ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3074/2011

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 202/F-CONT din 22 septembrie

2010 Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția invocată de pârâta A.N.R.P. - D.A.D.N., a respins acțiunea formulă

de reclamanții M.M., B.C., și B.I., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. - D.A.D.N.,

ca prematur introdusă.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că la data de 17 martie 2010, reclamanții M.M.,

B.I. și B.C. au chemat în judecata pârâta A.N.R.P. - D.A.D.N., solicitând instanței

ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei

de 268763,29 RON actualizată conform indicilor de inflație începând cu data de 5

mai 2008 și până la data introducerii acțiunii, precum și a sumei de 200 RON pe

zi de întârziere de la data pronunțării sentinței și până la efectiva executare,

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a

arătat ca prin decizia din 5 mai 2008 C.C.S.D. a dispus acordarea cu titlu de despăgubire

a valorii de 75.000 euro, echivalent 249.750 RON, pentru un teren de 0,50 ha în

localitatea R., județul Vâlcea, fără să li se plătească suma de mai sus.

Pârâta a formulat întâmpinare,

prin care a invocat excepțiile de prematuritate, inadmisibilitate, iar pe fond a

solicitat respingerea acțiunii.

Instanța de fond a constatat

că excepția prematurității acțiunii este întemeiată, pentru următoarele argumente:

Reclamanților li s-a emis

titlul de despăgubire pentru suma de 249.750 RON, prin decizia nr. 2450/FF din 5

mai 2008 a C.C.S.D., pentru un imobil de 0, 5 ha teren extravilan agricol, situat

în Rm.Vâlcea, R., județul Vâlcea, neurmat de eliberarea unui titlu de plată.

Solicitarea reclamanților

este prematură, în condițiile în care Titlul VII din Legea nr. 247/2005 stabilește

procedurile ce trebuie urmate și care impun, anterior plății efective, emiterea

titlului de plata, ce are ca fundament titlul de despăgubire.

În același timp, instanța

a arătat și că prin dispozițiile art. (3), (1), (2) și (3) din O.U.G. nr. 62/2010

s-a suspendat emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea

nr. 247/2005 pe o perioadă de doi ani, putând fi valorificate doar titlurile de

despăgubire prin conversia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, ipoteză în care

nu se află însă reclamanții.

În termen legal, împotriva

sus-menționatei sentințe au declarat recurs reclamanții B.I., M.M. și B.C.

Invocând dispozițiile

art. 304 pct. 6, 8 și 9, precum și art. 304

1

C. proc. civ., în esență,

recurenții au criticat soluția de respingere ca prematură a acțiunii, arătând că

nu le sunt aplicabile dispozițiile art. III din O.U.G. nr. 62/2010 pentru modificarea

și completarea Legii nr. 221/190 și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții

din Titlul VII al legii nr. 247/2005, actul normativ în discuție fiind emis ulterior

introducerii acțiunii la Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal. În același timp, această O.U.G. nu reglementează suspendarea

plății titlurilor executorii pronunțate de instanțe.

În opinia recurenților

decizia emisă de C.C.S.D. din 5 mai 2008 are caracterul unui titlu executoriu și

nu mai este necesară solicitarea emiterii unui titlu de plată.

Mai mult, chiar potrivit

răspunsurilor intimatei-pârâte, prevederile art. 18

2

lit. a) din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005 coroborate cu art. 18

2

din H.G. nr. 128/2008

privind modificarea și completarea Normelor Metodologice de aplicare a Titlului

VII al Legii constituie regula prevăzută de lege privind plata titlurilor de despăgubire

și nu excepția.

Nu în ultimul rând, s-a

impută instanței de fond că apărările reclamanților față de excepția invocată de

A.N.R.P. nu au fost examinate.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentă, a obiectului acțiunii în contencios administrativ

și a prevederilor Legii nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursurile sunt nefondate.

Obiectul acțiunii formulate

de M.M., B.C. și B.I. a vizat obligarea A.N.R.P. – D.A.D.N. la plata sumei stabilite

cu titlu de despăgubire prin Decizia din 5 mai 2008 a C.C.S.D., suma care să fie

actualizată cu indicele de inflație până la data introducerii acțiunii, urmând ca

până la punerea în executare efectivă a acestei obligații să plătească suma de 200

RON/zi de întârziere.

Legea nr. 247/2005 privind

reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente,

Titlul VII („Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv”) reglementează o procedură administrativă specială pentru acordarea

despăgubirilor și valorificarea titlurilor de despăgubire (Capitolele V și V

1

).

Modul în care se desfășoară

această procedură este explicat prin Normele metodologice de aplicare a Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 și modificate și completate

prin H.G. nr. 128/2008.

Abordarea instanței de

fond cu privire la solicitările reclamanților este corectă și în acord cu provederile

art. 18

2

pct. 1 lit. a) din H.G. nr. 128/2008 și art. 18

2

lit. a) Titlul VII al Legii nr. 247/2005 potrivit cărora „emiterea unui titlul de

plată și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoanele îndreptățite,

se va dispune în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare

în contul A.N.R.P.", „în ordinea depunerii cererilor de opțiune”.

Intimata-pârâtă nu a contestat

că reclamanții au depus cereri de opțiune în sensul legii, indicând și numerele

sub care au fost înregistrate prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe.

Parcurgerea procedurii

speciale amintite mai înainte este însă una obligatorie, nefiind permisă de legiuitor

vreo altă modalitate de valorificare a despăgubirilor de către persoanele îndreptățite.

Rezultă fără dubiu din

Titlul VII al actului normativ incident că decizia ce reprezintă titlul de despăgubire

nu constituie un titlu executoriu așa cum susțin recurenții-reclamanți, iar admiterea

excepției invocate de pârâta A.N.R.P. privind prematuritatea acțiunii a fost justificată

de neparcurgerea procedurilor speciale cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

proceduri care presupun și emiterea de către A.N.R.P. a unui titlul de plată conform

art. 18 alin. (1) din lege – Titlul VII, în lipsa acestuia neputându-se obliga autoritatea

la plata directă a sumelor menționate în decizia/titlul de despăgubire.

În acest fel s-a răspuns

criticilor recurenților, cu precizarea și a faptului că indicarea dispozițiilor

O.U.G. nr. 62/2010 (art. III) reprezintă o motivare subsidiară a soluției pronunțate,

cu rolul mai degrabă de a accentua că în prezent emiterea titlurilor de plată prevăzute

în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este suspendată.

Întârzierea emiterii titlului

de plată, chiar dacă ar fi nejustificată, nu poate fi sancționată de instanță prin

obligarea A.N.R.P. la plata directă a sumelor de bani la care sunt îndreptățiți

recurenții, aceștia având însă la dispoziție alte modalități judiciare de a cere

oprirea unui eventual abuz în îndeplinirea obligațiilor legale ce îi revin autorității

intimate.

Văzând și dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de B.I., M.M. și B.C. împotriva deciziei nr. 202/F-CONT din 22 septembrie 2010 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 mai 2011.