ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2446/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 250 din data de 07 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 12543/95/2011, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) a fost condamnat inculpatul C.A. la 11 ani închisoare și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969), respectiv de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 5 ani, pedeapsă complimentară pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă calificată și continuată. În baza art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) a fost condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969) și 34 lit. b) C. pen. (1969) au fost contopite pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani (unsprezece ani) închisoare și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969), respectiv de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 5 ani, pedeapsă complimentară dispusă a fi executată potrivit art. 66 C. pen. (1969), după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. (1969) au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c)) C. pen. (1969). În baza art. 350 C. proc. pen. (1969) a fost menținută măsura arestării inculpatului (dispusă în lipsă).

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) a fost condamnată inculpata C.M.C. la 12 ani închisoare și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) pe o durată de 6 ani, pedeapsă complimentară pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă calificată și continuată. În baza art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) a fost condamnată aceeași inculpată la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată. În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969) și 34 lit. b) C. pen. (1969) au fost contopite pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani (doisprezece ani) închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

(1969) pe o durată de 6 ani, ce s-a dispus a fi executată potrivit art. 66 C. pen. (1969), după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. (1969) au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c)) C. pen. (1969). În baza art. 350 C. proc. pen. (1968) a fost menținută măsura arestării inculpatei (dispusă în lipsă). În baza art. 348 C. proc. pen. (1968) au fost anulate înscrisurile false precizate la filele 488 - 491 d.u.p., respectiv contractele individuale de muncă, deciziile de încetare a contratelor de muncă și statele de plată aferente acestora. În baza art. 14 lit. b), art. 346 C. proc. pen. (1968) raportat la art. 998, 1003 C. civ.

au fost obligați în solidar inculpații, fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente, respectiv C.A. cu SC G.C. SRL și C.M.A. cu SC R.S. SRL, la plata sumei de 792.949 lei (170.373 lei către A.J.P.S. Gorj și 622.576 lei către A.J.O.F.M. Gorj) cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda și penalitățile aferente până la data plății efective către părțile civile. În baza art. 191 C. proc. pen. (1968) a fost obligat fiecare inculpat la câte 8.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 188/P/2011 din 13 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C.A.

și C.M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. (1969) și art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41- 42 C. pen. (1969), reținându-se, în esență, că inculpatul C.A., în calitate de administrator al SC G.C.

SRL P., împreună cu soția acestuia, inculpata C.M.C., în perioada 2006 - 2011, în mod conjugat, repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a efectuat angajări fictive de persoane, a falsificat decizii de încetare a raporturilor de muncă și state lunare de salarii și a folosit aceste înscrisuri prin care a indus în eroare pe reprezentanții Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Gorj și Agenției Județene pentru Prestații Sociale Gorj beneficiind în mod ilegal de subvenții pentru sine și indemnizații de șomaj și pentru creșterea copilului pentru alții, în cuantum total de 792.949 lei. Din analiza actelor și probelor administrate în cauză, respectiv: note de constatare întocmite de Garda Financiară - Secția Gorj și anexe ale acestora, adrese A.J.O.F.M.

Gorj privind prejudiciul și documente anexate, contractele individuale de muncă și deciziile de încetare a raporturilor de muncă aferente persoanelor angajate fictiv, statele de plată și fișele de pontaj întocmite în mod fictiv de către inculpați, raport de expertiză contabilă, rapoarte de expertiză tehnică grafoscopică, declarațiile martorilor ascultați în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, respectiv: A.I.G., A.A.J., A.A.R., (...), prima instanță a reținut că inculpații C.A. și C.M.C. sunt asociați unici și administratori (încă de la înființare) la SC G.C. SRL P. și, respectiv, SC R.S.

SRL P., ambele înființate de aceștia în anul 2007 și respectiv 2006 având sediul social în comuna P., satul B., în același imobil, respectiv la domiciliul acuzaților și având ca obiect principal de activitate în domeniul "lucrărilor de construcții și clădirilor rezidențiale și nerezidențiale", și respectiv "restaurante". Prima instanță a mai reținut că, referitor la SC G.C. SRL P., Garda Financiară - Secția Gorj a constatat că pe perioada de funcționare a acesteia, respectiv aprilie 2007-mai 2010 societatea a avut în total un număr de 46 de angajați, persoane angajate în diferite perioade de timp și pe perioade diferite, ale căror semnături de pe contractele individuale de muncă, deciziile de încetare a raporturilor de muncă și statele lunare de salarii cu privire la fiecare salariat în parte difereau între ele, existând suspiciuni că aceste semnături nu aparțineau salariaților.

Observând documentele de evidență contabilă aferente perioadei aprilie 2007 - mai 2010 centralizate lunar în anexa nr. 3 denumită "situația comparativă privind subvențiile încasate, număr de angajați și venituri realizate", s-a constatat că pentru perioada de funcționare SC G.C. SRL P. a încasat subvenții în sumă totală de 310.707 lei și a realizat venituri din prestări servicii în sumă de 110.144 lei, aceste venituri obținute fiind relativ mici față de subvenția primită pentru acoperirea cheltuielilor cu munca vie. Referitor la SC R.S.

SRL P., administrată de inculpata C.M.C., prima instanță a constatat că pe perioada de funcționare a acesteia 01 aprilie 2006 - 31 ianuarie 2011 societatea a avut în total un număr de 74 de angajați, persoane angajate în diferite perioade de timp și pe perioade diferite, ale căror semnături de pe contractele individuale de muncă, deciziile de încetare a raporturilor de muncă și statele lunare de salarii cu privire la fiecare salariat în parte difereau între ele, existând suspiciuni că aceste semnături nu aparțineau salariaților. Analizând documentele de evidență contabilă aferente perioadei aprilie 2006 - ianuarie 2011 centralizate lunar în anexa nr. 3 denumită "situația comparativă privind subvențiile încasate, număr de angajați și venituri realizate", prima instanță a constatat că, pentru perioada de funcționare, SC R.S.

