ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1371/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 212/F din 16 noiembrie 2009, Curtea de Apel Galați a

respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara C.M. împotriva

Rezoluției nr. 1133/P din 23 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la

intimatul notar A.S. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de

art. 249 C. pen.

S-au reținut următoarele:

La data de 19 septembrie 2007, Biroul

notarilor publici S.A. a întocmit o procură, prin care C. a împuternicit pe J.I.

să vândă imobilul său din str. R., cu suma de 60.000 RON.

Același birou notarial a legalizat, prin

Încheierea nr. 5218/2007, declarația prin care C.P. atesta primirea sumei de

60.000 RON de la J.I.

La data de 24 septembrie 2007, notarul public

C.E. a încheiat și autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3257 prin

care J.I. a vândut imobilul din str. R. numiților G.C.C. și G.E.M. care la

rândul lor l-au vândut la 8 octombrie 2007 lui S.C.

C.P. a negat că s-a prezentat la biroul

notarului S.A. pentru a întocmi procură specială prin care l-a împuternicit pe

J.I. să vândă imobilul și nici nu a întocmit cerere în acest sens.

A susținut că a dat actul de identitate lui

L.A. pentru întocmi documentația cadastrală în vederea vânzării unui teren în

Odobești unor persoane neidentificate.

S-a efectuat expertiza tehnico-științifică

nr. 6950/2008 a IPJ Bacău, care a stabilit că scrisul de pe cererea de

autentificare și procură nu aparține lui C.P.

Procurorul a apreciat că notarul S.A. a fost

indusă în eroare cu privire la identitatea persoanei, dar și-a îndeplinit

obligațiile prevăzute de art. 50 și 58 din Legea nr. 36/1995, verificând actele

de identitate prezentate, și întrebând părțile cu privire la motivele

încheierii procurii și condițiile, neavând posibilitatea să constate că în fața

sa s-a prezentat o altă persoană.

Ca urmare, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale prin Rezoluția nr. 1133/P/2008 în temeiul disp. art. 10 lit. e) C. proc.

pen. și cu referire la art. 47 C. pen.

Plângerea petiționarei C.M. formulată

împotriva rezoluției, în temeiul disp. art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost

respinsă ca nefondată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Bacău prin Rezoluția nr. 233/II din 2 din 7 aprilie 2009.

Sesizată conform art. 278

1

C.

proc. pen., Curtea de Apel Bacău a trimis ulterior cauza Curții de Apel Galați

întrucât cauza a fost strămutată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Încheierea nr. 1253 din 23 iunie 2009.

Curtea de Apel Galați a respins plângerea ca

nefondată, constatând că notarul public s-a conformat obligației de

identificare a persoanelor ce au solicitat întocmirea procurii, neavând

posibilitatea să constate că între semnăturile prezentate există diferențe,

astfel că nu se poate reține că a fost neglijență în realizarea atribuțiilor

specifice funcției.

Recursul declarat de petiționara C.M.

împotriva Sentinței penale nr. 212/F din 16 iunie 2009 este nefondat.

Petiționara nu a motivat recursul,

împrejurare în care temeinicia și legalitatea sentinței se va examina din

oficiu.

Din examinarea cauzei, rezultă că la data de

19 septembrie 2007, s-au prezentat la Biroul notarului public S.A., două

persoane, care au solicitat autentificarea unei procuri; una din secretarele

biroului - C.C. - a solicitat actele de identitate, comparând fizionomia și a

cerut mandantului să completeze declarația.

Apoi declarația împreună cu documentele în

original care dovedeau proprietatea, au fost înmânate secretarei J.C., care a

verificat din nou identitatea, redactând procura specială și încheierea de

legalizare a specimenului de semnătură, acte ce au fost ulterior predate

notarului public intimata S.A.

Aceasta, la rândul său, a verificat din nou

actele, comparând actele de identitate cu persoana ce s-a prezentat, a întrebat

asupra motivului vânzării imobilului și dacă s-au primit banii, neavând nici o

suspiciune cu privire la realitatea faptică, semnând apoi actele.

S-au respectat astfel dispozițiile art. 50 și

58 din Legea nr. 36/1995 în mod corect apreciindu-se atât de procuror cât și de

prima instanță, că nu sunt probe care să ateste săvârșirea unei infracțiuni de

către notarul public.

În consecință, recursul va fi respins ca

nefondat conform disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu

obligarea petiționarei la plata sumei de 2000 RON reprezentând cheltuieli de

judecată către intimata S.A.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara C.M. împotriva Sentinței penale nr. 212/F din 16 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei

de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, precum și la plata

sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie

2010.

Procesat

de GGC - NN