ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3180/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 67 din 15 februarie 2011, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul F.G.I., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de: - trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap. la art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de: 4 ani închisoare și interzicerea pe 4 ani a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.;

- proxenetism, prev. și ped. de art. 329 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de: 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea pe 2 ani a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare și s-a interzis pe 4 ani a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., sporită cu 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 4 ani și 6 luni închisoare și interzicerea pe 4 ani a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

S-a făcut aplicațiunea prev. art. 71 și 64 lit. a), b) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a acestui inculpat și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii începând din data de 19 septembrie 2010 la zi.

A condamnat pe inculpata K.C.M., cetățean român, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap. la art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea pe 4 ani a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

S-a făcut aplicațiunea prev. art. 71 și 64 lit. a), b) teza a II-a C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 2 noiembrie 2010 la zi.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei K.C.M., dacă nu este arestată în altă cauză.

A condamnat pe inculpatul M.V.G., cetățean român, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap. la art. 12 lit. a) Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea pe 4 ani a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

S-a făcut aplicațiunea prev. art. 71 și 64 lit. a), b) teza a II-a C. pen.

Față de inculpații M.V.G. și K.C.M., în temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, pe durata termenului de încercare, de doi ani plus pedepsele aplicate, potrivit art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca acești doi inculpați să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 4 luni, în ultima zi de vineri a fiecărei perioade de câte 4 luni, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 86

4

C. pen.

Față de inculpatul M.V.G., s-a dispus ridicarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, aplicată prin Ordonanța Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj din 2 noiembrie 2010.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpații K.C.M., M.V.G. și F.G.I. la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 3.000 RON în favoarea statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților F.G.I., pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap. la art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul M.V.G. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap. la art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001 și inculpata K.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap. la art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În cadrul ședinței de judecată din data de 8 februarie 2011, acești inculpați au solicitat instanței a se face aplicațiunea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. Cererile tuturor au fost admise și, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, recunoscute și însușite în totalitate de către inculpați, care nu au solicitat administrarea de noi probe, instanța de judecată a reținut faptul că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor reținute în sarcina lor.

Astfel, s-a stabilit că fapta inculpatului F.G.I., care în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu ceilalți inculpați, în perioada iunie - septembrie 2010, prin abuz de autoritate, amenințare și violență, le-a racolat, transportat și găzduit pe părțile vătămate minore S.I., B.C.M. și V.C.A., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției și la alte forme de exploatare sexuală (servicii sexuale pentru sine și pentru inculpata K.C.) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap. la art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar fapta aceluiași inculpat care, în perioada 10 septembrie 2010 - 19 septembrie 2010, împreună cu o altă persoană, a găzduit-o pe martora majoră C.S., a racolat clienți cu care aceasta să întrețină relații sexuale, a transportat-o pe martoră în diferite locații unde urma să întrețină relații intime cu clienții, folosind în acest scop un autoturism închiriat, obținând astfel foloase materiale din activitatea ei de prostituție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev. și ped. de art. 329 alin. (1) C. pen. Față de ambele infracțiuni s-a aplicat art. 33 lit. a) C. pen.

S-a mai stabilit că fapta inculpatei K.C.M., care în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu ceilalți inculpați, în perioada iunie - septembrie 2010, prin abuz de autoritate, amenințare și violență, le-a racolat, transportat și găzduit pe părțile vătămate minore S.I., B.C.M. și V.C.A., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției și la alte forme de exploatare sexuală (servicii sexuale pentru sine și pentru inculpatul F.G.I.), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap. la art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a stabilit că fapta inculpatului M.V.G. care, în cursul lunii iunie 2010, împreună cu inculpații F.G. și K.C., a racolat-o și transportat-o pe partea vătămată B.C.M. în vârstă de 16 ani în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap. la art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Procedând la individualizarea pedepselor, instanța a aplicat criteriile generale indicate de art. 72 C. pen., cu referire la limitele speciale de pedeapsă, cu aplicarea prev. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.; s-a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptelor, care se desprinde din faptul că inculpații, prin fapta lor, au adus o gravă atingere valorilor fundamentale ale ființei umane, fiind vorba de o gravitate sporită a faptelor, tocmai datorită împrejurării că inculpații au suferit și alte condamnări, iar acțiunile lor au fost întrerupte ca urmare a intervenției organelor de ordine; nu în ultimul rând, s-a ținut seama de urmarea acestor infracțiuni, adică tragerea de foloase materiale de pe urma practicării prostituției, de sumele de bani obținute în mod nelegal de către inculpați prin exploatarea altor persoane, de faptul că inculpații înțeleg să își câștige existența prin astfel de practici, după ce fiecare dintre ei a petrecut o parte din viață în penitenciare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj și inculpații F.G.I. și M.V.G.