SRL P. a încasat subvenții în sumă totală de 493.778 lei și a realizat venituri din prestări servicii în sumă de 366.485 lei, aceste venituri obținute fiind relativi mici față de subvenția primită pentru acoperirea cheltuielilor cu munca. Potrivit adresei nr. 3773 din 16 martie 2011 Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj a comunicat lista angajaților din perioada 2006 - 2011 ai SC G.C. SRL P. rezultând un număr de 45 de persoane, și respectiv din aceiași perioadă ai SC R.S. SRL P. rezultând un număr de 77 de persoane. Cu adresa nr. 4466 din 17 martie 2011 și situațiile anexate, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj a comunicat că în perioada 2006-2010 cele două societăți comerciale administrate de inculpații C.A.

și C.M.C. au încheiat convenții cu A.J.O.F.M. Gorj și au beneficiat de subvenții în baza convențiilor încheiate conform art. 80-85 din Legea nr. 76/2002 și art. 8 din Legea nr. 116/2002 după cum urmează: SC R.S. SRL P. a avut încheiate un număr de 35 convenții aferente unui număr de 57 persoane pentru care a beneficiat de subvenții în sumă de 501.670 lei; SC G.C. SRL P. a avut încheiate un număr de 20 convenții aferente unui număr de 27 persoane pentru care a beneficiat de subvenții în sumă de 312.878 lei. Potrivit adresei nr. 10616 din 08 iulie 2011 și situațiilor anexate, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj a comunicat situația sumelor, indemnizații de șomaj plus contribuții sociale aferente de care au beneficiat persoanele care provin de la cele două societăți comerciale și pentru care societățile au beneficiat de subvenții conform art. 80-85 din Legea nr. 76/2002 și art. 8 din Legea nr. 116/2002 după cum urmează: SC R.S.

SRL P. a avut încheiate un număr de 10 convenții aferente unui număr de 11 persoane pentru care a beneficiat de subvenții în sumă de 104.621 lei, iar SC G.C. SRL P. a avut încheiate un număr de 15 convenții aferente unui număr de 19 persoane pentru care a beneficiat de subvenții în sumă de 198.370 lei. Din analiza actelor dosarului, prima instanța a reținut că, cei doi inculpați C.A.

și C.M.C., în calitate de administratori ai celor două societăți comerciale, pentru a beneficia în mod ilegal de sume de bani din bugetul asigurărilor pentru șomaj, cunoscând prevederile din Legea nr. 76/2002 și din Legea nr. 116/2002, în perioada 2006-2010 au procedat la racolarea în general de persoane din mediul rural cu posibilități materiale reduse și o pregătire precară de viață de pe raza comunelor Prigoria, Albeni, Bustuchin, Roșia de Amaradia, Alimpești și a altor comune învecinate cărora le-au promis angajarea pe o durată nedeterminată de timp ca muncitori necalificați în cadrul celor două societăți comerciale, urmând ca aceștia să beneficieze ulterior de ajutor de șomaj sau indemnizație pentru creșterea copilului.

Astfel, în decursul anilor 2006 - 2010, aceștia au procedat la angajarea unui număr de 45 de persoane în cazul SC G.C. SRL P. administrată de inculpatul C.A. și respectiv 77 de persoane în cazul SC R.S. SRL P. administrată de soția acestuia, inculpata C.M.C. Dintre acești salariați, inculpații au procedat la angajarea fictivă, încheind contracte individuale de muncă, a unui număr de 27 persoane în cazul SC G.C. SRL P. administrată de inculpatul C.A. și respectiv 57 de persoane în cazul SC R.S. SRL P. administrată de soția acestuia, inculpata C.M.C., persoane care se încadrau în prevederile legale și, fie aveau vârsta de peste 45 de ani, fie sub 25 de ani, care în realitate nu au prestat activități ca salariați ai societăților comerciale administrate de cei doi inculpați.

Pentru cele 84 de persoane cei doi administratori au încheiat convenții în baza prevederilor celor două acte normative, solicitând și beneficiind de subvențiile oferite angajatorului de A.J.O.F.M. Gorj pentru faptul că au angajat persoane din categoriile de vârstă pentru care statul român, prin bugetul asigurărilor pentru șomaj, acordă facilități financiare în vederea stimulării ocupării forței de muncă. Cuantumul subvențiilor acordate pentru anii 2006 - 2010 de către A.J.O.F.M. Gorj și virate lunar direct în contul bancar al societăților a fost de 198.370 lei, în cazul SC G.C. SRL P. administrată de inculpatul C.A. și de 104.621 lei în cazul SC R.S. SRL P. administrată de soția acestuia, inculpata C.M.C.

