ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3132/2010

Asupra excepției de

față;

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2 din 14 ianuarie

2010 a Tribunalului Dolj, secția pentru minori și familie, s-a respins cererea

de revizuire a Sentinței penale nr. 100 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de

Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie în Dosarul nr. 14060/63/2007, formulată

de revizuentul-condamnat D.A.

În considerentele

acestei hotărâri s-au reținut următoarele:

La data de 16

octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a înaintat spre

soluționare cererea de revizuire formulată de condamnatul D.A.

În motivarea cererii,

revizuentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei de viol asupra

fiicei sale minore pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani

închisoare prin Sentința penală nr. 100 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de

Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie, în Dosarul nr. 14060/63/2007,

solicitând audierea martorilor G.M., A.C., Ș.I. și C.N. și efectuarea unei

contraexpertize medico-legale ADN, care să stabilească cu exactitate dacă el

este autorul faptei.

Cererea de revizuire

a fost însoțită de referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care

s-a solicitat respingerea cererii.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța a constatat că la judecata în fond a cauzei și în

apel, revizuentul a susținut că este nevinovat de săvârșirea faptei pentru care

a fost trimis în judecată și că alți doi bărbați sunt autorii infracțiunii,

apărarea fiind respinsă de ambele instanțe pe baza probatoriul administrat în

cauză.

Totodată, s-a

constatat că în cererea de revizuire, revizuentul a invocat aceeași apărare,

solicitând audierea martorilor G.M., A.C., Ș.I. și C.N. și efectuarea unei

contraexpertize medico-legale ADN, care să stabilească cu exactitate dacă el

este autorul faptei.

Față de aspectele

anterior prezentate, Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie, a

reținut că împrejurarea că, în dovedirea susținerilor cuprinse în cererea de

revizuire, revizuentul a propus, pe lângă reaudirea martorului C.N., audiat la

judecata în fond a cauzei și audierea unor martori noi, precum și efectuarea

unei contraexpertize ADN, nu poate determina admiterea cererii de revizuire,

neputându-se obține o prelungire a probațiunii pentru faptele deja cunoscute și

verificate de instanțele care au soluționat cauza.

Apelul formulat de

revizuentul D.A. împotriva acestei hotărârii a fost respins, ca nefondat, prin

Decizia penală nr. 30 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs revizuentul D.A., invocând nelegalitatea și

netemeinicia hotărârii atacate.

La termenul acordat

pentru soluționarea recursului, 13 septembrie 2010, Înalta Curte, din oficiu,

în temeiul disp. art. 302 alin. (1) raportat la art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. și art. 385

3

C. proc. pen., a

pus în discuția părților excepția tardivității declarării căii de atac de către

recurentul revizuent condamnat D.A., concluziile părților fiind consemnate în

practicaua deciziei.

Analizând recursul

declarat de revizuentul D.A., Înalta Curte constată că acesta este tardiv

introdus, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit

dispozițiilor art. 185 C. proc. pen. "când pentru exercitarea unui drept

procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage

decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste

termen".

Astfel, potrivit

formalismului legii procesual penale, având caracter de garanție egală pentru

toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 21 din Constituția

României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală și ca

rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale prin

stabilirea unor termene peremptorii, prin textul menționat a fost impusă

obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea

decăderii din exercițiul dreptului. Ca atare, neexercitarea în termen a unui

drept procesual, conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.

Potrivit art. 385

3

C. proc. pen. „termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune

altfel.''

Alin. (2) al aceluiași text de lege stabilește că

„dispozițiile art. 363 - 365 privind data de la care curge termenul, repunerea

în termen și declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod

corespunzător."

Potrivit art. 363

alin. (3) C. proc. pen.,"pentru partea care a fost prezentă la dezbateri

sau la pronunțare termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au

lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul

deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus,

rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori

pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut

medical educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la

comunicarea copiei de pe dispozitiv."

În cauză, hotărârea

instanței de apel a fost comunicată revizuentului la data de 12 februarie 2010,

iar revizuentul a declarat recurs la data de 25 aprilie 2010, data poștei,

depășind cu mult termenul de 10 zile prevăzut de art. 385

3

C. proc.

pen.

În consecință, pentru

considerentele care preced și ca urmare a admiterii excepției invocate din

oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a)

teza I C. proc. pen., va respinge ca tardiv introdus, recursul declarat de

recurentul revizuent condamnat D.A. împotriva Deciziei penale nr. 30 din 10

februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent la cheltuieli judiciare

către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv

introdus, recursul declarat de recurentul revizuent condamnat D.A. împotriva

Deciziei penale nr. 30 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 septembrie 2010.