Prin motivele scrise și orale, Parchetul a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței instanței de fond și judecând pe fond cauza, sub aspectul laturii penale, să se rețină în favoarea inculpaților dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., căruia să i se dea eficiență prin aplicarea unor pedepse în limite legale, în favoarea inculpaților F.G.I. M.V.G. și K.C.M. apreciindu-se, pe cale de consecință, că modalitatea de executare a sancțiunilor nu poate fi decât prin privare de libertate, în favoarea inculpaților neputând fi reținute circumstanțele atenuante vizate în art. 74 lit. a), b), c) C. pen.

Un alt motiv de nelegalitate al hotărârii Tribunalului Cluj a vizat reținerea în sarcina inculpatului M.V.G. a formei continuate a infracțiunii de trafic de minori, fiind condamnat în acest sens, câtă vreme prin dispozitivul rechizitoriului acesta a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2000, fără art. 41 alin. (2) C. pen., stabilindu-se că a traficat doar o singură parte vătămată, respectiv pe numita B.C.M.

Pe de altă parte, s-a susținut că în dispozitivul hotărârii instanței de fond apare mențiunea "ridică măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul M.V.G., aplicată prin Ordonanța Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj din data de 2 noiembrie 2010", această dispoziție a Tribunalului Cluj apărând superfluă la data de 15 februarie 2011, câtă vreme măsura a fost aplicată inculpatului M. la 2 noiembrie 2010, prin Ordonanța Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, și aceasta putea fi luată doar pe o durată de 30 de zile de către procuror, respectiv până la 1 decembrie 2010. După sesizarea instanței de judecată, ce a avut loc la 25 noiembrie 2010, asemenea măsuri puteau fi luate doar de către instanță, după punerea lor în discuția părților. Pe cale de consecință, s-a solicitat înlăturarea acestei nelegalități.

Prin apelul inculpatului F.G.I. s-a solicitat desființarea sentinței tribunalului și reținerea în favoarea sa a incidenței art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., față de recunoașterea vinovăției și dorința soluționării cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3. După această reducere, s-a apreciat că este oportună reținerea în favoarea sa și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu scăderea semnificativă a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, iar modalitatea de executare a sancțiunii rezultante să fie prin suspendare sub supraveghere conform art. 86

1

C. pen.

Prin motivele scrise și orale, inculpatul M.V.G. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței tribunalului și să se rețină în favoarea sa dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. întrucât și-a recunoscut vinovăția, text de lege care obligă instanța la reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3, iar după această operațiune, a i se aplica disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii substanțiale a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. De asemenea, a arătat că prin rechizitoriul parchetului nu a fost trimis în judecată pentru forma continuată a infracțiunii și cu toate acestea, instanța, fără a dispune schimbarea încadrării juridice, l-a condamnat pentru infracțiunea de trafic de minori în formă continuată. În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, a apreciat că reeducarea sa este posibilă prin suspendarea condiționată a acesteia conform art. 81 C. pen. sau, în subsidiar, prin suspendarea sub supraveghere reglementată de art. 86

1

C. pen.

A susținut că în mod eronat Tribunalul Cluj nu a menționat în dispozitivul hotărârii textul art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 C. pen., deoarece în alte condiții nu putea ajunge la aplicarea unei pedepse reduse de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea comisă de acest inculpat.

Prin apelul promovat, inculpata K.C.M. a solicitat desființarea sentinței tribunalului și judecând pe fond cauza, a se reține în favoarea sa incidența art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., față de recunoașterea vinovăției și dorința soluționării cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3. După această reducere, a apreciat că este oportună reținerea în favoarea sa și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu scăderea semnificativă a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, iar modalitatea de executare a sancțiunii să fie prin suspendare sub supraveghere conform art. 86

1

C. pen.

De asemenea, s-a susținut că în mod eronat Tribunalul Cluj nu a menționat în dispozitivul hotărârii textul art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 C. pen., deoarece în alte condiții nu putea ajunge la aplicarea unei pedepse reduse de 4 ani închisoare pentru infracțiunea comisă de această inculpată.

Prin Decizia penală nr. 83/A din 14 aprilie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj și de inculpații F.G.I. și M.V.G. împotriva Sentinței penale nr. 67 din 15 februarie 2011 a Tribunalului Cluj pe care a desființat-o în latura penală a cauzei (pedepse, pedepse complementare, accesorii și înlăturarea măsurii obligării de a nu părăsi țara) și în privința nereținerii art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și, judecând în fond, sub aceste aspecte.

