ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3132/2010

Asupra excepției de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 2 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Dolj, secția pentru minori și familie, s-a respins cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 100 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie în Dosarul nr. 14060/63/2007, formulată de revizuentul-condamnat D.A. În considerentele acestei hotărâri s-au reținut următoarele: La data de 16 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a înaintat spre soluționare cererea de revizuire formulată de condamnatul D.A. În motivarea cererii, revizuentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei de viol asupra fiicei sale minore pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare prin Sentința penală nr. 100 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie, în Dosarul nr. 14060/63/2007, solicitând audierea martorilor G.M., A.C., Ș.I.

și C.N. și efectuarea unei contraexpertize medico-legale ADN, care să stabilească cu exactitate dacă el este autorul faptei. Cererea de revizuire a fost însoțită de referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care s-a solicitat respingerea cererii. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că la judecata în fond a cauzei și în apel, revizuentul a susținut că este nevinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și că alți doi bărbați sunt autorii infracțiunii, apărarea fiind respinsă de ambele instanțe pe baza probatoriul administrat în cauză. Totodată, s-a constatat că în cererea de revizuire, revizuentul a invocat aceeași apărare, solicitând audierea martorilor G.M., A.C., Ș.I.

și C.N. și efectuarea unei contraexpertize medico-legale ADN, care să stabilească cu exactitate dacă el este autorul faptei. Față de aspectele anterior prezentate, Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie, a reținut că împrejurarea că, în dovedirea susținerilor cuprinse în cererea de revizuire, revizuentul a propus, pe lângă reaudirea martorului C.N., audiat la judecata în fond a cauzei și audierea unor martori noi, precum și efectuarea unei contraexpertize ADN, nu poate determina admiterea cererii de revizuire, neputându-se obține o prelungire a probațiunii pentru faptele deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Apelul formulat de revizuentul D.A. împotriva acestei hotărârii a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 30 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs revizuentul D.A., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate. La termenul acordat pentru soluționarea recursului, 13 septembrie 2010, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul disp. art. 302 alin. (1) raportat la art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. și art. 385 3 C. proc. pen., a pus în discuția părților excepția tardivității declarării căii de atac de către recurentul revizuent condamnat D.A., concluziile părților fiind consemnate în practicaua deciziei. Analizând recursul declarat de revizuentul D.A., Înalta Curte constată că acesta este tardiv introdus, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 185 C. proc.

pen. "când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen". Astfel, potrivit formalismului legii procesual penale, având caracter de garanție egală pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 21 din Constituția României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală și ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, prin textul menționat a fost impusă obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului. Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.

Potrivit art. 385 3 C. proc. pen. „termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.'' Alin. (2) al aceluiași text de lege stabilește că „dispozițiile art. 363 - 365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător." Potrivit art. 363 alin. (3) C. proc. pen.,"pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare termenul curge de la pronunțare.

Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv." În cauză, hotărârea instanței de apel a fost comunicată revizuentului la data de 12 februarie 2010, iar revizuentul a declarat recurs la data de 25 aprilie 2010, data poștei, depășind cu mult termenul de 10 zile prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen. În consecință, pentru considerentele care preced și ca urmare a admiterii excepției invocate din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc.

pen., va respinge ca tardiv introdus, recursul declarat de recurentul revizuent condamnat D.A. împotriva Deciziei penale nr. 30 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de recurentul revizuent condamnat D.A. împotriva Deciziei penale nr. 30 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2010.