ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 1 februarie 2011, petiționarul

D.R.S. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului

nr. 151/90/2010 al Tribunalului Vâlcea, arătând că desfășurarea normală a

procesului nu mai este posibilă în fața acestei instanțe, întrucât petiționarul

D.R. este nepot de frate al președintelui Tribunalului Vâlcea, dl judecător

D.P., astfel încât imparțialitatea oricărui complet de judecată al acestei

instanțe este pusă sub semnul îndoielii.

De asemenea, a învederat faptul că un

alt motiv de strămutare îl constituie calitatea părții vătămate D.R., respectiv

agent de poliție și împrejurările săvârșirii așa-zisei fapte care prin

mediatizarea excesivă făcută pe plan local contribuie la judecarea cauzei sub

anumite presiuni mediatice ori de altă natură.

Totodată, a evidențiat dușmănia locală

dintre familia petiționarului și șeful poliției din Băile Govora care pe fondul

unor neînțelegeri mai vechi avute cu tatăl petiționarului, a demarat o campanie

de șicanări împotriva acestuia.

Verificând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Tribunalului Vâlcea se află în

curs de judecată dosarul nr. 151/90/2010 având ca obiect plângerea formulată de

petiționarul D.R. împotriva ordonanței nr. 976/P/2009 din 19 noiembrie 2009 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea prin care s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitului D.R.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de

art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C.

pen. și art. 175 lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul

Tribunalului Vâlcea ca urmare a casării cu trimitere dispusă prin decizia

penală nr. 665/R din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală.

În informațiile solicitate potrivit

art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Curtea de Apel Pitești se prezintă

etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precum

și motivele cererii, arătându-se că dosarul a cărui strămutare se solicită a

fost instrumentat în raport de materialul probator administrat în cauză cu

aplicarea dispozițiilor legale în vigoare și cu citarea părților litigante,

astfel încât se exclude posibilitatea unei imixtiuni în activitatea specifică

privind soluționarea pricinii.

Totodată, s-a arătat că, în raport de

natura litigiului, cauza a fost repartizată aleatoriu, aceasta reprezentând o

garanție a imparțialității magistratului căreia i-a fost repartizată spre

soluționare.

De asemenea, s-a menționat că deși

petiționarul nu a venit cu probe în sprijinul afirmațiilor sale privind gradul

de rudenie existent între D.P. - președintele Tribunalului Vâlcea și D.R.I., în

urma verificărilor efectuate s-a confirmat această situație, stabilindu-se că

petiționarul este strănepot de frate al magistratului mai sus-indicat.

Cu toate acestea, s-a apreciat că la

soluționarea cauzei magistrații judecători au avut ca bază numai legea și

propria convingere asupra relevanței probei administrate, actul deliberării neputând

face obiectul bănuielii legitime că nu s-ar fi respectat legea, în lipsa unor

indicii sau probe în acest sens.

Analizând cererea dedusă judecății, se

constată că potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație

și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă

instanță egală în grad, în cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar

putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau

calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una

dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre

judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cazul unei cereri de strămutare,

imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva

convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva

celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare

trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări

sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului

interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în

privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol

decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în

raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față, Înalta Curte

constată că aparența de imparțialitate ce se cere a fi îndeplinită în privința

oricărui tribunal este afectată de legătura de rudenie existentă între partea

vătămată din dosarul a cărei strămutare se solicită și președintele

Tribunalului Vâlcea, petiționarul având astfel temerea că nu va avea parte de o

judecată echitabilă.

Ca urmare, constatând îndeplinite

dispozițiile art. 55 alin. (1) C. proc. pen., va fi admisă cererea de

strămutare formulată în cauză, urmând a fi desemnată o altă instanță egală în

grad, conform art. 60 alin. (2) C. proc. pen.

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite cererea formulată de petiționarul

D.R.S. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 151/90/2010

al Tribunalului Vâlcea.

Dispune strămutarea judecării cauzei

la Tribunalul Olt, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Menține actele îndeplinite la instanța

de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

aprilie 2011.