În conformitate cu situațiile înaintate de A.J.O.F.M. Gorj persoanele pentru care cele două societăți comerciale au beneficiat de subvenții în baza Legii nr. 76/2002 și Legii nr. 116/2002 sunt: F.E., T.C.D., T.R.C., (...) în cazul SC G.C. SRL P. Martorii C.A.G., A.D., P.C.L., T.M.L., S.M. și P.I.O., deși au primit indemnizații de șomaj (numita T.M.L. chiar și de 2 ori), nu au avut încheiate convenții cu A.J.O.F.M. Gorj, astfel încât societățile comerciale administrate de cei doi inculpați nu au primit subvenții pentru aceste persoane. În conformitate cu situațiile înaintate de A.J.P.S. Gorj (adresa nr. 8424 din 23 iunie 2011) persoanele care au beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului ca urmare a angajării la cele două societăți comerciale în cauză sunt A.I.E., V.E.A., (...), respectiv 11 persoane, învinuita M.A.

nebeneficiind de indemnizație pentru creșterea și îngrijirea copilului. Procedându-se la o verificare a celor 30 de persoane care au figurat ca și angajați la cele două societăți comerciale, pentru care agenții economici angajatori au beneficiat de subvenții în condițiile celor două legi, persoane care ulterior au și beneficiat de ajutor de șomaj, a celor 6 persoane care au beneficiat de ajutor de șomaj, deși nu au avut încheiate convenții, și a celor 11 persoane care au beneficiat de indemnizație pentru creșterea și îngrijirea copilului s-a stabilit faptul că aceștia, în realitate, nu au prestat nici un fel de activitate ca angajați, nu au semnat state de plată și implicit nu au fost remunerate cu drepturi salariale lunare.

În cazul acestor persoane inculpații C.A. și C.M.C., cunoscând prevederile celor două acte normative, pentru a prejudicia bugetul de stat, pentru a induce în eroare autoritatea competentă care să aloce subvențiile pentru stimularea ocupării forței de muncă și, ulterior, pentru a-și însuși sumele de bani virate în contul societăților reprezentând aceste subvenții, au procedat la racolarea acestor 47 de persoane care se încadrau fie sub limita de 25 de ani, fie peste 45 de ani, în general fără posibilități materiale, cu o pregătire precară de viață și neîncadrate în muncă, cărora le-au întocmit contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată, în general ca și "muncitori necalificați" promițându-le că la expirarea perioadei pentru care statul oferea această subvenție, le vor întocmi documentele în vederea obținerii indemnizațiilor de șomaj.

În acest sens, cei doi inculpați, după ce au întocmit în mod fictiv contracte individuale de muncă pe o perioadă nedeterminată în general ca și "muncitori necalificați" au înregistrat aceste contracte la I.T.M. Gorj și i-au condus pe noii angajați la A.J.O.F.M. Gorj unde au încheiat cu agenția convenții pentru acordarea de subvenții în baza celor două acte normative, însă, în realitate, cele 47 de persoane "angajate", nu au prestat nici un fel de activitate specifică calității de salariat la vreuna din cele două societăți comerciale, respectiv o activitate continuă, cu un program de lucru și o remunerație lunară, majoritatea dintre ei neprestând nici un fel de activitate, iar o parte au prestat doar activități sezoniere și sporadice în gospodăria inculpaților.

Cu toate acestea, pentru fiecare dintre "angajați", în intervalul 2006 - 2011 societățile administrate de inculpați au primit lunar de la A.J.O.F.M. Gorj subvenții virate în contul bancar al societăților comerciale pe care le administrau timp de 12 luni de la data încheierii fiecărei convenții. Astfel, lunar, inculpații întocmeau state de salarii pentru toți salariații, inclusiv cei 47 aflați în litigiu, unde fie au semnat în locul acestora imitându-le semnătura, fie au scris numele în clar, atestând în mod fals că angajații și-au primit lunar, în numerar, drepturile salariale nete, deși, în realitate, aceste sume de bani au fost extrase lunar și însușite de către inculpați, fiind apoi folosite în scopuri personale.

S-a reținut că, deși din punct de vedere contabil aceste sume de bani au figurat ca și cheltuieli salariale lunare plătite angajaților, aceasta era o modalitate de însușire a subvențiilor acordate de stat. S-a arătat că activitatea angajării și activităților desfășurate de cei 47 de salariați aflați în litigiu este probată atât prin declarațiile majorității acestor persoane care au recunoscut că fie nu au desfășurat niciun fel de activitate, fie au desfășurat activități sporadice ca zilieri în gospodăria inculpaților, cât și prin concluziile celor două rapoarte de expertiză, grafoscopică și contabilă, dispuse și efectuate în cauză. Totodată, s-a arătat că, din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă fără putință de contrazicere că după începerea cercetărilor în prezenta cauză inculpații C.A.

și C.M.C. au încercat să influențeze persoanele care au figurat în mod fictiv ca angajate la cele două societăți comerciale să declare în fals organelor de poliție că au desfășurat activitate ca și salariați și că au primit drepturile salariale cuvenite. Elocvent este cazul martorei R.I.F. căreia inculpata C.M.C. i-a înmânat un bilețel scris de inculpată în care partea era instigată să declare în mod ireal organelor de poliție că a lucrat în cadrul societății comerciale în două schimburi cu mai multe persoane, menționându-se numele acestora, intervalele orare și suma cu care aceasta ar fi fost remunerată lunar, și de asemenea cazul numitei A.A.J. S-a mai reținut că, în cursul urmăririi penale, dat fiind faptul că inculpații C.A.

și C.M.C. s-au sustras cercetărilor, în vederea efectuării expertizei grafoscopice și obținerii modelelor de comparație cu privire la scrisul olograf și semnăturile inculpaților, organele de poliție au ridicat probe de scris de la O.N.R.C. Gorj și Primăria com. P., care au fost folosite în cauză pentru analiza criminalistică și formularea concluziilor solicitate de organul de cercetare penală. Referitor la cuantumul prejudiciului, prima instanță a reținut că potrivit probelor administrate, inclusiv a raportului de expertiză contabilă dispusă și efectuată în cauză, în urma convențiilor încheiate între A.J.O.F.M.

