ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 512/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 512/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei. Hotărârea Plenului C.S.M.
Prin hotărârea nr.
791 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a respins cererea petentului S.E. de
recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut că, în situația în care s-ar
considera că prin numirea procurorilor, conform procedurii speciale, la această
structură specializată, aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-ar
eluda în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții
superioare de execuție prin concurs.
Recursul exercitat
de S.E.
Împotriva hotărârii
nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. a declarat recurs petentul S.E.,
solicitând ca, în condițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004 și potrivit
principiului activității legii și succesiunii legilor în timp, să se constate
că a dobândit, de drept, gradul profesional de procuror la Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Apărările
intimatului C.S.M.
Prin întâmpinarea
formulată, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului
declarat, susținând că procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de
procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt
diferite de cele pentru numirea în funcția de procuror la D.N.A.
Decizia instanței
de recurs
Prin decizia nr. 1357
din 28 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de S.E. împotriva hotărârii
nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., a anulat hotărârea nr. 791 din
28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., în ceea ce îl privește pe S.E. și a admis
cererea recurentului de recunoaștere a gradului profesional corespunzător
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Revizuirea exercitată
în cauză
Împotriva deciziei
nr. 1357 din 28 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, I.I. a formulat cerere de revizuire, invocând ca temei
legal dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Soluția și considerentele
Înaltei Curți asupra cererii de revizuire
Examinând cu prioritate,
în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității
cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este
întemeiată, motiv pentru care o va admite și va respinge cererea de revizuire formulată
ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin decizia nr. 1357
din 28 martie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 11365/1/2007, a cărei revizuire se
solicită, Înalta Curte a admis recursul declarat de S.E. împotriva hotărârii
nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., a anulat hotărârea nr. 791 din
28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., în ceea ce îl privește pe S.E. și a admis cererea
recurentului de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Revizuirea este o cale
extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, iar calitatea de revizuent
o poate avea oricare din părțile care au figurat în procesul în care s-a pronunțat
hotărârea atacată, respectiv, în prezenta cauză, recurentul S.E. sau intimatul C.S.M.,
precum și persoanele care au intervenit voluntar în proces sau au fost introduse
la cererea părților (sub forma chemării în judecată a altei persoane, a chemării
în garanție sau a arătării titularului dreptului).
Prin urmare, terțele persoane
în legătură cu care nu s-au folosit căile legale pentru a fi atrase în proces nu
pot exercita revizuirea, chiar dacă ar fi avut interes să participe la judecată.
Revizuirea poate fi, de
asemenea, exercitată, potrivit art. 45 alin. (5) C. proc. civ., de către procuror,
indiferent dacă a participat sau nu la soluționarea procesului în care s-a pronunțat
hotărârea atacată, precum și de către creditorii chirografari sau de succesorii
în drepturi, dacă transmisiunea calității a avut loc după pronunțarea hotărârii.
Calea de atac a revizuirii
nu permite, așadar, modificarea cadrului procesual stabilit de instanța a cărei
hotărâre se solicită a fi revizuită.
Nefiind parte în procesul
finalizat prin hotărârea atacată, revizuentul I.I. nu își poate valorifica pretențiile
pe calea extraordinară de atac a revizuirii, chiar dacă ar fi avut interes să fie
prezent în proces.
Formularea unei cereri
de revizuire de către o persoană străină de proces și care nu face parte din categoriile
cărora legea le-a recunoscut, în mod excepțional, legitimare procesuală activă,
reprezintă schimbarea cadrului procesual sub aspectul părților față de care s-a
pronunțat hotărârea atacată și încălcarea, în acest fel, a principiului relativității
efectelor hotărârii judecătorești.
Totodată, Înalta Curte
reține că admiterea excepției inadmisibilității cererii de revizuire face de prisos
examinarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., precum
și a cererilor și susținerilor formulate în prezenta cale de atac.
Față de considerentele
expuse, în temeiul art. 326 și art. 328 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge
cererea de revizuire formulată de I.I., ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire
formulată de I.I. împotriva deciziei nr. 1357 din 28 martie 2008 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie
2012.