ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 938/2010

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 42 din 9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta B.A. împotriva

Rezoluțiilor din 25 mai 2009 și din 13 aprilie 2009, date în Dosarul nr.

143/II/2/2009, respectiv nr. 39/P/2009, ale Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Târgu Mureș, în contradictoriu cu intimatul D.P.

A fost obligată petenta la plata sumei de 150 RON, cu titlu

de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a

reținut următoarele:

Prin Rezoluția din 13 aprilie 2009, dată în Dosarul nr.

39/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș s-a dispus față

de D.P. - avocat în cadrul Baroului Mureș, în temeiul art. 228 alin. (1)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru

comiterea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută și pedepsită de art.

292 C. pen.

În esență, s-a reținut următoarea stare de fapt:

Prin plângerea penală depusă la data de 4 martie 2009 de

către numita B.A., din localitatea S.M., s-a sesizat Parchetul de pe lângă

Judecătoria Târgu Mureș, că avocatul D.P., cu care are un copil, în cadrul a

două procese civile a declarat diferit veniturile sale lunare și astfel

consideră că acesta a comis infracțiunea de fals în declarații.

În motivarea plângerii s-a arătat că în Dosarul nr.

4243/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mureș, având ca obiect stabilirea

programului de vizitare a copilului, s-a depus o anchetă socială ce cuprindea,

conform declarației avocatului, că acesta realiza venituri lunare în sumă de

800 RON.

În Dosarul nr. 9927/320/2008 al aceleiași instanțe, având ca

obiect majorare pensie întreținere, avocatul a declarat că în luna septembrie

2008 a obținut venituri în sumă de 700 RON, în luna octombrie 2008 de 320 RON, în

luna noiembrie 2008 de 300 RON, iar în decembrie 2008, de 640 RON.

Numita B.A. a menționat că avocatul are și calitatea de

administrator și asociat la SC E.P.T. SRL, obținând astfel salariu ori cel

puțin dividende în această calitate. De asemenea, în baza contractului de

colaborare, pe perioada stagiaturii acest avocat stagiar trebuia să obțină un

venit minim de 800 RON, asigurat de către maestrul său. Contrar acestor

informații, avocatul a declarat la D.G.F.P. Mureș că în anul 2008 a obținut

venituri în sumă de 3.000 RON.

Verificările efectuate în cauză au reliefat următoarele

aspecte: D.P. este avocat stagiar în Baroul Mureș, având ca maestru pe avocatul

C.C.E., cu care a încheiat un contract de colaborare la data de 1 februarie

2008, care cuprindea un cuantum minim de 800 RON lunar, reprezentând cotă din

onorariile încasate de maestru.

Conform declarațiilor atât ale avocatului stagiar, cât și

ale avocatului C.C.E., a rezultat că aceștia, de comun acord, au stabilit

condițiile contractuale și niciunul nu a exprimat nemulțumiri față de modul în

care acesta s-a derulat ori se derulează în prezent.

Suma de 800 RON a fost plătită până în septembrie 2008, când

între părți a intervenit o înțelegere, în sensul că stagiarul a solicitat

înlocuirea obligației bănești lunare cu furnizarea de clienți și cauze în care

să colaboreze, iar avocatul stagiar să fie doar îndrumat profesional, dar să-și

încaseze onorariile din acele cauze.

Ulterior înțelegerii, avocatul stagiar a avut cauzele sale

proprii, în care și-a stabilit onorariile, conform propriei dorințe, maestrul

chiar sfătuindu-l să nu mai stabilească onorarii minime ori chiar sub minim.

Avocatul C.C.E. a arătat că atunci când achita stagiarului

suma contractuală, aceasta nefiind o cheltuială deductibilă, nu și-a evidențiat

lunar această plată, considerând că cedează o parte din onorariul său, astfel

că nu dispune de înscrisuri relativ la plata onorariului. Acest avocat nu a

avut cunoștință de modul în care s-au achitat onorariile către stagiarul său,

precizând doar că nu s-au exprimat nemulțumiri de către niciuna dintre părți

raportat la convenția lor contractuală.

