ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

03.10.2023

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 132/F din 15 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2017, printre altele, s-a dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 76 alin. (1) lit. b) rap. la art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate.

Potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lit. b) rap. la art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 80 alin. (2) din C. pen. din 1969, totul cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate.

Potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 76 alin. (1) lit. e) teza I rap. la art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 80 alin. (2) din C. pen. din 1969, totul cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lit. c) rap. la art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 80 alin. (2) din C. pen. din 1969, totul cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., au fost contopite cele 4 pedepse stabilite prin prezenta sentință și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Potrivit art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate.

Potrivit art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 din legea nr. 241/2005, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate, pe o durată de 5 ani.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 01 septembrie 2023, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 3 octombrie 2023.

În susținerea cererii, a solicitat repunerea în termenul de apel întrucât s-a aflat în imposibilitatea declarării apelului în termenul prevăzut de art. 410 C. proc. pen.

În fapt, s-a arătat că prin sentința penală nr. 132/F din data de 15 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București l-a condamnat la pedeapsă rezultantă a închisorii de 3 ani, în regim de detenție.

S-a precizat că din data de 17 mai 2016 a locuit în Anglia împreună cu soția și cei doi copii minori, la adresa de reședință din orașul Leeds West Yorkshire.

În perioada 2011 - 2014 a locuit în Drobeta Turnu Severin, str. x Jud. Mehedinți, în perioada 2014 - 17 mai 2016 a locuit în Timișoara, după care s-a stabilit în Anglia la adresa menționată mai sus.

În ceea ce privește dosarul penal cu nr. x/2017, a învederat că, personal, nu a primit niciun act procedural cu privire la acest dosar și nu i s-a comunicat niciun act până în prezent, aflând oficial că a fost condamnat doar în data de 23 august 2023 când, aflându-se cu familia pentru puțin timp în România, a intenționat să se întoarcă în Anglia, fiind oprit în Vama Cenad, ocazie cu care lucrătorii de poliție de frontieră i-au comunicat că va fi reținut și încarcerat pentru executarea unei pedepse de 3 ani închisoare în regim de detenție, înmânându-i-se un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Apelantul inculpat a mai menționat că anterior nu am fost informat de nicio persoana și practic nu a avut cunoștința sub nicio forma de desfășurarea acestui proces penal împotriva sa, nici în faza de urmărire penală, nici de judecată, nu a dat niciodată vreo declarație în fața organelor de urmărire penală sau instanță de judecată și nici nu a avut cunoștința de existența actului de sesizare a instanței de judecată.

Cu toate că organele judiciare se aflau în posesia datelor cum că nu mai locuia în fapt la adresa din cartea de identitate și că este plecat în străinătate (D.U.P. filele x; Rechizitoriu x fila x), nu au procedat la citarea sa în mod legal pentru a putea fi încunoștințat de acest proces penal, fiind încălcate, în opinia sa, dispozițiile art. 259 alin. (1) C. proc. pen.

Față de cele expuse, a solicitat să se constate că întârzierea declarării apelului de către a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, constând în aceea că toate procedurile judiciare desfășurate în prezenta cauză au fost efectuate în lipsa și în necunoștință sa, motiv pentru care in temeiul art. 411 C. proc. pen., a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de apel, iar pe fondul cauzei în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei în vederea rejudecării de către Curtea de Apel București.

Examinând actele și lucrările dosarului, în vederea soluționării incidentului procedural intervenit, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 410 alin. (1) C. proc. pen., pentru procuror, persoana vătămată și părți, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la data comunicării hotărârii, în cazurile prevăzute de art. 406 alin. (1).

