ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2791/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Administrației

Publice „Forța Legii” a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Administrației si Internelor, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul

Județean Dolj, anularea în parte a actului administrativ reprezentat de Ordinul

comun nr. 7/57 din data de 12 ianuarie 2011, așa cum a fost aprobat și

modificat prin Ordinul M.F.P. – M.A.I. nr. 35/825/2011, în ceea ce privește

efectele față Consiliul Județean Dolj și bugetul județului Dolj (poziția 17 din

anexa 1).

De asemenea, a solicitat obligarea

celor două ministere pârâte de a aproba și respecta un nivel maxim al

cheltuielilor de personal pentru județul Dolj și Consiliul Județean Dolj,

determinat ca medie a nivelurilor maxime pe țară ale plafoanelor de cheltuieli

de personal aprobate pentru restul județelor și respectiv, consiliilor județene

pe țară.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că prin Ordinul comun nr. 7/57 din data de 12 ianuarie 2011 a fost

aprobat nivelul maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general

centralizat al unităților administrativ-teritoriale pe anul 2011, repartizați

pe unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale, potrivit anexei care face

parte integrantă din ordin.

Potrivit acestuia, județului Dolj

i-a fost alocată suma totală de 450.000 lei, din care Consiliului Județean Dolj

suma de 46.912 lei, iar aceste valori au fost modificate ulterior prin Ordinul

comun M.A.I. – M.F.P. nr. 35/825 din 16 februarie 2011, în sensul că județului

Dolj i-a fost alocată suma de 460.000 lei, din care Consiliului Județean Dolj

47.924 lei.

Astfel, plafoanele de cheltuieli

aprobate și modificate nu vor putea permite pârâtului Consiliul Județean Dolj

să asigure integral, până la finele anului 2011, menținerea locurilor de muncă

și plata salariilor în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor a invocat excepțiile lipsei calității procesuale

active și a lipsei de interes a reclamantului, iar pe fond a solicitat

respingerea acțiunii.

Pârâtul Consiliul Județean Dolj prin

apărările formulate a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de

reclamantă, solicitând admiterea acesteia.

Reclamantul a invocat prin răspunsul

la întâmpinare lipsa calității procesuale a Direcției Generale a Finanțelor

Publice Dolj.

Prin sentința nr. 342 din 21 iunie

2011, Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a

respins acțiunea, reținând, în esență, următoarele:

Cu privire la excepțiile invocate.

Referitor la calitatea procesuala

activa a Sindicatului Administrației Publice Forța Legii, prima instanță a

reținut că, din documentele depuse, rezultă lista salariaților din cadrul

aparatului de specialitate al Consiliului județean Olt, care au aderat la acest

sindicat, precum și din dispozițiile art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 54/2003.

În ceea ce privește interesul

reclamatului în promovarea acțiunii, acesta decurge din interesul membrilor de

sindicat, funcționari publici, ca autoritățile publice cu care se află în

raporturi de serviciu să dispună de fondurile necesare pentru plata drepturilor

salariale cuvenite.

În fine, cu privire la calitatea

procesuală a Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj, prima instanță a

reținut că o astfel de calitate nu poate fi reținută în condițiile în care

această autoritate nu a fost chemată în judecată și nici nu s-a impus

introducerea în cauză in raport de obiectul acțiunii. Împrejurarea că

reprezentantul acestei instituții a reprezentat și a pus concluzii în instanță

pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a avut la baza mandatul expres dat

de pârât, conform adresei nr. 50460 din 25 martie 2011.

Pe fondul cauzei, prima instanță a

reținut că prin Ordinul emis de Ministerul Administrației și Internelor si

Ministerul Finanțelor Publice nr. 7/57/2011, astfel cum a fost modificat prin

Ordinul nr. 35/825/2011, privind aprobarea nivelului maxim al cheltuielilor de

personal aferent bugetului general centralizat al unităților administrativ

teritoriale pe anul 2011, județului Dolj i-a fost repartizată suma de 460.000

lei, din care 47.924 lei pentru Consiliul județean Dolj.

Ordinul a avut ca temei dispozițiile

art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii

nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor

masuri financiare.

De asemenea, s-a avut în vedere și

situația întocmită de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj privind

repartizarea nivelului maxim de cheltuieli de personal, calcul la care nu

s-aavut în vedere prevederile art. 21, 22 si 24 din O.U.G. nr. 34/2009 care se

refera la posibilitatea angajării în limita de 15% din posturile vacante și s-a

aplicat un procent de reducere de 5,8% la nivelul fiecărei unități

administrativ teritoriale, însa pentru diferența neacordată exista

posibilitatea, conform dispozițiilor legale sus menționate, ca pe parcursul

anului să se facă o redistribuire a acestor cheltuieli între unitățile

administrativ teritoriale prin direcțiile generale ale finanțelor publice

județene, cu informarea celor doua ministere.

Referitor la suma repartizata cu

acest titlu Consiliului Județean Dolj aceea de 47.924 lei,ceea ce ar reprezenta

10,42% din suma maxima totala in raport de media la nivel național care este de

24,38%, precum și în raport de populația județului, prima instanță a reținut că

nu s-a probat necesitatea repartizării unei sume mai mari decât cea alocată și

nici faptul că această autoritate publică a prevăzut în bugetul anului 2011 o

sumă cu mult mai mare.

