ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2791/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Administrației Publice „Forța Legii” a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației si Internelor, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Județean Dolj, anularea în parte a actului administrativ reprezentat de Ordinul comun nr. 7/57 din data de 12 ianuarie 2011, așa cum a fost aprobat și modificat prin Ordinul M.F.P. – M.A.I.

nr. 35/825/2011, în ceea ce privește efectele față Consiliul Județean Dolj și bugetul județului Dolj (poziția 17 din anexa 1). De asemenea, a solicitat obligarea celor două ministere pârâte de a aproba și respecta un nivel maxim al cheltuielilor de personal pentru județul Dolj și Consiliul Județean Dolj, determinat ca medie a nivelurilor maxime pe țară ale plafoanelor de cheltuieli de personal aprobate pentru restul județelor și respectiv, consiliilor județene pe țară. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul comun nr. 7/57 din data de 12 ianuarie 2011 a fost aprobat nivelul maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităților administrativ-teritoriale pe anul 2011, repartizați pe unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale, potrivit anexei care face parte integrantă din ordin.

Potrivit acestuia, județului Dolj i-a fost alocată suma totală de 450.000 lei, din care Consiliului Județean Dolj suma de 46.912 lei, iar aceste valori au fost modificate ulterior prin Ordinul comun M.A.I. – M.F.P. nr. 35/825 din 16 februarie 2011, în sensul că județului Dolj i-a fost alocată suma de 460.000 lei, din care Consiliului Județean Dolj 47.924 lei. Astfel, plafoanele de cheltuieli aprobate și modificate nu vor putea permite pârâtului Consiliul Județean Dolj să asigure integral, până la finele anului 2011, menținerea locurilor de muncă și plata salariilor în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Pârâtul Consiliul Județean Dolj prin apărările formulate a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamantă, solicitând admiterea acesteia. Reclamantul a invocat prin răspunsul la întâmpinare lipsa calității procesuale a Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj. Prin sentința nr. 342 din 21 iunie 2011, Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea, reținând, în esență, următoarele: Cu privire la excepțiile invocate. Referitor la calitatea procesuala activa a Sindicatului Administrației Publice Forța Legii, prima instanță a reținut că, din documentele depuse, rezultă lista salariaților din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului județean Olt, care au aderat la acest sindicat, precum și din dispozițiile art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 54/2003.

În ceea ce privește interesul reclamatului în promovarea acțiunii, acesta decurge din interesul membrilor de sindicat, funcționari publici, ca autoritățile publice cu care se află în raporturi de serviciu să dispună de fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale cuvenite. În fine, cu privire la calitatea procesuală a Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj, prima instanță a reținut că o astfel de calitate nu poate fi reținută în condițiile în care această autoritate nu a fost chemată în judecată și nici nu s-a impus introducerea în cauză in raport de obiectul acțiunii.

Împrejurarea că reprezentantul acestei instituții a reprezentat și a pus concluzii în instanță pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a avut la baza mandatul expres dat de pârât, conform adresei nr. 50460 din 25 martie 2011. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că prin Ordinul emis de Ministerul Administrației și Internelor si Ministerul Finanțelor Publice nr. 7/57/2011, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 35/825/2011, privind aprobarea nivelului maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităților administrativ teritoriale pe anul 2011, județului Dolj i-a fost repartizată suma de 460.000 lei, din care 47.924 lei pentru Consiliul județean Dolj.

Ordinul a avut ca temei dispozițiile art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 63/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor masuri financiare. De asemenea, s-a avut în vedere și situația întocmită de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj privind repartizarea nivelului maxim de cheltuieli de personal, calcul la care nu s-aavut în vedere prevederile art. 21, 22 si 24 din O.U.G. nr. 34/2009 care se refera la posibilitatea angajării în limita de 15% din posturile vacante și s-a aplicat un procent de reducere de 5,8% la nivelul fiecărei unități administrativ teritoriale, însa pentru diferența neacordată exista posibilitatea, conform dispozițiilor legale sus menționate, ca pe parcursul anului să se facă o redistribuire a acestor cheltuieli între unitățile administrativ teritoriale prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene, cu informarea celor doua ministere.

