ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2743/2009

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea

de Apel Craiova, prin încheierea din 27 iulie 2009, pe timpul soluționării

apelurilor mai multor inculpați, printre care și cei doi inculpați recurenți, G.I.

și L.M., a verificat legalitatea arestării preventive luată față de aceștia, în

baza art. 300

2

și art. 160

b

C. proc. pen.

Astfel, prin încheierea ședinței publice din 27

iulie 2009, instanța

de apel sus-menționată, în baza textelor enunțate,

a dispus, a se menține arestarea preventivă a acestora, neîncetând motivele

pentru care au fost privați de libertate.

Cei doi

inculpați G.I. și L.M., nemulțumiți de această dispoziție din încheierea din 27

iulie 2009, în termenul legal, au declarat recursurile de față.

Ambii

recurenți, socotesc că sunt nevinovați, motiv pentru care, apreciază că,

arestarea lor preventivă este nelegală și de aceea au cerut a se revoca

arestarea, așa încât pentru viitor să fie judecați în stare de libertate.

Recursurile sunt nefondate.

Curtea,

examinând lucrările dosarului, reține că cei doi inculpați recurenți, alături

și de un alt inculpat, au fost condamnați la câte 11 ani închisoare, fiecare,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută și

pedepsită de art. 215 alin. (1)-(5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

fals în declarații prevăzută de art. 290 C. pen. și cu reținerea stării de

recidivă pentru fiecare, prin sentința penală nr. 158 din 2 iunie 2009 a

Tribunalului Gorj.

Toți inculpații au fost judecați în stare de

arest preventiv și în

aceste condiții,

instanța de apel, din oficiu, după verificarea legalității

luării

acestei măsuri, prin încheierea recurată a dispus, menținerea privării lor de

libertate.

Se constată că în cauză, sunt îndeplinite

cerințele art. 148 C. proc. pen., precum și ale art. 5 din CEDO, ambii

inculpați, fiind condamnați de un tribunal competent, existând în același timp

motive verosimile de a bănui că au săvârșit o

infracțiune și pentru a-i

împiedica să comită noi infracțiuni, Curtea,

reține că într-adevăr, temeiurile potrivit cărora s-a luat măsura arestării lor

preventive, nu au încetat. Se mai observă că, în acest cadru procesual, nu se

poate stabili vinovăția sau nevinovăția recurenților inculpați.

Pentru aceste

considerente, încheierea atacată va fi menținută ca temeinică și legală iar

recursurile vor fi respinse, ca nefondate, în

baza art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc.

pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C ID E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpații G.I. și U.M. împotriva încheierii din 27 iulie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr.

16525/95/2008.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de

câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 august 2009.