A condamnat pe inculpatul F.G.I.,fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de:

- trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap. la art. 12 lit. a) Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea pe 3 ani a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. d) C. pen.

- proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea pe 2 ani a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. d) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea pe 3 ani a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. d) C. pen.

S-a făcut aplicațiunea prevederilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. d) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a acestui inculpat și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestului preventiv începând din data de 19 septembrie 2010 la zi.

A condamnat pe inculpata K.C.M., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și alin. (3) rap. la art. 12 lit. a) Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea pe 3 ani a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. d) C. pen.

S-a făcut aplicațiunea prevederilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. d) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 2 noiembrie 2010 până la 15 februarie 2011.

A condamnat pe inculpatul M.V.G., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și alin. (3) rap. la art. 12 lit. a) Legea nr. 678/2001 cu art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea pe 3 ani a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicațiunea prev. art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost înlăturate din hotărâre disp. art. 86

1

și 86

3

C. pen.

A fost înlăturată din hotărâre mențiunea ridicării măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul M. prin Ordonanța Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj din 2 noiembrie 2010.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de câte 100 RON onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților.

Cheltuielile judiciare în apelurile părților au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că atât în dispozitivul sentinței, cât și în considerentele acesteia, tribunalul a omis să rețină în favoarea inculpaților dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., privind beneficiul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, subliniind că ori de câte ori se solicită de către inculpat judecarea în procedură reglementată de art. 320

1

C. proc. pen., reținerea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) din același cod, alături de încadrarea juridică a faptei, este obligatorie, aceasta ținând de individualizarea pedepsei, pentru că numai astfel instanțele de control judiciar au posibilitatea să verifice legalitatea aplicării sancțiunii.

S-a stabilit astfel că pedepsele aplicate inculpaților F.G.I., M.V.G. și K.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, sunt nelegale, fiind stabilite în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, s-a avut în vedere că forma calificată a acestei infracțiuni, respectiv cea incriminată de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, este sancționată cu pedeapsa de la 10 la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi, iar prin reținerea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., limitele de pedeapsă aplicabile sunt închisoarea de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni închisoare, ori Tribunalul Cluj a aplicat inculpaților pedepse situate sub acest minim, respectiv 4 ani în cazul inculpaților F.G. și K.C. și 3 ani și 6 luni în cazul inculpatului M.V., fără niciun temei legal, respectiv fără reținerea circumstanțelor atenuante facultative în favoarea acestora.

S-a reținut că un alt motiv de nelegalitate al sentinței Tribunalului Cluj se referă la împrejurarea că în sarcina inculpatului M.V.G. s-a reținut comiterea în forma continuată a infracțiunii de trafic de minori, deși atât începerea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a acestuia s-a realizat pentru forma simplă a infracțiunii, comisă în dauna unei singure părți vătămate, B.C.M.

Totodată, s-a constatat că o nelegalitate din sentința Tribunalului Cluj se referă la "ridicarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, măsură aplicată inculpatului M.V.G. prin Ordonanța Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj din 2 noiembrie 2010".

Astfel fiind, apelul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost apreciat ca fondat în întregime, fiind admis.

Sub aspectul nereținerii și aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în privința tuturor inculpaților, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3, s-a apreciat că și apelurile inculpaților F. și M. sunt fondate, iar în privința inculpatului M. s-a reținut că este justificată calea de atac și în privința înlăturării formei continuate a săvârșirii infracțiunii, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Cât privește celelalte motive de apel, vizând reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința reducerii substanțiale a pedepselor și dispunerea suspendării condiționate a sancțiunilor sau sub supraveghere a acestora, conform art. 81 și 86

1

C. pen., s-a reținut că, în raport cu gradul de pericol social sporit al faptelor comise de inculpați, nu se impune recunoașterea circumstanțelor atenuante vizate de art. 74 lit. a) și c) C. pen. în favoarea niciunuia, gravitatea infracțiunilor săvârșite fiind pusă în evidență în primul rând prin limitele de pedeapsă cu care legiuitorul a înțeles să sancționeze astfel de fapte, având în vedere valorile sociale lezate prin acest gen de infracțiuni, prin modul concret în care a fost derulată activitatea infracțională, persoana inculpaților, victimele infracțiunilor și urmările produse asupra acestora, reflectate în conținutul raportului psihologic vizând evaluarea acestora (V.C. și B.C.) și fișa de observație a victimei S.I., toate întocmite de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - Centrul Județean de Intervenție pentru Copilul Abuzat Cluj.

Totodată, s-a apreciat că pedepsele cu privare de libertate sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale sancțiunii, dându-le inculpaților posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor viitoare pozitivă, conform art. 52 C. pen.