Gorj și cele două societăți comerciale administrate de inculpați în perioada 2006 - 2011, în conturile acestora s-au virat sume reprezentând subvenții potrivit art. 85 din Legea nr. 76/2002, prin deducerea de către angajator din suma reprezentând contribuția angajatorului prevăzută la art. 26 din aceiași lege, suma totală, virată în conturile bancare fiind de 302.991 lei, defalcată în 198.370 lei pentru SC G.C. SRL P. și 104.621 lei pentru SC R.S. SRL P., acestea fiind extrase din evidențele contabile ale societăților comerciale și din evidențele puse la dispoziția expertului contabil de către A.J.O.F.M. Gorj. La aceste subvenții se adaugă indemnizațiile de șomaj în valoare totală de 186.755 lei, defalcate în 127.789 lei pe SC G.C.

SRL P. și 58.966 lei pentru SC R.S. SRL P., de care au beneficiat cele 30 de persoane care au figurat ca angajate fictiv în cadrul celor două societăți comerciale. Cu privire la indemnizațiile pentru creșterea și îngrijirea copilului, A.J.P.S. Gorj (Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale Gorj) a achitat în mod necuvenit la un număr de 11 persoane, provenite de la cele două societăți comerciale, suma totală de 170.373 lei. Prima instanță a constatat că în perioada 2006 - 2011 SC R.S. SRL P. a realizat venituri din două surse, și anume, din activitățile prestate și din comerț, ponderea cheltuielilor salariale raportate la venituri fiind de 51%, în timp ce SC G.C. SRL P. a realizat venituri numai din prestări servicii, ponderea cheltuielilor salariale raportate la venituri fiind de 260%.

În aceiași ordine de idei, s-a reținut că folosirea numărului de salariați arătați ținând cont că au fost luni când nu s-au realizat venituri se caracterizează ca o activitate ineficientă și nerentabilă, cheltuielile salariale depășind de două ori și jumătate veniturile realizate în cazul lui SC G.C. SRL P.. În urma probelor administrate s-a constatat că productivitatea muncii celor două societăți comerciale este nulă, din moment ce numai cheltuielile salariale sunt cu mult mai mari față de veniturile realizate, întrucât sursa principală de venituri din care s-au finanțat aceste cheltuieli salariale o reprezintă veniturile din subvențiile acordate de A.J.O.F.M. Gorj, nu cele din activitatea economică desfășurată.

Or, rentabilitatea întreprinderii în economia de piață este reprezentată de capacitatea acesteia de a degaja un excedent financiar din activitatea prestată și nu de a produce cu 47 de angajați (la care se adaugă și ceilalți salariați legali și real angajați care nu intră sub incidența Legii nr. 76/2002 și Legii nr. 116/2002 și nu fac obiectul cauzei penale, totalul angajaților celor două societăți comerciale fiind de 120 de salariați) venituri de câteva ori mai mici doar decât cheltuielile salariale, fără a face referire și la celelalte cheltuieli cu materialele, materiile prime, furnizorii, întreținere, utilități, taxe, impozite etc. Concluzionând, s-a reținut că cei doi inculpați, nu au urmărit să rentabilizeze activitatea celor două societăți comerciale și să obțină o producție efectivă și un profit legal și real, care în final este scopul pentru care se înființează un agent economic, ci numai să creeze o aparență de activitate, să angajeze în mod fictiv un număr de 47 de persoane, angajări care nu se justifică din punct de vedere economic, pe seama cărora să obțină de statul român în mod fraudulos subvenții pe care ulterior să și le însușească sub pretextul că au achitat acestora drepturi salariale.

în condițiile unei activități reale, în care cei doi inculpați ar fi urmărit atingerea obiectului de activitate al celor două societăți comerciale și implicit rentabilizarea activității prestate de salariați, aceștia ar fi căutat să angajeze cât mai puține persoane care să aducă cât mai multe venituri, nu cât mai mulți salariați care să genereze cheltuieli cu salariile duble sau triple față de veniturile produse. În ceea ce privește cuantumul total al prejudiciului adus bugetului de stat prima instanță și-a însușit concluziile expertului contabil potrivit cărora acesta se compune din suma de 622.576 lei, total prejudiciu adus A.J.O.F.M. Gorj și 170.373 lei, total prejudiciu adus A.J.P.S. Gorj, prejudiciul total adus bugetului de stat în prezenta cauză de cei doi inculpați fiind de 792.949 lei.

întrucât, așa cum s-a mai arătat, încă de la începutul cercetărilor din această cauză cei doi inculpați s-au sustras și ulterior au fost arestați în lipsă, rapoartele de expertiză judiciară, cea contabilă și cea grafoscopică, au fost aduse la cunoștința apărătorilor aleși, aceștia neformulând obiecțiuni. Prima instanță a reținut fără echivoc că, răspunzători de crearea acestui prejudiciu sunt inculpații C.A. și C.M.C. care au întocmit contracte individuale de muncă celor 47 de persoane, atestând ulterior în mod fictiv că aceștia au desfășurat activități în cadrul societății administrate de ei, fapt ce a permis acestor persoane să beneficieze de indemnizații de șomaj și indemnizații pentru creșterea și îngrijirea copilului, prin deplasările efectuate cu salariații în cauză la A.J.O.F.M.

Gorj și I.T.M. Gorj, prin solicitarea actelor de identitate, a copiilor de pe cărțile de muncă și adeverințe medicale (unde a fost cazul) și prin semnarea contractelor individuale de muncă, inculpații creând convingerea persoanelor racolate că sunt angajați ai uneia din cele două societăți.

