ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3074/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 202/F-CONT din 22 septembrie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția invocată de pârâta A.N.R.P. - D.A.D.N., a respins acțiunea formulă de reclamanții M.M., B.C., și B.I., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. - D.A.D.N., ca prematur introdusă. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 17 martie 2010, reclamanții M.M., B.I. și B.C. au chemat în judecata pârâta A.N.R.P. - D.A.D.N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 268763,29 RON actualizată conform indicilor de inflație începând cu data de 5 mai 2008 și până la data introducerii acțiunii, precum și a sumei de 200 RON pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței și până la efectiva executare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat ca prin decizia din 5 mai 2008 C.C.S.D. a dispus acordarea cu titlu de despăgubire a valorii de 75.000 euro, echivalent 249.750 RON, pentru un teren de 0,50 ha în localitatea R., județul Vâlcea, fără să li se plătească suma de mai sus. Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile de prematuritate, inadmisibilitate, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii. Instanța de fond a constatat că excepția prematurității acțiunii este întemeiată, pentru următoarele argumente: Reclamanților li s-a emis titlul de despăgubire pentru suma de 249.750 RON, prin decizia nr. 2450/FF din 5 mai 2008 a C.C.S.D., pentru un imobil de 0, 5 ha teren extravilan agricol, situat în Rm.Vâlcea, R., județul Vâlcea, neurmat de eliberarea unui titlu de plată.

Solicitarea reclamanților este prematură, în condițiile în care Titlul VII din Legea nr. 247/2005 stabilește procedurile ce trebuie urmate și care impun, anterior plății efective, emiterea titlului de plata, ce are ca fundament titlul de despăgubire. În același timp, instanța a arătat și că prin dispozițiile art. (3), (1), (2) și (3) din O.U.G. nr. 62/2010 s-a suspendat emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pe o perioadă de doi ani, putând fi valorificate doar titlurile de despăgubire prin conversia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, ipoteză în care nu se află însă reclamanții. În termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe au declarat recurs reclamanții B.I., M.M.

și B.C. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9, precum și art. 304 1 C. proc. civ., în esență, recurenții au criticat soluția de respingere ca prematură a acțiunii, arătând că nu le sunt aplicabile dispozițiile art. III din O.U.G. nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/190 și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII al legii nr. 247/2005, actul normativ în discuție fiind emis ulterior introducerii acțiunii la Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. În același timp, această O.U.G. nu reglementează suspendarea plății titlurilor executorii pronunțate de instanțe. În opinia recurenților decizia emisă de C.C.S.D.

din 5 mai 2008 are caracterul unui titlu executoriu și nu mai este necesară solicitarea emiterii unui titlu de plată. Mai mult, chiar potrivit răspunsurilor intimatei-pârâte, prevederile art. 18 2 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 coroborate cu art. 18 2 din H.G. nr. 128/2008 privind modificarea și completarea Normelor Metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii constituie regula prevăzută de lege privind plata titlurilor de despăgubire și nu excepția. Nu în ultimul rând, s-a impută instanței de fond că apărările reclamanților față de excepția invocată de A.N.R.P. nu au fost examinate. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă, a obiectului acțiunii în contencios administrativ și a prevederilor Legii nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursurile sunt nefondate.

Obiectul acțiunii formulate de M.M., B.C. și B.I. a vizat obligarea A.N.R.P. – D.A.D.N. la plata sumei stabilite cu titlu de despăgubire prin Decizia din 5 mai 2008 a C.C.S.D., suma care să fie actualizată cu indicele de inflație până la data introducerii acțiunii, urmând ca până la punerea în executare efectivă a acestei obligații să plătească suma de 200 RON/zi de întârziere. Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, Titlul VII („Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”) reglementează o procedură administrativă specială pentru acordarea despăgubirilor și valorificarea titlurilor de despăgubire (Capitolele V și V 1 ). Modul în care se desfășoară această procedură este explicat prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005 și modificate și completate prin H.G. nr. 128/2008. Abordarea instanței de fond cu privire la solicitările reclamanților este corectă și în acord cu provederile art. 18 2 pct. 1 lit. a) din H.G. nr. 128/2008 și art. 18 2 lit. a) Titlul VII al Legii nr. 247/2005 potrivit cărora „emiterea unui titlul de plată și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoanele îndreptățite, se va dispune în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare în contul A.N.R.P.", „în ordinea depunerii cererilor de opțiune”. Intimata-pârâtă nu a contestat că reclamanții au depus cereri de opțiune în sensul legii, indicând și numerele sub care au fost înregistrate prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe.

Parcurgerea procedurii speciale amintite mai înainte este însă una obligatorie, nefiind permisă de legiuitor vreo altă modalitate de valorificare a despăgubirilor de către persoanele îndreptățite. Rezultă fără dubiu din Titlul VII al actului normativ incident că decizia ce reprezintă titlul de despăgubire nu constituie un titlu executoriu așa cum susțin recurenții-reclamanți, iar admiterea excepției invocate de pârâta A.N.R.P. privind prematuritatea acțiunii a fost justificată de neparcurgerea procedurilor speciale cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, proceduri care presupun și emiterea de către A.N.R.P. a unui titlul de plată conform art. 18 alin. (1) din lege – Titlul VII, în lipsa acestuia neputându-se obliga autoritatea la plata directă a sumelor menționate în decizia/titlul de despăgubire.

În acest fel s-a răspuns criticilor recurenților, cu precizarea și a faptului că indicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 62/2010 (art. III) reprezintă o motivare subsidiară a soluției pronunțate, cu rolul mai degrabă de a accentua că în prezent emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este suspendată. Întârzierea emiterii titlului de plată, chiar dacă ar fi nejustificată, nu poate fi sancționată de instanță prin obligarea A.N.R.P. la plata directă a sumelor de bani la care sunt îndreptățiți recurenții, aceștia având însă la dispoziție alte modalități judiciare de a cere oprirea unui eventual abuz în îndeplinirea obligațiilor legale ce îi revin autorității intimate.

Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de B.I., M.M. și B.C. împotriva deciziei nr. 202/F-CONT din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai 2011.