Sinceritatea inculpaților, lipsa antecedentelor penale și cooperarea cu organele judiciare, recunoașterea vinovăției conform art. 320

1

C. proc. pen., au orientat Curtea de Apel în aplicarea sancțiunii minime de 6 ani și 8 luni închisoare pentru fiecare inculpat în privința infracțiunii de trafic de minori și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. d) C. pen., apreciindu-se că trebuie interzise drepturile părintești și nu acelea de a fi tutore sau curator, în privința inculpaților apelanți care au copii minori în întreținere, modificând sub acest aspect sentința tribunalului (pedepse accesorii) și al cuantumului pedepsei complementare.

Astfel fiind, raportat la cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea de trafic de minori, s-a reținut că singura modalitate de executare a sancțiunii apare aceea a privării de libertate, C. pen. în vigoare nepermițând suspendarea condiționată sau cea sub supraveghere.

De asemenea, a reținut instanța de apel că, teoretic, după reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., instanța nu este împiedicată să recunoască în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante vizate de art. 74 lit. a) și c) C. pen., dar în prezenta speță, aplicarea acestora nu are corespondent în piesele dosarului, raportat la perioada infracțională și modalitatea în care s-au derulat faptele: iunie - septembrie 2010, prin abuz de autoritate, amenințare și violență, în racolarea, transportarea și găzduirea minorelor obligate la practicarea prostituției.

S-a avut în vedere și împrejurarea că în situația inculpatului F.G.I., aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. s-a realizat și pentru infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., infracțiune sancționată cu o pedeapsă de la 2 la 7 ani, însă în privința acestuia, chiar dacă nu a reținut Tribunalul Cluj aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată este legală întrucât în urma reținerii art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. de către instanța de apel, limitele de pedeapsă erau de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare. Așa fiind, Curtea de Apel a menținut pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de proxenetism, menținând totodată și pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și d) C. pen. prin aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații F.G.I., M.V.G. și K.C.M., solicitând, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., admiterea căii de atac promovate, casarea deciziei penale atacate și, în rejudecare, aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege raportat la reținerea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și a circumstanțelor atenuante judiciare, astfel ca în final modalitatea de executare a pedepsei să fie cea reglementată de dispozițiile art. 86

1

C. pen.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați, aceștia recunoscând, de altfel, comiterea faptelor în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Astfel fiind, au fost reținute în favoarea inculpaților dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., privind beneficiul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța de apel aplicându-le pedepse principale de câte de 6 ani și 8 luni închisoare.

Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaților de către instanța de apel se încadrează în limitele prevăzute de lege, modalitatea de executare a acestora, respectiv cea în regim de detenție, fiind, de asemenea, corect stabilită, raportat la cuantumul pedepselor aplicate pentru infracțiunea de trafic de minori.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de către recurenții inculpați nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele de câte 6 ani și 8 luni închisoare aplicate inculpaților au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor și consecințele acestora, precum și circumstanțelor personale ale recurenților inculpați, nejustificându-se reducerea acestora.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, precum și împrejurările în care au fost comise și modul de acționare.

Cât privește solicitarea recurenților inculpați de reținere în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 74 C. pen., cu consecința reducerii substanțiale a pedepselor și dispunerea suspendării executării sub supraveghere conform art. 86

x

C. pen., Înalta Curte, în acord cu instanța de prim control judiciar, reține că aceasta nu poate fi primită, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise de inculpați, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a fost derulată activitatea infracțională, urmările produse asupra victimelor infracțiunilor, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților.

Pe de altă parte, referitor la împrejurarea recunoașterii de către inculpați a săvârșirii faptelor, această atitudine procesuală nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece a fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., în condițiile existenței acordului de vinovăție al inculpaților, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. fiind aplicate cu prioritate față de cele ale art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., altfel însemnând ca aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență juridică, iar nu aceasta a fost intenția legiuitorului.

Ca atare, apreciind că în cauză nu se justifică reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedepsele aplicate apar ca fiind temeinice și legale, circumstanțele personale ale inculpaților, invocate în apărare, fiind deja avute în vedere de instanța de apel atunci când s-a orientat către aplicarea unor sancțiuni minime.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate sunt corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind apte să răspundă scopului preventiv și de reeducare consfințit prin disp. art. 52 C. pen.

Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului F.G.I., durata reținerii și arestării preventive de la 19 septembrie 2010 la 21 septembrie 2011.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.G.I., M.V.G. și K.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 83/A din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului F.G.I., durata reținerii și arestării preventive de la 19 septembrie 2010 la 21 septembrie 2011.

Obligă recurenții inculpați F.G.I. și K.C.M. la plata sumelor de câte 375 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat M.V.G. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2011.