în același context, s-a apreciat că prestarea unor activități sporadice pentru perioade scurte de timp în gospodăria inculpaților, când erau remunerați "cu ziua" a întărit convingerea unora dintre salariați că sunt îndrituiți să beneficieze de indemnizație de șomaj sau indemnizațiile pentru creșterea și îngrijirea copilului după ce au fost desfăcute contractele individuale de muncă de către angajatori, această convingere fiind subiectivă și raportată strict la condiția socială și pregătirea de viață precară a acestor persoane, care nu cunosc perioada de timp și condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a beneficia de ajutor de șomaj sau indemnizație pentru creșterea și îngrijirea copilului. Cei doi inculpați, însă, în calitate de administratori de societăți comerciale, de angajatori, de părți contractante în convențiile încheiate cu A.J.O.F.M.

Gorj și beneficiari ai subvențiilor acordate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, au cunoscut pe deplin actele normative în materie de care au abuzat și pe care le-au speculat și folosit pentru obținerea de avantaje materiale pentru sine în mod fraudulos, respectiv a subvențiilor primite în sumă de 367.093 lei, și pentru altul, respectiv indemnizațiile de șomaj primite de salariații în litigiu, în sumă de 255.483 lei care cuprind și contribuțiile aferente acestor indemnizații (CAS de 31,3% și CASS în sumă de 5,5%) și indemnizațiile pentru creșterea și îngrijirea copilului în sumă de 170.373 lei, în total suma de 792.949 lei. Potrivit declarațiilor martorilor (învinuiți 47, 11 beneficiari de indemnizație pentru creșterea și îngrijirea copilului și 36 beneficiari de indemnizație de șomaj), ulterior desfacerii contractelor individuale de muncă, inculpații C.A.

și C.M.C. i-au contactat și le-au înmânat acestora adeverințe din cuprinsul cărora rezulta în mod fictiv faptul că fiecare dintre aceste persoane a desfășurat activitate ca salariat în cadrul uneia dintre cele două societăți comerciale și este îndrituit astfel să obțină indemnizațiile solicitate. Cu aceste adeverințe false eliberate de cei doi inculpați, cele 47 de persoane s-au adresat A.J.O.F.M. Gorj și respectiv A.J.P.S. Gorj unde au constituit câte un dosar personal la care au atașat aceste înscrisuri solicitând acordarea de indemnizație pentru șomaj și respectiv indemnizație pentru creșterea și îngrijirea copilului. În urma aprobării cererilor aceștia au beneficiat de indemnizații de șomaj în sumă totală de 255.483 lei care cuprind și contribuțiile aferente acestor indemnizații (CAS de 31,3% și CASS în sumă de 5,5%) și indemnizațiile pentru creșterea și îngrijirea copilului în sumă totală de 170.373 lei.

Sub aspectul laturii civile instanța a reținut că, prin adresa nr. 8424 din 23 iunie 2011, A.J.P.S. Gorj a comunicat faptul că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 170.373 lei, reprezentând cuantumul sumelor încasate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului solicitate de cele 11 persoane în cauză și, prin adresa nr. 10616 din 08 iulie 2011 A.J.O.F.M. Gorj, a comunicat faptul că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 255.483 lei, reprezentând indemnizațiile de șomaj încasate în mod fraudulos de către angajații celor două societăți comerciale și suma de 367.093 lei, reprezentând subvențiile încasate în mod necuvenit de cele două societăți comerciale, suma totală fiind de 622.576 lei.

S-a arătat că inculpații s-au sustras încă de la început cercetării penale, motiv pentru care prin încheierea nr. 36 din 28 august 201 a Tribunalului Gorj pronunțată în Dosarul nr. 10893/95/2011 au fost arestați pe o perioadă de 30 zile, măsura preventivă nefiind încă pusă în executare! Prima instanță a considerat că nu pot fi primite apărările formulate prin apărătorii lor aleși potrivit cărora inculpații au acționat separat, fiecare în funcție de societate sa și în consecință prejudiciul trebuie defalcat pentru fiecare societate și față de care s-ar impune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune în formă calificată în una mai puțin gravă, având în vedere că, din probele administrate în cauză, respectiv din raportul de expertiză grafoscopică, a rezultat că în mai multe cazuri inculpata C.M.C.

a falsificat decizii de încetare a contractelor individuale de muncă și state lunare de plată cu privire la angajați ai firmei administrate de soțul său și invers, inculpatul C.A. a falsificat astfel de documente cu privire la angajați ai firmei administrate de soția sa, împrejurare care demonstrează că aceștia au acționat împreună și conjugat pentru prejudicierea bugetului de stat. Astfel, s-a apreciat că nu se poate vorbi despre disjungerea activități infracționale și implicit a cuantumului prejudiciului, întrucât cei doi inculpați au acționat conjugat, elaborat, planificat, sub forma complicității materiale și morale, anterioară și concomitentă, nemijlocită, comisivă și în forma proprie, aceștia săvârșind cu intenție faptele, realizând între ei o coeziune psihică de la autor la complice.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpaților C.A., care în calitate de administrator al SC G.C. SRL P., împreună cu soția sa, inculpata C.M.C. administrator al SC R.S.

SRL P., în perioada 2006 - 2011, în mod conjugat, repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale au efectuat angajări fictive de persoane, au falsificat decizii de încetare a contratelor individuale de muncă și state lunare de salarii și au folosit aceste înscrisuri prin care a indus în eroare pe reprezentanții Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Gorj și Agenției Județene pentru Prestații Sociale Gorj beneficiind în mod ilegal de subvenții pentru sine și indemnizații de șomaj și pentru creșterea copilului pentru alții, în cuantum total de 792.949 lei, sumă cu care a fost prejudiciat bugetul asigurărilor sociale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

(1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969). La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost stabilite inculpaților, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (1969), referitoare la pericolul social concret al faptelor, raportându-se la modalitatea de săvârșire a acestora, cuantumul prejudiciului foarte ridicat, multitudinea actelor materiale (firma inculpatei C.M.C. angajând 57 persoane, iar inculpatul C.A. 27 persoane), împrejurările în care acestea au fost comise, dar și aspectele privind persoana inculpaților, mai exact atitudinea postfactuală a acestora, sustrăgându-se urmăririi penale și cercetării judecătorești.