Din dosarele civile menționate s-au extras și depus la dosar

în fotocopie adeverința Casei de Asigurări a Avocaților din România - Filiala

Mureș - din 9 februarie 2009, din care au rezultat veniturile ultimelor șase

luni ale anului 2008, media acestora fiind de 593 de RON. De asemenea, s-a

depus și ancheta socială ce a fost solicitată pentru termenul de judecată din

data de 14 februarie 2008, anchetă înregistrată la Primăria comunei S.M. la 6

februarie 2008, din care a rezultat că avocatul D.P. are un venit de 800 RON

lunar.

De la Registrul Comerțului Mureș s-a comunicat listingul

societății comerciale E.P.T. SRL, din care a rezultat că administrator al societății

este R.S.A., iar D.P. este asociat cu un număr de 19 părți sociale, o parte

socială revenind administratorului-asociat. Din bilanțul anului 2007 al acestei

societăți a rezultat că s-a lucrat în pierdere în acest an.

Avocatul D.P. a depus la dosar bilanțul pentru anul 2008,

din acesta rezultând că și în anul 2008 societatea a avut profit zero,

înregistrând chiar o pierdere.

De la Administrația Finanțelor Publice s-a comunicat faptul

că în anul 2007 au existat venituri declarate în baza fișei fiscale, venituri

ce au fost impozitate, în anul 2008 a fost declarat un venit estimat din

activități profesii libere în sumă de 3.000 RON și s-a realizat un alt venit

din transferul unei proprietăți imobiliare.

Avocatul D.P. a declarat că și-a început activitatea ca

stagiar în luna martie 2008, depunând la dosar fotocopia deciziei de numire din

14 februarie 2008. Fiind încheiat contractul de colaborare, în baza acestuia a

declarat inspectorilor care au întocmit ancheta socială că obține un venit

lunar de minim de 800 RON. Această declarație a făcut-o în luna februarie 2008,

fără a cunoaște că ulterior convenția cu maestrul său se va schimba, în sensul

că își dorește o independență profesională, beneficiind doar de supravegherea

maestrului său. Astfel că, la momentul la care s-a efectuat ancheta socială, a

declarat adevărul privind veniturile sale lunare.

Procesul pentru majorarea pensiei de întreținere este

ulterior, în cadrul acestuia sunt de interes veniturile lunare permanente pe

ultimele 6 luni anterioare acțiunii, iar acestea au fost comunicate de

instituțiile de resort. Aceste venituri sunt reale și confirmate.

Relativ la faptul că în anul 2008 a declarat un venit net

estimat de 3.000 RON, avocatul arată că această sumă a fost una estimată,

întrucât urmau 10 luni de activitate în anul 2008 și estimarea s-a făcut în

baza contractului de colaborare. Fiind cheltuieli deductibile, atât

cheltuielile aferente profesiei (cărți, broșuri), cât și taxa de intrare în

barou, care a fost de 3.000 RON, venitul estimat a rezultat a fi 3.000 RON.

Avocatul precizează că termenul final în care este obligat să comunice la

finanțe veniturile efectiv obținute aferente anului 2008 este 15 mai 2009.

Referitor la societatea la care era asociat, avocatul a

arătat că a fost administrator o perioadă scurtă fără a fi remunerat în această

funcție. Ulterior a fost jurist angajat cu salariu minim pe economie în cadrul

firmei. Această activitate de jurist a fost sistată. Deși firma apare la

finanțe ca realizând anumite venituri, aceasta nu înseamnă că s-a înregistrat

profit.

Avocatul a precizat că el nu a făcut o declarație în fața

instanței privind sumele încasate în anul 2008, ci la instanță s-a depus

declarația pe proprie răspundere ce a fost înregistrată la Casa de Asigurări a

Avocaților, care nici nu este o instituție cu autoritate de stat, însă a

menționat că declarația este conformă veniturilor efectiv realizate.

