ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2433/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

ecția penală și pentru cauze cu minori,

în calitate de instanță de apel,

prin

încheierea de ședință din 10 iunie

2010 a amânat din motive de ordin procedural la data de 7 iulie 2010 judecarea

apelurilor, interval de timp în care a menținut arestarea preventivă în cauză a

inculpaților-apelanți B.C. și U.T. în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Dispunând astfel instanța amintită

de control judiciar a constatat că inculpații au fost arestați preventiv în

cursul urmăririi penale în condițiile art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen. [„inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa

(.) închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”] existând motive de

bănuială legitimă privind săvârșirea de către aceștia a unor infracțiuni grave

pedepsite de la 5 la 20 ani închisoare și anume acelea prevăzute de art. 215 alin.

(1) și (5) C. pen. și art. 290 C. pen.

Ulterior, au fost trimiși în

judecată în stare de arest preventiv - măsură prelungită/menținută cu

respectarea condițiilor/garanțiilor procesuale din art. 159, 300

2

rap.la art. 160

b

alin. (1) și (3) și art. 171 C. proc. pen. - fiind

condamnați în primă instanță prin sentința penală nr. 286 din 16 noiembrie 2009

a Tribunalului Gorj, secția penală, pentru comiterea infracțiunilor

sus-menționate la pedepsele rezultante de 14 ani închisoare și respectiv 12 ani

închisoare, cu executarea în regim de detenție.

În considerarea situației juridice

sus-menționate, instanța de apel a reținut că se mențin în continuare

nemodificate temeiurile inițiale ce au justificat arestarea preventivă a

inculpaților-apelanți, adoptând sub aspectul menținerii măsurilor preventive

amintite încheierea atacată din ședința publică de la 10 iunie 2010.

încheierii amintite de către inculpați cu solicitarea de a se reexamina

situația juridică a acestora la momentul judecății în apel în sensul revocării

arestării preventive și punerii lor în libertate prin aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen., sunt nefondate

urmând a fi respinse ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 160

b

C.

proc. pen. (având titlul marginal „Verificări privind arestarea inculpatului în

cursul judecății”) instanța este obligată să verifice periodic dar nu mai

târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive (alin. (1))

putând dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și

punerea de îndată în libertate a inculpatului „dacă instanța constată că

arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice

privarea de libertate” (alin. (2)) ori menținerea arestării preventive „când

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate” (alin. (3)).

În speță, dată fiind condamnarea în

primă instanță a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor ce au ocazionat

arestarea lor preventivă în baza art. 143 rap.la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

se mențin nemodificate și temeiurile privării lor de libertate fiind

justificată astfel - contrar solicitării inculpaților - aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

În plus, condamnarea în primă

instanță chiar nedefinitivă, justifică menținerea arestării preventive a

inculpaților-apelanți pentru temeiul nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a)

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a drepturilor fundamentale

ratificate și de statul român prin Legea nr. 30/1994, respectiv „dacă este

deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”.

Ca atare, solicitarea inculpaților

de revocare a măsurii arestării preventive, pe parcursul judecății în apel,

prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc.

pen. este lipsită de temeiuri de fapt justificative, menținându-se încheierea

atacată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., vor fi

obligați

recurenții-inculpați să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații

B.C. și U.T. împotriva încheierii din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2202/95/2009.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2010.