În cauza de față, din actele dosarului a rezultat că, potrivit rechizitoriului, la fila x, se menționează că inculpatul nu a putut fi audiat deoarece se sustrage de la urmărirea penală aspect ce rezultă din actele procedurale întocmite în cauză din care reiese că acesta a părăsit domiciliul cu care figurează în actele de stare civilă:

În acest sens sunt următoarele: mandat de aducere pentru data de 15.04.2015 și procesul-verbal de imposibilitate de executare încheiat la data de 14.04.2015 de jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Mehedinți, în care se reține că vecinii nu l-au mai văzut de foarte mult timp; citația din 13.05.2015, în procesul-verbal din data de 06.04.2015 se menționează că la adresă a fost găsită fosta soție, B., care a declarat că s-a despărțit de inculpat din anul 2011 și știe că locuiește în Timișoara, dar nu știe adresa sau numărul de telefon; procesul-verbal din 11.09.2015 întocmit de organele de urmărire penală cu ocazia comunicării citației din data de 10.09.2015, din care rezultă că la adresa de domiciliu a inculpatului locuiește C., care a declarat verbal că inculpatul nu mai locuiește la adresa respectivă de circa un an de zile, fiind plecat în străinătate .

În fața primei instanțe, inculpatul a fost citat la următoarele adrese: Drobeta Turnu Severin, str. x și str. x, jud. Mehedinți. De asemenea, s-a procedat și la citarea sa, prin afișare la sediul instanței, având în vedere faptul că în urma verificărilor efectuate în DEPABD, a rezultat că figurează cu același domiciliul la care a fost citat (încheierea din data de 14 decembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, din care a fost disjuns prezentul dosar).

În dovezile de îndeplinire a procedurii de citare la cele două adrese, se menționează faptul că destinatarul nu mai locuiește la adresă, astfel că singura procedură de citare legală este cea efectuată prin afișare la sediul instanței potrivit art. 259 alin. (5) C. proc. pen.

Totodată, se observă că sentința penală nr. 132/F din 15.07.2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală a fost comunicată la adresele din Drobeta Turnu Severin, str. x și str. x, jud. Mehedinți, iar din dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare a rezultat că destinatarul nu mai locuiește la adresă.

De asemenea, comunicarea sentinței s-a efectuat și prin afișare la sediul instanței, astfel că, în raport cu dispozițiile art. 264 alin. (1) rap. la art. 259 alin. (5) C. proc. pen., aceasta este singura procedură de comunicare efectuată în mod legal.

Plecând de la aceste date și calculând termenul de 10 zile menționat de la data comunicării sentinței penale prin afișare la sediul instanței, rezultă că acesta s-a împlinit la sfârșitul zilei de 5 august 2021 (afișarea înștiințării s-a realizat la data de 16 iulie 2021, cu termen 7 zile de prezentare pentru ridicarea comunicării după afișare), condiții în care prezentul apel declarat de inculpat la data de 31 august 2023, este, în mod evident, tardiv.

Astfel, în cauză, inculpatul a fost condamnat de prima instanță în lipsă, fără a se prezenta personal sau prin reprezentant în fața instanței de judecată, nefiind identificat nici în cursul urmăririi penale.

În raport de aceste elemente, Înalta Curte constată că atât citarea inculpatului, cât și comunicarea sentinței penale au fost făcute în mod legal, prin afișare la sediul instanței, astfel că nu poate fi vorba de o rejudecare a cauzei în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., dar condamnarea acestuia s-a făcut în absența sa.

Potrivit legislației interne, art. 466 alin. (2) C. proc. pen., este considerată judecată în lipsă și este îndreptățită la redeschiderea procesului penal persoana care nu a fot citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.

Potrivit jurisprudenței CEDO, deși procedura în absența inculpatului nu este în sine incompatibilă cu art. 6 din Convenție, o denegare de dreptate există atunci când acuzatul nu poate obține o reexaminare a cauzei atunci când nu s-a stabilit că a renunțat la dreptul de a apărea și a se apăra singur sau atunci când a încercat să se sustragă judecății (Sejdovic v. Italia, § 82), fără ca absența acuzatului de la domiciliu imediat după săvârșirea infracțiunii să îl transforme într-un "fugar".

Pentru a se considera că un acuzat a renunțat implicit la un drept important prevăzut de art. 6 din Convenție, trebuie dovedit că a putut în mod rezonabil să prevadă consecințele comportamentului său (Jones v. Marea Britanie). Mai mult, un acuzat nu trebuie să poarte sarcina de a dovedi că nu a încercat să se sustragă judecății sau că absența sa s-a datorat forței majore (Colozza v. Italiei, § 30). Rămâne ca autoritățile naționale să stabilească dacă acuzatul a dovedit un motiv întemeiat pentru absența sa sau dacă actele dosarului confirmă faptul că acuzatul a fost absent din motive dincolo de controlul său (Medenica v. Elveția, § 57).