În acest context, prima instanță a reținut că semnificația conținutului circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c C. pen. (1969) nu își găsește aplicabilitatea în prezenta cauză și nici nu pot fi reținute nici dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), întrucât inculpații nu a încercat recuperarea prejudiciului, așa încât s-a apreciat că scopul pedepselor prevăzute de art. 52 C. pen. (1969) poate fi atins numai prin stabilirea unor pedepse privative de libertate orientate către minimum special. Având în vedere dispozițiile art. 215 alin. (5) teza finală C. pen. (1969) instanța, potrivit art. 65 C. pen. (1969), a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complimentară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

(1969), respectiv de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 5 și, respectiv, 6 ani ce va fi executată, potrivit art. 66 C. pen. (1969), după executarea pedepsei principale cu privire la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, aplicarea numai a acestei pedepse complimentare respectând principiul proporționalității, neimpunându-se și interzicerea altor drepturi. Întrucât cele două fapte reținute în sarcina fiecărui inculpat au fost săvârșite sub forma concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. (1969), prima instanță, potrivit art. 34 lit. b) C. pen. (1969), a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare, respectiv 12 ani (inculpata C.M.C.), dispunând ca inculpații să execute și pedeapsa complimentară.

Având în vedere pedeapsa rezultantă privativă de libertate aplicată fiecărui inculpat, prima instanță a aplicat acestora și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969), dată fiind calitatea de administrator a acestora pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În privința măsurii preventive, prima instanță a reținut că prin încheierea nr. 36 din 28 august 2011 a Tribunalului Gorj pronunțată în Dosarul nr. 10893/95/2011 au fost arestați pe o perioadă de 30 zile, în lipsă reținându-se în hotărâre că în cauză la data respectivă au existat temeiurile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. a), b) și f) C. proc. pen. Având în vedere atitudinea inculpaților care s-au sustras în totalitate cercetării judecătorești dar și urmăririi penale, aceștia nefiind încă încarcerați, s-a apreciat că aceste temeiuri subzistă, motiv pentru care, instanța, potrivit dispozițiile art. 350 C. proc.

pen., a menținut măsura arestării preventive dispusă în lipsă. Totodată, potrivit art. 348 C. proc. pen., prima instanță a anulat următoarele înscrisurile false întocmite, astfel cum au fost indicate în sentință. Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că prejudiciul în sumă de 792.949 lei produs părților civile nu a fost recuperat, motiv față de care în conformitate cu dispozițiile art. 14 lit. b), art. 346 C. proc. pen. (1968) raportat la art. 998, 1003 C. civ. a obligat în solidar inculpații, fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente, respectiv C.A. cu SC G.C. SRL și C.M.A. cu SC R.S. SRL, la plata sumei de 792.949 lei (170.373 lei către A.J.P.S. Gorj și 622.576 lei către A.J.O.F.M.

Gorj) cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda și penalitățile aferente până la data plății efective către părțile civile. Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, părțile responsabile civilmente SC G.C. SRL prin administrator C.A., SC R.S. SRL prin administrator C.M. și inculpații C.A. și C.M.C. În motivele de apel formulate de partea civilă s-a arătat că instanța de fond a obligat inculpații la plata sumei de 622.576 lei despăgubiri civile, reprezentând indemnizație de șomaj și contribuții virate precum și subvenții de care au beneficiat cele două societăți comerciale. S-a arătat că suma solicitată de partea civilă reprezintă prejudiciul doar pentru 36 persoane care nu au lucrat efectiv, însă instanța a dispus anularea a 84 de contracte de muncă persoane care au beneficiat de subvenționarea locurilor de muncă.

Totodată, s-a solicitat instanței să stabilească dacă pentru suma reprezentând indemnizație de șomaj trebuie să fie obligați inculpații sau ar trebui să fie recuperată de la persoanele care au beneficiat de indemnizație de șomaj, iar sumele reprezentând contribuții aferente indemnizațiilor de șomaj ar trebui să fie recuperate de la Casa județeană de Pensii Gorj și de la Casa Județeană de Asigurări de sănătate Gorj sau de la inculpați. S-a solicitat instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor deținute de inculpați. În motivele de apel formulate de inculpați, s-a solicitat desființarea sentinței și reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia, arătându-se că instanța de fond nu a reținut dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen.

(1969) și nici dispozițiile art. 86 1 C. pen. (1969), iar pedeapsa aplicată de este prea aspră, în contextul în care nu au fost avute în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatei și nici împrejurările care atenuează răspunderea penală, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și gradul de pericol social concret, faptul că inculpații nu au antecedente penale. S-a apreciat că în cauza pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen. (1969) deoarece inculpata dorește să recupereze prejudiciului, precizându-se că nu s-au contestat sumele la care a fost obligată constând în subvenții pentru cele două societăți, ci doar sumele reprezentând indemnizații de șomaj, pentru creșterea copilului și plăți CAS.

