ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2755/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanții D.M.V., B.E. și B.M.V. au chemat în

judecată C.C.S.D. și A.N.R.P., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtele

să dispună:

- obligarea Comisiei Centrale

la omologarea raportului de evaluare și la emiterea deciziei de despăgubire în cuantum

de 329.340 RON pentru imobilul situat în D. str. DE.

- obligarea pârâtei A.N.R.P.

la emiterea titlului de plată și acordarea despăgubirilor în numerar;

- aplicarea unei amenzi

de 10% din salariul minim brut pe economie președintei C.C.S.D., pentru fiecare

zi de întârziere, în aplicarea sentinței nr. 70/F-CONT din 14 aprilie 2010;

- aplicarea unei amenzi

de 10% din salariu minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, de la rămânerea

definitivă și irevocabilă a sentinței și până la emiterea titlului de plată, președintei

A.N.R.P.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că prin actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1936 în

formă autentică, autoarea lor D.E. a cumpărat imobilul din D. str. DE. compus din

4300 mp teren și o construcție, din care, construcția și 480 mp au trecut în proprietatea

statului prin Decretul nr. 92/1950, iar restul terenului a fost preluat în mod abuziv

de către stat.

După apariția Legii

nr. 10/2001, reclamanții au formulat notificare, solicitând despăgubiri pentru imobilul

susmenționat, cerere soluționată de Primăria Municipiului D. prin dispoziția

nr. DI1., prin care s-au propus despăgubiri doar pentru suprafața de 1000 mp.

În urma contestării acestei

decizii, prin sentința civilă nr. 391/2008 a Tribunalului Vâlcea a fost anulată

în parte dispoziția nr. DI1. și obligat Municipiul D. să emită o nouă dispoziție

privind acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 3300 mp.

Prin sentința nr. 70/F/CONT

din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești s-a admis acțiunea rămasă irevocabilă

prin decizia nr. 73/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La data de 23

septembrie 2010 reclamanții au formulat notificare prin care au solicitat desemnarea

unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare iar la data de 28

februarie 2011 a fost întocmit raportul de evaluare și s-a propus acordarea de despăgubiri

în sumă de 329.340 RON.

Reclamanții au solicitat

investirea cu formulă executorie a sentinței nr. 70/F-CONT/2010 a Curții de Apel

Pitești, însă, prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. 112/46/2011, s-a respins

investirea cu formulă executorie și, ca atare, executarea sentinței prin executor

judecătoresc.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta C.C.S.D. a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca rămasă fără obiect

întrucât s-a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire iar pârâta A.N.R.P.

a solicitat respingerea acțiunii ca prematur formulată, având în vedere prevederile

O.U.G. nr. 62/2010.

La termenul din 29 iunie

reclamanții, prin procurator, au optat pentru emiterea titlului de plată pentru

suma de 329.340 RON despăgubiri în numerar.

Curtea de Apel Pitești

prin sentința nr. 354 din 6 iulie 2011 a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu

cu C.C.S.D. ca rămasă fără obiect și ca prematură față de pârâta A.N.R.P.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că potrivit art. 3 teza II din O.U.G. nr. 62/2010 persoanele

care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de „F.P.”

vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la

alin. (1).

Cum în speță reclamanții

au optat pentru despăgubiri în numerar, s-a reținut că vor primi titlul de plată

după expirarea perioadei de suspendare prevăzută de O.U.G. nr. 62/2010, astfel că,

acțiunea împotriva C.C.S.D. va fi respinsă ca rămasă fără obiect, iar împotriva

A.N.R.P. ca prematură.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamanții, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții au susținut

că sentința recurată încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6

alin. (1) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Cu privire a încălcarea

dispozițiilorart. 1 din Primul Protocol adițional la convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, recurentul susține că singura modalitate

de reparație pentru imobilul deposedat o reprezintă acordarea de despăgubiri așa

cum de altfel a hotărât Tribunalul Vâlcea.

S-a mai susținut de către

recurenți că instanța trebuie să meargă dincolo de aparențe și să cerceteze realitatea

situației litigioase, stabilind dacă privarea lor de dreptul de proprietate a terenului

din punctul B. este o chestiune de „interes general”.

Recursul este nefondat.

În fapt prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Pitești, în contradictoriu cu A.N.R.P. și C.C.S.D. , reclamanții

D.M.V., B.E. și B.M.V. au solicitat instanței următoarele:

- obligarea Comisiei Centrale

la omologarea raportului de evaluare întocmit și emiterea deciziei de despăgubire

în cuantum de 329.340 RON.

- obligarea A.N.R.P. la

emiterea titlului de plată și acordarea despăgubirilor în valoare de 329.340 RON;

- aplicarea amenzii de

10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, în aplicarea

sentinței civile nr. 70/F-CONT din 14 aprilie 2010, președintei C.C.S.D. precum

și președintei A.N.R.P.

Prin sentința recurată,

Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea reclamanților, rămasă fără obiect față

de C.C.S.D. și ca prematură față de A.N.R.P.

Soluția instanței de fond

este temeinică și legală.

Astfel, prin Titlul VII

din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și Justiției, precum

și unele măsuri adiacente, au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul

și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi reținute

în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, cât și înființarea C.C.S.D.,

entitate cu atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire.

Totodată, prin adoptarea

O.U.G. nr. 81/2007 s-a stipulat că atribuția achitării despăgubirilor în numerar

persoanelor îndreptățite, revine A.N.R.P. prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor

în Numerar.

În cauză, în favoarea

reclamanților a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire nr. 9619

din 26 mai 2011 de către C.C.S.D., pentru suma de 329.340 RON rezultată din raportul

de evaluare.

Reclamanții și-au manifestat

dreptul de opțiune, optând pentru acordarea titlului de plată pentru despăgubiri

în numerar.

Prin O.U.G. nr. 62/2010

art. III ce modifică și completează Titlul VII al Legii nr. 247/2005, s-a stabilit

că pentru perioada de 2 ani de la intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență,

se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute la art. VII și, că pe perioada

suspendării, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală se

va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de F.P., corespunzător sumei pentru

care s-a optat.

În ipoteza persanelor

care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F.P.,

același articol prevede în alin. (3) teza a II-a că „vor primi titluri de plată

după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1).”

Pe de altă parte, trebuie

avute în vedere și dispozițiile O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012 privind unele măsuri

temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții

din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care prevăd că pe o perioadă de 6 luni emiterea

titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie precum și procedurile privind

evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri prevăzute de titlul VII al

Legii nr. 247/2005, se suspendă.

Față de aceste dispoziții

legale și având în vedere că reclamanții au optat pentru acordarea despăgubirilor

în numerar rezultă că după expirarea perioadei de suspendare, aceștia vor primi

titlul de plată.

Examinând și din oficiu

hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența motivelor de casare recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.M.V., B.E. și B.M.V. împotriva sentinței civile nr. 354 din 6 iulie 2011 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2012.