ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5352/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 547 din 29 ianuarie 2010, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea formulată și precizată de reclamanții G.D. și G.E., în contradictoriu cu

pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Agenția Națională pentru

Protecția Mediului, prin care solicitau să se descopere cauza radiațiilor din zona

imobilului în care aceștia locuiesc, radiații care au efecte dăunătoare asupra sănătății

lor, și să se rezolve situația, în sensul eliminării cauzei ce determină respectivele

radiații. Instanța de judecată a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâților și a respins, în consecință, acțiunea față de cei doi pârâți, ca fiind

introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin aceeași

sentință au fost respinse excepțiile necompetenței materiale și inadmisibilității

acțiunii.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanții au contestat

pasivitatea pârâților Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și

Agenția Națională pentru Protecția Mediului, în identificarea unei soluții pentru

înlăturarea sursei de poluare la care sunt supuși.

Reclamanții au depus la

dosar, în susținerea acțiunii, copii de pe adresele emise de Ministerul Sănătății

- Institutul de Sănătate Publică, Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia

Informației și Garda Națională de Mediu - Comisariatul Regional București.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, și Agenția Națională pentru Protecția Mediului, instanța de fond a reținut

că este întemeiată, sub un dublu aspect, deoarece, în primul rând, cererile formulate

de reclamanți cu privire la dreptul pretins încălcat au fost adresate altor entități

juridice, respectiv Institutul de Sănătate Publică București, Inspectoratul General

pentru Comunicații și Tehnologia Informației, Companiei Naționale de Căi Ferate

Române, SC F.D.F.E.E. E.M.S. SA, Direcția de Sănătate Publică București, Agenția

pentru Protecția Mediului București, Garda Națională de Mediu - Comisariatul Regional

București, Primăria Municipiului București - Direcția Protecția Mediului și Educației

Eco-Silvică, Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Muncii,

Institutul de Studii și Proiectări Energetice SA, astfel că eventualul refuz nejustificat

de soluționare a cererilor reclamanților nu poate proveni decât de la destinatarii

acestor cereri, neexistând identitate între pârâții din prezenta cauză și persoanele

obligate în raportul juridic dedus judecății.

În al doilea rând, arată

prima instanță, este evident că pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, nu are atribuții în descoperirea cauzelor unor radiații și înlăturarea

lor, întrucât nu în astfel de cauze este împuternicit Ministerul Finanțelor Publice

să reprezinte Statul Român; de asemenea, nu Agenția Națională pentru Protecția Mediului

este autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, ci conform art. 100

din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, Ministerul Mediului și Pădurilor.

Totodată, se arată în

considerentele sentinței recurate, potrivit art. 75 din O.U.G. nr. 195/2005, pârâta

Agenția Națională pentru Protecția Mediului nu are atribuții de control și inspecție

în domeniul protecției mediului, sau de intervenție pentru eliminarea sau diminuarea

efectelor majore ale poluărilor asupra factorilor de mediu, ci Garda Națională de

Mediu, conform H.G. nr. 112/2009, care se află în subordinea autorității publice

centrale pentru protecția mediului, respectiv a Ministerului Mediului și Pădurilor.

Împotriva sentinței civile

nr. 547 din 29 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs în termen legal reclamanții

G.D. și G.E., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea

hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță așa cum

a fost formulată.

Reclamanții au învederat,

prin motivele de recurs, că în mod greșit prima instanță a statuat că Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, și Agenția Națională pentru Protecția Mediului

nu au calitate procesuală pasivă în litigiu, în condițiile în care s-a stabilit,

prin decizia civilă nr. 908 din 09 iunie 2008 a Curții de Apel București, că atribuțiile

generale și specifice în domeniul protecției mediului, deci inclusiv în ceea ce

privește depistarea surselor poluante și administrarea lor revin, după caz, Statului,

Agenției Naționale pentru Protecția Mediului sau celorlalte autorități publice sau

locale menționate în O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului.

Recursul este nefondat.

În accepțiunea sa procesuală,

prin calitate sau legitimare procesuală se înțelege îndreptățirea unei persoane

fizice sau juridice de a participa la activitatea judiciară („legitimație ad causam”).

În general, în fața primei instanțe, calitatea procesuală este calificată ca o chestiune

de legitimare, adică de identificare a celui care cheamă în judecată („actor”, adică

reclamantul) ca fiind titularul dreptului la acțiune (legitimare activă) și a celui

chemat în judecată („reus”, adică pârâtul) ca fiind persoana contra căruia legea

dă dreptul la acțiune (legitimare pasivă).

Instanța de fond a procedat

în mod întemeiat la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Agenția Națională pentru Protecția

Mediului și la respingerea acțiunii reclamanților ca fiind introdusă împotriva unor

persoane fără calitate procesuală pasivă. Într-adevăr, se reține, pe de o parte,

că cererile formulate de reclamanți cu privire la dreptul pretins încălcat au fost

adresate altor autorități și instituții publice, neexistând așadar identitate între

pârâții din cauză și persoanele care erau obligate la soluționarea cererii reclamanților.

Pe de altă parte, se constată că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

nu are atribuții în materia descoperirii cauzelor unor radiații și înlăturarea lor,

și că nici Agenția Națională pentru Protecția Mediului, în raport de dispozițiile

art. 75 din O.U.G. nr. 195/2005, nu are competențe în materie de control și inspecție

în domeniul protecției mediului sau de intervenție pentru eliminarea sau diminuarea

efectelor majore ale poluărilor asupra factorilor de mediu.

În raport de cele mai

sus arătate, cum motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate, se va

dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca

nefondat a recursului declarat de reclamanții G.D. și G.E. împotriva sentinței civile

nr. 547 din 02 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții G.D. și G.E. împotriva sentinței nr. 547 din 29 ianuarie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2010.