S-a arătat că se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, ce poate asigura inculpatei posibilitatea recuperării prejudiciului. În concluziile scrise formulate pentru inculpați de avocat P.I. s-a solicitat achitarea acestora în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1968), întrucât faptele nu au fost săvârșite cu intenție, având în vedere că nu s-a făcut dovada inducerii în eroare a salariaților, aceștia deplasându-se la A.J.O.F.M. Gorj unde au semnat contractele de muncă, iar o parte din angajați au efectuat activități specifice contractului de muncă pentru care au fost remunerați de către societățile angajatoare. S-a arătat, totodată, că verificarea rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior a fost pur formală, acesta neverificând că nu s-a prezentat materialul de urmărire penală fiind incidente dispozițiile art. 194 alin. (4) C. proc.

pen. (1968). S-a invocat excepția nulității absolute a rechizitoriului fiind obligatorie prezentarea materialului de urmărire penală, trebuind a fi adus la cunoștința apărătorilor inculpaților în cazul în care aceștia nu au fost prezenți în cursul urmăririi penale. De asemenea, era obligatorie întocmirea unui proces verbal cu privire la încunoștințarea apărătorului despre materialul de urmărire penală potrivit dispozițiilor art. 275 și art. 250 - 254 C. proc. pen. (1968). S-a mai solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea rejudecării fondului și administrării probatoriului solicitat de inculpați și respins de instanță, respectiv o nouă expertiză contabilă pentru calcularea contribuțiilor datorate de angajator, contribuțiile reținute și virate ale angajaților suma finală de care a beneficiat fiecare persoană și drepturile salariale ale persoanelor ale căror contracte de muncă nu sunt considerate fictive.

Într-o altă teză s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (1969) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. (1969) întrucât răspunderea este personală, iar prejudiciul pentru fiecare este sub 200.000 lei. Într-o ultimă teză s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate, apreciindu-se că se poate reține circumstanța prevăzută de art. 74 C. pen. (1969), întrucât inculpații doresc recuperarea prejudiciului produs, iar în cauză se putea face aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. (1969). Totodată, s-a arătat că, în mod greșit s-a dispus obligarea inculpaților la plata întregii sume în solidar, întrucât răspunderea este personală, iar, pe de altă parte, aceștia nu datorează sumele încasate de angajați cu titlu de indemnizații de șomaj pentru creșterea copilului dobânzi și penalități.

Prin Decizia penală nr. 348 din 11 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de partea civilă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, părțile responsabile civilmente SC G.C. SRL prin administrator C.A., SC R.S. SRL prin administrator C.M. și inculpații C.A. și C.M.C., împotriva Sentinței penale nr. 250 din data de 07 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 12543/95/2011. Au fost obligați inculpați la câte 600 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 300 lei fiecare reprezintă onorariu avocat oficiu, iar părțile responsabile civilmente și partea civilă la câte 300 lei fiecare.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat că sunt neîntemeiate criticile formulate de inculpați și părțile responsabile civilmente în sensul că în privința rechizitoriului trebuie constatată nulitatea absolută, arătând că neîndeplinirea obligației de prezentare a materialului de urmărire penală nu atrage sancțiunea nulității absolute, întrucât aceasta nu este prevăzută în mod expres în situațiile enumerate în mod limitativ în dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. (1968), sancțiunea fiind nulitatea relativă în condițiile prevăzute de art. 197 alin. (1) și 4 C. proc. pen. (1968), aceasta intervenind numai dacă s-a adus o vătămare drepturilor inculpaților ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea rechizitoriului.

Cu privire la îndeplinirea în speță a obligației de prezentare a materialului de urmărire penală s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 254 C. proc. pen. (1968), întrucât inculpații s-au sustras urmăririi penale, acesta fiind unul din temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de aceștia, măsură ce nu a putut fi pusă în executare întrucât inculpații nu au putut fi localizați, iar în referatul întocmit potrivit dispozițiilor art. 259 C. proc. pen. (1968) s-au arătat împrejurările concrete din care rezultă cauza împiedicării prezentării materialului de urmărire penală. Și apărările în sensul că fapta ar trebui încadrată în dispozițiile art. 215 alin. (1) C. proc.

pen. (1968) au fost apreciate ca fiind nefondate, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că semnăturile de pe majoritatea contractelor individuale de muncă nu aparțin titularilor, cei doi inculpați falsificând majoritatea semnăturilor de pe deciziile de încetare a contractelor individuale de muncă încheiate în mod fictiv pe numele salariaților respectivi, precum și semnăturile de pe statele de salarii lunare, iar inculpații au acționat atât în calitate de autor cât și sub forma complicității materiale și morale, săvârșind faptele cu intenție. Ca urmare, s-a apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect că faptele inculpaților C.A., care în calitate de administrator al SC G.C.

SRL P., împreună cu soția sa, inculpata C.M.C. administrator al SC R.S. SRL P., în perioada 2006 - 2011, în mod conjugat, repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale au efectuat angajări fictive de persoane, au falsificat decizii de încetare a contratelor individuale de muncă și state lunare de salarii și au folosit aceste înscrisuri prin care a indus în eroare pe reprezentanții Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Gorj și Agenției Județene pentru Prestații Sociale Gorj beneficiind în mod ilegal de subvenții pentru sine și indemnizații de șomaj și pentru creșterea copilului pentru alții, în cuantum total de 792.949 lei, sumă cu care a fost prejudiciat bugetul asigurărilor sociale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

(1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969). Instanța de prim control judiciar a arătat că, întrucât faptele au fost săvârșite în forma unei infracțiuni continuate, încadrarea juridică a fost stabilită în mod corect în raport cu întreg prejudiciul produs prin activitatea infracțională a inculpaților. Totodată, s-a apreciat că instanța de fond a realizat o justă individualizare judiciară a pedepselor aplicate, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (1969), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret ridicat al faptelor săvârșite, împrejurările și modul în care au fost săvârșite faptele dar și atitudinea procesuală a inculpaților, sustrăgându-se în totalitate cercetării judecătorești.

