ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28 decembrie 2010, petiționarul T.U.V.L. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1331/191/2010 al Judecătoriei Blaj, apreciind că la această instanță se constată existența unor atitudini lipsite de obiectivitate și imparțialitate datorită influenței (temerii sau presiunii) exercitate de climatul în care se desfășoară procesul penal. În argumentarea cererii, petiționarul a invocat faptul că imparțialitatea instanței de judecată rezidă în împrejurarea că, anterior primirii documentelor și informațiilor solicitate în procedura prev. de art. 58 C. proc.

pen., aceasta s-a pronunțat pe excepțiile invocate de petiționar, respingându-le în totalitate. Totodată a arătat că fundamentul lipsei de imparțialitate a instanței este împrejurarea că partea civilă P.N. este preot în satele din jurul orașului Blaj, exercitând, prin persoane interpuse, presiuni de natură morală asupra persoanelor ce pot lua decizii în acest dosar. În acest sens, petiționarul a invocat faptul că legăturile părții civile cu persoanele care pot lua decizii în cauză sunt evidente față de împrejurarea că, un coleg de breaslă al părții civile este cumnatul agentului șef de poliție N.I. care a întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului și care a denaturat adevărul. Pentru aceste motive, petiționarul a înțeles să formuleze plângere penală împotriva agentului de poliție, cercetările fiind tergiversate în mod artificial, pentru ca în final să fie soluționate printr-o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale.

Totodată, a arătat că „presiunile morale exercitate atât asupra polițiștilor cât și asupra procurorilor sau a judecătorilor sunt evidente, orice persoană cu teamă de Dumnezeu se ferește de posibilele blesteme ale unui preot". De asemenea, a menționai că alte indicii ale lipsei de imparțialitate a instanței sunt consemnările denaturate din încheierile de ședință din 20 octombrie 2010 și 15 noiembrie 2010 privind susținerile orale ale părților pe excepțiile invocate, precum și incidentele privind înregistrarea audio a ședințelor de judecată, care nu au fost soluționate de președintele completului de judecată și care pot fi analizate prin raportare la antepronunțarea judecătorului cu privire la excepțiile invocate.

Concluzionând, petiționarul a învederat faptul că el personal este supus unor acerbe presiuni psihice din partea părții civile, aceasta amenințându-l constant. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei Blaj se află în curs de judecată dosarul nr. 1331/191/2010, în care este cercetat inculpatul T.U.V.L. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 C. pen., parte civilă fiind P.N. În informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de Tribunalul Alba se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precum și motivele cererii, apreciindu-se că temerile petiționarului nu sunt fondate, desfășurarea procesului în cauză până la acest moment, negenerând îndoieli cu privire la imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor.

Totodată, s-a menționat că în ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepțiilor invocate instanța a motivat respingerea acestora prin indicarea articolului și a textului de lege, în așa fel încât părțile să nu poată invoca o antepronunțare a judecătorului. De asemenea, s-a apreciat că susținerea petiționarului referitoare la faptul că la dosar nu existau toate actele necesare pentru soluționarea excepțiilor este neîntemeiată, împrejurarea că inculpatul a formulat plângere penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu împotriva agentului de poliție care a efectuat cercetarea la fața locului, nefiind un impediment în soluționarea excepțiilor invocate. Nici împrejurarea că partea civilă este preot și nici legăturile de rudenie ale acestuia nu sunt de natură să afecteze obiectivitatea și imparțialitatea instanței.

În plus, s-a menționat că administrarea eșalonată a probelor este cauzată de volumul mare de muncă, care nu permite audierea unui număr de 8 martori la un singur termen, iar în ceea ce privește obiecțiunile la expertiza efectuată în cauză, instanța a apreciat că se impune reformularea lor pentru ca expertul să poată răspunde punctual. Prin încheierea din 24 ianuarie 2011, s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea cererii de strămutare. Analizând cererea dedusă judecății, se constată că potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. În speță, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiționar nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, susținerile petiționarului negăsindu-și reflectare în situația de fapt, calitatea părții adverse neputând constitui, prin ea însăși, motiv de bănuială legitimă. În consecință, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca nefondată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiționarul T.U.V.L. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1331 /191/2010 al Judecătoriei Blaj. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2011.