ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 1 februarie 2011, petiționarul D.R.S. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 151/90/2010 al Tribunalului Vâlcea, arătând că desfășurarea normală a procesului nu mai este posibilă în fața acestei instanțe, întrucât petiționarul D.R. este nepot de frate al președintelui Tribunalului Vâlcea, dl judecător D.P., astfel încât imparțialitatea oricărui complet de judecată al acestei instanțe este pusă sub semnul îndoielii. De asemenea, a învederat faptul că un alt motiv de strămutare îl constituie calitatea părții vătămate D.R., respectiv agent de poliție și împrejurările săvârșirii așa-zisei fapte care prin mediatizarea excesivă făcută pe plan local contribuie la judecarea cauzei sub anumite presiuni mediatice ori de altă natură.

Totodată, a evidențiat dușmănia locală dintre familia petiționarului și șeful poliției din Băile Govora care pe fondul unor neînțelegeri mai vechi avute cu tatăl petiționarului, a demarat o campanie de șicanări împotriva acestuia. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Tribunalului Vâlcea se află în curs de judecată dosarul nr. 151/90/2010 având ca obiect plângerea formulată de petiționarul D.R. împotriva ordonanței nr. 976/P/2009 din 19 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D.R.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen.

și art. 175 lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea ca urmare a casării cu trimitere dispusă prin decizia penală nr. 665/R din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală. În informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Curtea de Apel Pitești se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precum și motivele cererii, arătându-se că dosarul a cărui strămutare se solicită a fost instrumentat în raport de materialul probator administrat în cauză cu aplicarea dispozițiilor legale în vigoare și cu citarea părților litigante, astfel încât se exclude posibilitatea unei imixtiuni în activitatea specifică privind soluționarea pricinii.

Totodată, s-a arătat că, în raport de natura litigiului, cauza a fost repartizată aleatoriu, aceasta reprezentând o garanție a imparțialității magistratului căreia i-a fost repartizată spre soluționare. De asemenea, s-a menționat că deși petiționarul nu a venit cu probe în sprijinul afirmațiilor sale privind gradul de rudenie existent între D.P. - președintele Tribunalului Vâlcea și D.R.I., în urma verificărilor efectuate s-a confirmat această situație, stabilindu-se că petiționarul este strănepot de frate al magistratului mai sus-indicat. Cu toate acestea, s-a apreciat că la soluționarea cauzei magistrații judecători au avut ca bază numai legea și propria convingere asupra relevanței probei administrate, actul deliberării neputând face obiectul bănuielii legitime că nu s-ar fi respectat legea, în lipsa unor indicii sau probe în acest sens.

Analizând cererea dedusă judecății, se constată că potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat.

La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. În cazul de față, Înalta Curte constată că aparența de imparțialitate ce se cere a fi îndeplinită în privința oricărui tribunal este afectată de legătura de rudenie existentă între partea vătămată din dosarul a cărei strămutare se solicită și președintele Tribunalului Vâlcea, petiționarul având astfel temerea că nu va avea parte de o judecată echitabilă.

Ca urmare, constatând îndeplinite dispozițiile art. 55 alin. (1) C. proc. pen., va fi admisă cererea de strămutare formulată în cauză, urmând a fi desemnată o altă instanță egală în grad, conform art. 60 alin. (2) C. proc. pen.

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Admite cererea formulată de petiționarul D.R.S. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 151/90/2010 al Tribunalului Vâlcea. Dispune strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Olt, instanță căreia i se va trimite dosarul. Menține actele îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat judecarea cauzei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2011.