorului C.G., ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 267 din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 septembrie 2009.