ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

acestei instanțe la data de 28 decembrie 2010, petiționarul T.U.V.L. a

solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr.

1331/191/2010 al Judecătoriei Blaj, apreciind că la această instanță se

constată existența unor atitudini lipsite de obiectivitate și imparțialitate

datorită influenței (temerii sau presiunii) exercitate de climatul în care se

desfășoară procesul penal.

În argumentarea cererii, petiționarul

a invocat faptul că imparțialitatea instanței de judecată rezidă în

împrejurarea că, anterior primirii documentelor și informațiilor solicitate în

procedura

prev.

de

art. 58 C.

proc. pen., aceasta s-a pronunțat pe excepțiile invocate de petiționar,

respingându-le în totalitate.

Totodată a arătat că fundamentul

lipsei de imparțialitate a instanței este împrejurarea că partea civilă P.N.

este preot în satele din jurul orașului Blaj, exercitând, prin persoane

interpuse, presiuni de natură morală asupra persoanelor ce pot lua decizii în

acest dosar.

În acest sens, petiționarul a invocat

faptul că legăturile părții civile cu persoanele care pot lua decizii în cauză

sunt evidente față de împrejurarea că, un coleg de breaslă al părții civile

este cumnatul agentului șef de poliție N.I. care a întocmit procesul-verbal de

cercetare la fața locului și care a denaturat adevărul. Pentru aceste motive,

petiționarul a înțeles să formuleze plângere penală împotriva agentului de

poliție, cercetările fiind tergiversate în mod artificial, pentru ca în final

să fie soluționate printr-o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale.

Totodată, a arătat că „presiunile

morale exercitate atât asupra polițiștilor cât și asupra procurorilor sau a

judecătorilor sunt evidente, orice persoană cu teamă de Dumnezeu se ferește de

posibilele blesteme ale unui preot".

De asemenea, a menționai că alte

indicii ale lipsei de imparțialitate a instanței sunt consemnările denaturate

din încheierile de ședință din 20 octombrie 2010 și 15 noiembrie 2010 privind

susținerile orale ale părților pe excepțiile invocate, precum și incidentele

privind înregistrarea audio a ședințelor de judecată, care nu au fost

soluționate de președintele completului de judecată și care pot fi analizate

prin raportare la antepronunțarea judecătorului cu privire la excepțiile

invocate.

Concluzionând, petiționarul a

învederat faptul că el personal este supus unor acerbe presiuni psihice din

partea părții civile, aceasta amenințându-l constant.

Verificând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Judecătoriei Blaj se află în curs

de judecată dosarul nr. 1331/191/2010, în care este cercetat inculpatul T.U.V.L.

pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă,

prev. de

art. 184 C. pen., parte civilă fiind P.N.

În informațiile solicitate potrivit

art. 57 C. proc. pen. și comunicate de Tribunalul Alba se prezintă etapele pe

care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precum și motivele

cererii, apreciindu-se că temerile petiționarului nu sunt fondate, desfășurarea

procesului în cauză până la acest moment, negenerând îndoieli cu privire la

imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor.

Totodată, s-a menționat că în ceea ce

privește modalitatea de soluționare a excepțiilor invocate instanța a motivat

respingerea acestora prin indicarea articolului și a textului de lege, în așa

fel încât părțile să nu poată invoca o antepronunțare a judecătorului.

De asemenea, s-a apreciat că

susținerea petiționarului referitoare la faptul că la dosar nu existau toate

actele necesare pentru soluționarea excepțiilor este neîntemeiată, împrejurarea

că inculpatul a formulat plângere penală pentru infracțiunea de abuz în

serviciu împotriva agentului de poliție care a efectuat cercetarea la fața

locului, nefiind un impediment în soluționarea excepțiilor invocate. Nici

împrejurarea că partea civilă este preot și nici legăturile de rudenie ale

acestuia nu sunt de natură să afecteze obiectivitatea și imparțialitatea

instanței. În plus, s-a menționat că administrarea eșalonată a probelor este

cauzată de volumul mare de muncă, care nu permite audierea unui număr de 8

martori la un singur termen, iar în ceea ce privește obiecțiunile la expertiza

efectuată în cauză, instanța a apreciat că se impune reformularea lor pentru ca

expertul să poată răspunde punctual.

Prin încheierea din 24 ianuarie

2011,

s-a respins cererea de suspendare a

judecării cauzei până la soluționarea cererii de strămutare.

Analizând cererea dedusă judecății, se

constată că potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație

și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă

instanță egală în grad, în cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar

putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau

calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una

dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre

judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cazul unei cereri de strămutare,

imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva

convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva

celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare

trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele

împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea

judecătorului interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în

privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol

decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în

raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În speță, Înalta Curte constată că

motivele invocate de petiționar nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 55

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006,

susținerile petiționarului negăsindu-și reflectare în situația de fapt,

calitatea părții adverse neputând constitui, prin ea însăși, motiv de bănuială

legitimă.

În consecință, neexistând motive

temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi

respinsă ca nefondată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, cererea

formulată de petiționarul T.U.V.L. pentru strămutarea judecării cauzei ce

formează obiectul dosarului nr. 1331 /191/2010 al Judecătoriei Blaj.

Obligă petiționarul la plata sumei de

100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

februarie 2011.