ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 137/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 137/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii judiciare
Prin cererea de chemare
în judecată înregistrată la data de 22 octombrie 2010 pe rolul Tribunalului București,
reclamanta SC M.U. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări-
Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, a solicitat anularea soluției
de respingere a cererii societății reclamante privind acordarea autorizației de
muncă în România pentru cetățeanul turc B.H.Z., soluție comunicată prin adresa
din 09 august 2010, obligarea pârâtei la eliberarea autorizației de muncă pentru
cetățeanul turc B.H.Z., în baza documentației depuse pentru cererea inițială din
data de 23 iunie 2010 la autoritatea pârâtă, precum și obligarea la plata cheltuielilor
de judecată.
Hotărârea primei instanțe
aflate în conflict
Prin sentința civilă
nr. 375 din 01 februarie 2011, Tribunalul București, secția a IX-a contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței
și a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această soluție, Tribunalul a reținut că, raportat la dispozițiile art. 4 din
O.U.G. nr. 56/2007, atribuția de eliberare a autorizației de muncă
pentru străinii care îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația
română cu privire la regimul străinilor, încadrarea în muncă și detașarea acestora
pe teritoriul României,
revine Oficiului Român pentru Imigrări, autoritate
publică centrală conform prevederilor H.G. nr. 639/2007, situație în care, față
de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența soluționării litigiului
revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal.
Hotărârea celei de-a
doua instanțe aflate în conflict
Prin sentința civilă
nr. 7067 din 25 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și
fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul
la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal
pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Curtea de Apel a constatat că reclamanta contestă refuzul de eliberare
a autorizației de muncă, solicitată Direcției pentru Imigrări a Municipiului București,
autoritate publică locală (teritorială), astfel încât, față de dispozițiile
art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența soluționării cauzei revine Tribunalului
București, secția contencios administrativ și fiscal.
4.Regulatorul de competență
Înalta Curte,
constatând îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C.
proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile
legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios
administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 10
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența instanțelor de contencios administrativ
se stabilește în funcție de două criterii:
- criteriul poziționării
autorității publice emitente a actului administrativ atacat (rangul autorității
centrale sau locale);
- criteriul valoric, stabilit
pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face
obiectul actului administrativ contestat.
În baza acestor criterii
se stabilește competența materială a soluționării cauzelor între tribunal și curtea
de apel, secția contencios administrativ și fiscal.
Litigiul de față are ca
obiect contestația formulată împotriva adresei din 09 august 2010, prin care Oficiul
Român pentru Imigrări- Direcția pentru Imigrări a Municipiului București a comunicat
refuzul de acordare a autorizației de muncă în România pentru cetățeanul turc B.H.Z.
Pentru determinarea instanței
de contencios administrativ competentă să soluționeze cauza în fond, operează criteriul
poziționării autorității publice emitente a actului administrativ atacat (rangul
autorității centrale sau locale).
În speță, actul prin care
se comunică refuzul de emitere a autorizației de muncă, respectiv adresa din 09
august 2010, este emis de Direcția pentru Imigrări a Municipiului București din
cadrul Oficiului Român pentru Imigrări, autoritate publică locală (teritorială),
conform art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 639/2007 privind structura organizatorică
și atribuțiile Oficiului Român pentru Imigrări.
Potrivit art. 10
alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Litigiile privind actele administrative emise
sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc
taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora
de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale
(...)”.
Având în vedere rangul
local al Direcției pentru Imigrări a Municipiului București, în calitate de emitent
al actului contestat (adresa prin care se comunică refuzul de emitere a autorizației
de muncă), competența de soluționare a cauzei în fond revine secției de contencios
administrativ a Tribunalului, iar în recurs, secției de contencios administrativ
a Curții de Apel, soluție de principiu ce a fost adoptată de Plenul judecătorilor
secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție
la data de 14 martie 2011, conform art. 33 alin. (1) și (3) din Regulamentul privind
organizarea și funcționarea administrativă a Î.C.C.J.
În consecință, având
în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22
alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare
a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția contencios
administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei privind pe reclamanta SC M.U. SRL și pe pârâtul Oficiul Român pentru
Imigrări- Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, în favoarea Tribunalului
București, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie
2012.