ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 137/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 octombrie 2010 pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC M.U. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări- Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, a solicitat anularea soluției de respingere a cererii societății reclamante privind acordarea autorizației de muncă în România pentru cetățeanul turc B.H.Z., soluție comunicată prin adresa din 09 august 2010, obligarea pârâtei la eliberarea autorizației de muncă pentru cetățeanul turc B.H.Z., în baza documentației depuse pentru cererea inițială din data de 23 iunie 2010 la autoritatea pârâtă, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin sentința civilă nr. 375 din 01 februarie 2011, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că, raportat la dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 56/2007, atribuția de eliberare a autorizației de muncă pentru străinii care îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația română cu privire la regimul străinilor, încadrarea în muncă și detașarea acestora pe teritoriul României, revine Oficiului Român pentru Imigrări, autoritate publică centrală conform prevederilor H.G.

nr. 639/2007, situație în care, față de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența soluționării litigiului revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. 3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin sentința civilă nr. 7067 din 25 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a constatat că reclamanta contestă refuzul de eliberare a autorizației de muncă, solicitată Direcției pentru Imigrări a Municipiului București, autoritate publică locală (teritorială), astfel încât, față de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența soluționării cauzei revine Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. 4.Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența instanțelor de contencios administrativ se stabilește în funcție de două criterii: - criteriul poziționării autorității publice emitente a actului administrativ atacat (rangul autorității centrale sau locale); - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat. În baza acestor criterii se stabilește competența materială a soluționării cauzelor între tribunal și curtea de apel, secția contencios administrativ și fiscal. Litigiul de față are ca obiect contestația formulată împotriva adresei din 09 august 2010, prin care Oficiul Român pentru Imigrări- Direcția pentru Imigrări a Municipiului București a comunicat refuzul de acordare a autorizației de muncă în România pentru cetățeanul turc B.H.Z.

Pentru determinarea instanței de contencios administrativ competentă să soluționeze cauza în fond, operează criteriul poziționării autorității publice emitente a actului administrativ atacat (rangul autorității centrale sau locale). În speță, actul prin care se comunică refuzul de emitere a autorizației de muncă, respectiv adresa din 09 august 2010, este emis de Direcția pentru Imigrări a Municipiului București din cadrul Oficiului Român pentru Imigrări, autoritate publică locală (teritorială), conform art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 639/2007 privind structura organizatorică și atribuțiile Oficiului Român pentru Imigrări.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale (...)”.

Având în vedere rangul local al Direcției pentru Imigrări a Municipiului București, în calitate de emitent al actului contestat (adresa prin care se comunică refuzul de emitere a autorizației de muncă), competența de soluționare a cauzei în fond revine secției de contencios administrativ a Tribunalului, iar în recurs, secției de contencios administrativ a Curții de Apel, soluție de principiu ce a fost adoptată de Plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 martie 2011, conform art. 33 alin. (1) și (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Î.C.C.J. În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC M.U. SRL și pe pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări- Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2012.