Curtea a apreciat că nu sunt întemeiate nici criticile formulate de partea civilă, arătând că instanța de fond a fost sesizată prin rechizitoriu cu privire la falsificarea a 84 contracte de muncă, așa cum rezultă din considerentele și dispozitivul actului de sesizare a instanței, reținându-se de procuror că inculpații au procedat la angajarea fictivă, încheind contracte individuale de muncă, a unui număr de 27 persoane în cazul SC G.C. SRL P. administrată de inculpatul C.A. și respectiv 57 de persoane în cazul SC R.S. SRL P. administrată de soția acestuia, inculpata C.M.C., persoane care se încadrau în prevederile legale și, fie aveau vârsta de peste 45 de ani, fie sub 25 de ani, care, în realitate, nu au prestat activități ca salariați ai societăților comerciale administrate de cei doi inculpați.

Pentru aceste 84 de persoane cei doi administratori au încheiat convenții în baza prevederilor celor două acte normative și au solicitat și beneficiat de subvenții oferite de A.J.O.F.M. Gorj angajatorului pentru faptul că au procedat la angajarea unor persoane cu astfel de categorii de vârstă pentru care statul român, prin bugetul asigurărilor pentru șomaj, acordă astfel de facilități financiare în vederea stimulării ocupării forței de muncă. Or, ca urmare a acestei situații reținute, s-a apreciat că instanța de fond a procedat în mod corect la anularea înscrisurilor falsificate, având în vedere concluziile raportului de expertiză grafoscopică, dar și declarațiile celor 47 de martori.

Totodată, s-a arătat că latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod corect de către instanța de fond care, având în vedere concluziilor raportului de expertiză contabilă, a dispus obligarea în solidar a inculpaților și a părților responsabile civilmente la plata sumei de 792.949 lei (170.373 lei către A.J.P.S. Gorj și 622.576 lei către A.J.O.F.M. Gorj) cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda și penalitățile aferente până la data plății efective către părțile civile. S-a mai arătat că instanța de fond, în raport și cu cererea prin care partea civilă a indicat cuantumul prejudiciului, a reținut că, din cele 84 de persoane, un număr de 4 persoane de la SC G.C. SRL P. și 35 de persoane de la SC R.S.

SRL P. nu au beneficiat de indemnizație de șomaj, iar față de 45 de persoane care au beneficiat de ajutor de șomaj pentru 30 din acestea au fost încheiate convenții în baza legilor menționate și au beneficiat implicit și de subvenții. S-a arătat că, deși partea civilă invocă faptul că de sumele de bani ar fi beneficiat alte persoane decât inculpații, infracțiunea de înșelăciune presupune săvârșirea faptei atât în scopul de a obține pentru sine, cât și pentru o altă persoană un folos material injust. în raport de situația de fapt reținută, s-a apreciat că, în cauză, având în vedere prejudiciul produs prin fapta inculpaților, aceștia acționând cu intenție și producând un prejudiciu părții civile, s-a dispus în mod corect obligarea inculpaților la repararea prejudiciului cauzat, față de împrejurarea că pentru celelalte persoane s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs partea civilă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj, inculpații C.A. și C.M.C. și părțile responsabile civilmente SC G.C. SRL și SC R.S. SRL. Partea civilă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj nu a motivat calea de atac promovată. Prin motivele de recurs formulate, inculpații C.A. și C.M.C. și părțile responsabile civilmente SC G.C. SRL și SC R.S. SRL au criticat decizia atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1968) având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, instanța de fond apreciind greșit probele.

În acest sens, s-a arătat că lipsește intenția ca element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, nefiind făcută dovada inducerii în eroare a salariaților, ba mai mult, o parte dintre aceștia cunoscând că vor figura ca angajați, că vor primi bani, vor beneficia de șomaj ori indemnizații pentru creșterea copilului, iar alții au și prestat activitățile specifice contractului de muncă, fiind remunerați de către societățile angajatoare. Cu ocazia dezbaterilor aceste critici au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. (1968). Totodată, reiterându-se criticile formulate în apel, s-a invocat excepția nelegalității rechizitoriului, acest aspect nemaifiind susținut cu ocazia dezbaterilor, în raport de împrejurarea că dispozițiile art. 385 9 pct. 2 C. proc.

pen. (1968) au fost abrogate prin Legea nr. 2/2013, situație în care nu vor mai face obiectul analizei instanței de ultim control judiciar. O altă critică a vizat respingerea nejustificată de instanțele inferioare a solicitării de efectuare a unei noi expertize tehnice de specialitate contabilă care sa calculeze și să deducă contribuțiile datorate de angajator, contribuțiile reținute și virate ale angajaților, suma finală de care a beneficiat fiecare societate în parte și drepturile salariale ale persoanelor ale căror contracte de muncă nu au fost considerate fictive, apreciindu-se că se impune desființarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei la prima instanță în vederea rejudecării și a administrării acestei probe.

Apreciind că răspunderea penală este personală, iar prejudiciul pentru fiecare inculpat în parte este sub 200.000 lei, s-a solicitat, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. (1969) totul cu aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen. (1969) în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. (1969), având în vedere că o parte din sumele imputate nu au fost încasate de inculpați ci de angajați, care, de altfel, au recunoscut acest lucru. S-a arătat că, în mod evident, instanțele inferioare nu au realizat o corectă stabilire a situației de fapt sub aspectul existenței, naturii și împrejurărilor în care faptele au fost comise, hotărârea de condamnare ne