Analizând probatoriul administrat în cauză, nu s-au reținut

indicii ale comiterii infracțiunii de fals în declarații, întrucât declarațiile

și înscrisurile ce țin de esența comunicării veniturilor converg, fără a exista

vreun element de contradictorialitate. Venitul realizat în anul 2008 din

transferul proprietății imobiliare nu a fost unul permanent, ce poate fi inclus

în cererea instanței interesată de media veniturilor cu caracter permanent pe

perioada anterioarelor șase luni promovării acțiunii în instanță.

Nu a fost cazul a fi incluse în aceste venituri nici

eventuale dividende din activități comerciale ale societății la care avocatul

era asociat, chiar în cazul eventualei existențe a acestora. S-a dovedit însă

că acestea nu au existat în perioada derulării cercetării judecătorești în

cauzele civile menționate.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale petenta

a formulat plângere la procurorul general, invocând aceleași aspecte din

plângerea inițială, în sensul că în cele două dosare aflate pe rolul instanței

de judecată a declarat sume diferite ca venituri realizate.

Prin Rezoluția din 25 mai 2009 dată în Dosarul nr. 143/II/2/2009

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, în baza art. 278 C.

proc. pen., a fost respinsă plângerea petentei și s-a dispus comunicarea

soluției.

Nemulțumită de modul de soluționare al plângerilor sale,

petenta s-a adresat instanței de judecată, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Instanța de judecată, în urma analizei actelor premergătoare

efectuate de către procuror, a considerat că intimatul nu a săvârșit

infracțiunea de fals în declarații, veniturile declarate de acesta fiind conforme

cu realitatea și nu au existat sesizări din partea organelor fiscale în sensul

săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petenta B.A. a

declarat recurs, solicitând casarea sentinței atacate, admiterea plângerii și

trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de

intimat.

Petenta a apreciat că organele de urmărire penală nu au

efectuat toate demersurile în vederea stabilirii adevărului și nu au avut în

vedere interesul major al minorului de a se stabili o pensie de întreținere la

valoarea veniturilor reale realizate de făptuitor, acesta făcându-se vinovat de

săvârșirea infracțiunii de fals în declarații. Mai mult, aceasta învederează că

nu a fost audiată de organul de urmărire penală, încălcându-i-se dreptul la

apărare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul

declarat prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat, pentru următoarele

considerente.

Curtea de Apel Târgu Mureș a analizat și a răspuns în mod

amănunțit criticilor formulate de către petentă, stabilind în mod corect că

fapta de fals în declarații nu poate fi reținută, între declarațiile și

înscrisurile existente cu privire la veniturile intimatului nu există niciun

element de contradictorialitate, venitul realizat în anul 2008 din transferul

proprietății imobiliare nu a fost unul permanent, ce poate fi inclus în cererea

instanței interesată de media veniturilor cu caracter permanent pe perioada

anterioarelor șase luni promovării acțiunii în instanță. Diferența dintre

venituri s-a datorat unui venit estimat, urmare încheierii contractului de

colaborare cu avocatul îndrumător, iar ulterior, a venitului realizat după

schimbarea care a intervenit în derularea contractului, astfel încât lipsa unor

elemente care să conducă la o altă stare de fapt decât cea reținută, atât de

procuror prin rezoluție, cât și de instanța de fond, face ca recursul petentei

să fie nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate reține critica

formulată de petenta recurentă, referitoare la insuficienta cercetare, deoarece

în etapa actelor premergătoare procurorul este singurul care apreciază asupra

oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și

suficiente.

Invocarea de către recurentă a neadministrării probelor, a

neaudierii sale, așa cum prevede art. 76 C. proc. pen., nu poate fi avută în

vedere, deoarece administrarea acestora vizează procesul penal numai după

începerea urmăririi penale, fază care presupune garanțiile procesuale pentru

efectuarea unei urmăriri penale complete.

În etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în

afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci se fac

verificări cu privire la presupuse fapte penale.

Față de cele reținute, conform art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul petentei și inclusiv

cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta B.A.

împotriva Sentinței penale nr. 42 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta-petentă la plata sumei de 400 RON,

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2010.