Concluzionând, judecătorul fondului

a reținut că prin acțiune reclamantul nu a invocat motive de nelegalitate a

actului administrativ, ci doar motive de netemeinicie, în sensul că a

considerat că sumele cu titlu de cheltuieli de personal repartizate județului

Dolj sunt mici in comparație cu alte județe din țară, aspect care se înscrie în

marja de apreciere la care au dreptul organele administrației publice și care,

în cazul de fața nu s-a depășit.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul Sindicatul Administrației Publice „Forța Legii”

criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs

invocate, recurentul-reclamant a susținu în esență că, în mod greșit instanța

de fond a apreciat că prin cererea formulată nu au fost invocate motive de

nelegalitate a actului administrativ atacat, întrucât acesta a fost emis cu nerespectarea

dispozițiilor legale, respectiv art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 63/2010 teza

finală precum și ale art. 16 alin. (1) și (3), art. 17 și art. 20 din Legea nr.

273/2006.

Totodată, recurentul a susținut că

în mod eronat instanța de fonf a reținut că în cauză nu ar fi fost probată

necesitatea repartizării unei suma mai mari prin actul contestat deși raportat la

media națională cât și la populația județului Dolj rezultă că valoarea aprobată

pentru anul 2011 este insuficientă.

Recurentul consideră că instanța de

fond nu a analiza efectiv legalitatea și temeinicia actului contestat care

trebuia să fie emis în condițiile expres prevăzute de O.U.G. nr. 63/2010, care a

constituit temeiul legal al actului contestat, cu respectarea unui nivel maxim de

cheltuieli de personal pentru județul Dolj și Consiliul Județean Dolj, nivel determinat

ca medie a nivelului maxim pe țară.

În drept au fost invocate dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Examinând sentința atacată în raport

de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat

în cauză est nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în

continuare.

Obiectul cererii de chemare în

judecată l-a constituit anularea în parte a actului administrativ, respectiv a

Ordinului comun nr. 7/57 din 12 ianuarie 2011, astfel cum a fost aprobat și modificat

prin Ordinul M.F.P. – M.A.I. nr. 35/825/2011, poziția 17 din anexa 1, precum și

obligarea celor doi pârâți Ministerul Administrației și Internelor și

Ministerul Finanțelor Publice de a aproba un nivel maxim al cheltuielilor de

personal pentru județul Dolj și Consiliul Județean Dolj, determinat ca medie a

nivelurilor maxime pe țară ale plafoanelor de cheltuieli de personal aprobate pentru

restul județelor și respectiv consiliilor județene pe țară.

În cauză, este de necontestat faptul

că ordinul atacat a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 3 din alin. (4) din

O.U.G. nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.  273/2006

privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare,

potrivit cărora, stabilirea nivelului maxim al cheltuielilor de personal

aferent bugetului general centralizat al unităților administrativ teritoriale,

care se repartizează pe județe și municipiul București se face prin ordin comun

al ministrului administrației și internelor și al ministrului finanțelor publice.

Potrivit acelorași dispoziții,

repartizarea pe unități sau subdiviziuni administrativ teritoriale a nivelului

maximal cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităților

administrativ teritoriale, inclusiv redistribuirea între acestea în cursul anului,

se face de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene cu informarea

Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Administrației și Internelor.

Din perspectiva acestor prevederi

legale cât și a probatoriului administrat în cauză, instanța de control judiciar

constată că în mod corect instanța de fond a reținut că ordinul atacat a fost

emis cu respectarea normelor legale pe baza documentelor întocmite de către

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj avându-se în vedere criteriilor stabilite

prin O.U.G. nr. 63/2010 cât și prevederile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea

în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Neacordarea unor sume mai mari

pentru Consiliul Județean Dolj, în raport cu media la nivel național cât și în

raport de populația județului, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale

prin ordinul atacat astfel cum pretinde recurentul-reclamant, având în vedere

faptul că stabilirea acestora s-a făcut cu respectarea criteriilor legale și cu

respectarea plafonului anual aprobat, conform dispozițiilor Legii nr. 69/2010 a

responsabilității fiscal bugetare.

Nu pot fi reținute nici criticile formulate

de recurent în ceea ce privește acordarea unor sume mai mari cu titlu de cheltuieli

de personal, altor unități administrativ-teritoriale, întrucât repartizarea nivelului

maxim de cheltuieli de personal s-a efectuat pe baza datelor întocmite de către

fiecare Direcție Generală a Finanțelor Publice județeană, precum și în baza acelorași

criterii, respectiv numărul maxim al posturilor ocupate, cheltuiala medie de personal

stabilită pe baza execuției din luna noiembrie 2010, salarizarea personalului plătit

din fonduri publice conform legii în vigoare.

Pe de altă parte, conform

prevederilor ordinului atacat, cât și a dispozițiilor legale în baza cărora

acesta a fost emis, a fost reglementată și posibilitatea redistribuirii sumelor

repartizate între unitățile administrativ teritoriale, în cursul anului,

procedură care urmează a fi îndeplinită de către direcțiile generale ale

finanțelor publice județene cu informarea emitenților ordinului comun,

respectiv Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și

Internelor.

Având în vedere toate aceste considerente,

Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică,

urmând a fi menținută și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat

cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Sindicatul Administrației Publice „Forța Legii” împotriva sentinței nr. 342 din

21 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 5 iunie 2012.