Referitor la suma repartizata cu acest titlu Consiliului Județean Dolj aceea de 47.924 lei,ceea ce ar reprezenta 10,42% din suma maxima totala in raport de media la nivel național care este de 24,38%, precum și în raport de populația județului, prima instanță a reținut că nu s-a probat necesitatea repartizării unei sume mai mari decât cea alocată și nici faptul că această autoritate publică a prevăzut în bugetul anului 2011 o sumă cu mult mai mare. Concluzionând, judecătorul fondului a reținut că prin acțiune reclamantul nu a invocat motive de nelegalitate a actului administrativ, ci doar motive de netemeinicie, în sensul că a considerat că sumele cu titlu de cheltuieli de personal repartizate județului Dolj sunt mici in comparație cu alte județe din țară, aspect care se înscrie în marja de apreciere la care au dreptul organele administrației publice și care, în cazul de fața nu s-a depășit.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Administrației Publice „Forța Legii” criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurentul-reclamant a susținu în esență că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că prin cererea formulată nu au fost invocate motive de nelegalitate a actului administrativ atacat, întrucât acesta a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 63/2010 teza finală precum și ale art. 16 alin. (1) și (3), art. 17 și art. 20 din Legea nr. 273/2006. Totodată, recurentul a susținut că în mod eronat instanța de fonf a reținut că în cauză nu ar fi fost probată necesitatea repartizării unei suma mai mari prin actul contestat deși raportat la media națională cât și la populația județului Dolj rezultă că valoarea aprobată pentru anul 2011 este insuficientă.

Recurentul consideră că instanța de fond nu a analiza efectiv legalitatea și temeinicia actului contestat care trebuia să fie emis în condițiile expres prevăzute de O.U.G. nr. 63/2010, care a constituit temeiul legal al actului contestat, cu respectarea unui nivel maxim de cheltuieli de personal pentru județul Dolj și Consiliul Județean Dolj, nivel determinat ca medie a nivelului maxim pe țară. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză est nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în continuare.

Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea în parte a actului administrativ, respectiv a Ordinului comun nr. 7/57 din 12 ianuarie 2011, astfel cum a fost aprobat și modificat prin Ordinul M.F.P. – M.A.I. nr. 35/825/2011, poziția 17 din anexa 1, precum și obligarea celor doi pârâți Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice de a aproba un nivel maxim al cheltuielilor de personal pentru județul Dolj și Consiliul Județean Dolj, determinat ca medie a nivelurilor maxime pe țară ale plafoanelor de cheltuieli de personal aprobate pentru restul județelor și respectiv consiliilor județene pe țară. În cauză, este de necontestat faptul că ordinul atacat a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 3 din alin. (4) din O.U.G.

nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, potrivit cărora, stabilirea nivelului maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităților administrativ teritoriale, care se repartizează pe județe și municipiul București se face prin ordin comun al ministrului administrației și internelor și al ministrului finanțelor publice. Potrivit acelorași dispoziții, repartizarea pe unități sau subdiviziuni administrativ teritoriale a nivelului maximal cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităților administrativ teritoriale, inclusiv redistribuirea între acestea în cursul anului, se face de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene cu informarea Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Administrației și Internelor.

Din perspectiva acestor prevederi legale cât și a probatoriului administrat în cauză, instanța de control judiciar constată că în mod corect instanța de fond a reținut că ordinul atacat a fost emis cu respectarea normelor legale pe baza documentelor întocmite de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj avându-se în vedere criteriilor stabilite prin O.U.G. nr. 63/2010 cât și prevederile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Neacordarea unor sume mai mari pentru Consiliul Județean Dolj, în raport cu media la nivel național cât și în raport de populația județului, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale prin ordinul atacat astfel cum pretinde recurentul-reclamant, având în vedere faptul că stabilirea acestora s-a făcut cu respectarea criteriilor legale și cu respectarea plafonului anual aprobat, conform dispozițiilor Legii nr. 69/2010 a responsabilității fiscal bugetare.

Nu pot fi reținute nici criticile formulate de recurent în ceea ce privește acordarea unor sume mai mari cu titlu de cheltuieli de personal, altor unități administrativ-teritoriale, întrucât repartizarea nivelului maxim de cheltuieli de personal s-a efectuat pe baza datelor întocmite de către fiecare Direcție Generală a Finanțelor Publice județeană, precum și în baza acelorași criterii, respectiv numărul maxim al posturilor ocupate, cheltuiala medie de personal stabilită pe baza execuției din luna noiembrie 2010, salarizarea personalului plătit din fonduri publice conform legii în vigoare.

Pe de altă parte, conform prevederilor ordinului atacat, cât și a dispozițiilor legale în baza cărora acesta a fost emis, a fost reglementată și posibilitatea redistribuirii sumelor repartizate între unitățile administrativ teritoriale, în cursul anului, procedură care urmează a fi îndeplinită de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene cu informarea emitenților ordinului comun, respectiv Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmând a fi menținută și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Sindicatul Administrației Publice „Forța Legii” împotriva sentinței nr. 342 din 21 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 iunie 2012.