Mijloacele procedurale oferite de legislația și practica națională trebuie să fie eficiente atunci când o persoană acuzată nu a renunțat univoc la dreptul de a apărea și a se apăra singur sau atunci când nu a încercat să se sustragă judecății (Medenica v. Elveția, § 55; Somogyi v. Italia, § 67).

Astfel fiind, se constată că CEDO oferă garanții mai extinse decât legislația internă, oferind posibilitatea redeschiderii procesului ori de câte ori inculpatul nu a renunțat univoc la dreptul de a apărea în persoană în fața instanței sau atunci când a încercat să se sustragă de la judecată. Acest ultim caz presupune existența unei intenții cel puțin indirecte (inculpatul a urmărit sau cel puțin a acceptat consecințele comportamentului său), în timp ce potrivit legislației interne un inculpat care din cea mai mica culpă nu poate participa la proces (încălcarea obligației de a informa organele judiciare cu privire la schimbarea domiciliului) nu are dreptul la o nouă judecată a cauzei.

Jurisprudența CEDO a fost avută în vedere și de legiuitorul european care a urmărit prin Decizia-cadru 2009/299/JAI cu privire la recunoașterea deciziilor pronunțate in absentia să lărgească drepturile procesuale ale persoanei supuse unei proceduri penale în vederea facilitării cooperării judiciare în materie penală, armonizând cazurile în care este posibilă recunoașterea unei hotărâri pronunțate în absența persoanei condamnate, dar respectând pe deplin dreptul la apărare. Și aceasta decizie cadru are în vedere situația în care persoana condamnată fie a fost citată personal și, prin urmare, informată cu privire la data și locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia, fie a primit efectiv, prin alte mijloace, o informare oficială cu privire la data și locul stabilite pentru respectivul proces, în așa fel încât s-a stabilit fără echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de procesul stabilit și a fost informată că poate fi pronunțată o decizie în cazul în care nu se prezintă la proces.

În raport cu standardele CEDO și de cele avute în vedere la armonizarea la nivel european a legislațiilor naționale, dreptul la redeschiderea procesului nu poate fi refuzat doar pentru simplul fapt că acesta a fost citat potrivit dispozițiilor legale, dacă nu se poate stabili că a fost personal informat sau într-un alt mod oficial a luat cunoștință de proces. De asemenea, atunci când există fapte care conduc instanța la concluzia că este posibil ca inculpatul să se fi sustras, acestuia trebuie să i se ofere posibilitatea de a dovedi că absența sa a avut o cauză bine justificată, fără a fi suficientă simpla absență de la domiciliu pentru a se prezuma intenția acestuia de a se sustrage.

În prezenta cauză, inculpatul a fost citat la adresele cunoscute de instanța de judecată și prin afișare la sediul instanței, dar a fost condamnat în lipsă, astfel că, pentru a nu-l lipsi de o cale eficientă de atac, Înalta Curte apreciază că în cauză se impune calificarea cererii de apel ca fiind o cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate.

Conform art. 467 alin. (1) C. proc. pen., cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă și se adresează instanței care a judecat cauza în primă instanță.

Cum Curtea de Apel București este instanța care a judecat cauza în primă instanță, Înalta Curte nu este competentă material, astfel că va trimite cauza spre competentă soluționare acestei instanțe. Cu ocazia judecării acesteia, instanța va analiza dacă inculpatul a avut cunoștință personal de proces și a renunțat în mod univoc la exercitarea dreptului de a compărea personal în fața instanței de judecată sau s-a sustras de la judecată.

De asemenea, se constată că inculpatul A. a înțeles să învestească cu o cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate Curtea de Apel București, secția a II-a penală, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2023, cu termen de judecată la data de 26 octombrie 2023, invocând, în esență, aceleași aspecte precum în cazul de față.

Față de cele reținute, Înalta Curte va califica cererea formulată de inculpatul A. ca fiind cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate.

Va trimite cauza la Curtea de Apel București, spre competentă soluționare.