ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3607/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 245 din 19 mai 2010 a Tribunalului Maramureș, a fost condamnat inculpatul M.V. (cioban, recidivist) la 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. S-a făcut aplicarea și art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a computat din pedeapsă prevenția, începând cu 19 ianuarie 2010 la zi. În baza art. 198 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.G. 3.000 RON despăgubiri, iar părții civile Spitalul Municipal Sighetu Marmației, 3.78,81 RON, despăgubiri reprezentând cheltuieli de spitalizare.

S-a confiscat de la inculpat o bâtă cu diametrul de 22,6 mm și lungime de 260 mm. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut, în esență, că la 1 ianuarie 2010 inculpatul M.V. i-a aplicat victimei C.V. multiple lovituri de mare intensitate, cu o bâtă, provocându-i leziuni traumatice, în urma cărora victima a decedat. Agresiunea s-a petrecut pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în timp ce părțile se aflau cu oile la pășunat. Se reține că, potrivit concluziilor raportului de expertiză medicală din 12 ianuarie 2010 a Cabinetului medico-legal Sighetu Marmației, moartea victimei a fost violentă, cauzată de multiple contuzii cerebrale și cerebeloase ale punții și bulbului, post traumatism cranio-cerebral acut cu o fractură de bază a craniului, cu hemoragie subarahnoidiană extinsă.

Leziunile sus-menționate s-au produs prin loviri active, repetate cu un corp dur, posibil bâtă de cioban și proiectarea ulterioară la sol cu loviri repetate cu același corp dur. Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului constituie infracțiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. referitoare la recidiva postexecutorie, întrucât prin Sentința penală nr. 206 din 10 mai 2007 a Judecătoriei Sighetu Marmației a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare, din a cărei executare s-a eliberat în 16 ianuarie 2009. Instanța fondului a respins apărarea inculpatului, în sensul că încadrarea juridică corectă a faptei ar fi aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., cu motivarea că din materialitatea faptelor rezultă neîndoielnic intenția inculpatului de a ucide victima.

S-a motivat că loviturile aplicate victimei au fost repetate, de mare intensitate, în zona capului. Instanța a motivat că apărările inculpatului în sensul că anterior agresării victimei aceasta l-ar fi amenințat cu un topor, nu este probată. La fața locului nu s-a găsit un astfel de obiect, iar din raportul de constatare medico-legală din 7 ianuarie 2010 a Cabinetului medico-legal Sighetu Marmației, inculpatul nu a prezentat leziuni traumatice la 2 ianuarie 2010. Nu s-a dovedit existența unei stări conflictuale anterioare între părți. La individualizarea pedepsei instanța fondului a făcut referiri la criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. Prin Decizia penală nr. 95/A/2010 din 1 iulie 2010 a Curții de Apel Cluj a fost respins ca nefondat apelul inculpatului M.V.

împotriva sentinței sus-menționate. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care nu l-a motivat în termenul de 5 zile înaintea primului termen de judecată, prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Prin urmare, recursul va fi examinat din oficiu în limitele arătate în art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., în care se încadrează și motivele scrise depuse pentru data dezbaterii recursului la fila 19 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție. Recursul nu este fondat. Curtea observă că instanța de fond și de apel au stabilit o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate în cauză care au fost examinate în expunerea motivării. Încadrarea juridică dată faptei de către instanța de fond este legală și temeinică, iar pedeapsa just individualizată.

Critica inculpatului referitoare la împrejurarea că în cauză nu s-a pus în discuție de către instanța fondului schimbarea încadrării juridice dată faptelor în rechizitoriu este neadevărată. Din examinarea încheierii Tribunalului Maramureș din 1 aprilie 2010 rezultă că încadrarea juridică a fost pusă în discuția părților la data respectivă, iar amânarea soluționării cauzei pentru 29 aprilie 2010 a lăsat timp suficient părților, inclusiv inculpatului, să-și pregătească apărarea. Încadrarea juridică dată faptelor de instanța fondului în infracțiunea de omor este legală și temeinică. Ceea ce diferențiază în mod esențial infracțiunea de omor de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este atitudinea subiectivă a făptuitorului față de rezultatul acțiunilor sale, ce provoacă moartea victimei.

Astfel, în cazul infracțiunii de omor, făptuitorul urmărește sau acceptă rezultatul acțiunilor sale, sub aspectul vinovăției, fapta comițându-se cu intenție directă sau indirectă. În cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, făptuitorul acționează cu praeterintenție (intenție depășită), în sensul că intenționează să vatăme sănătatea sau integritatea fizică a subiectului pasiv, dar nu urmărește și nici nu acceptă rezultatul mai grav, al decesului victimei, ce apare astfel ca o consecință culpabilă și nu intenționată. Atitudinea psihică a făptuitorului în astfel de situații poate fi identificată din examinarea materialității faptelor. În prezenta cauză s-a stabilit cu certitudine din actele medico-legale că inculpatul a aplicat în mod repetat, cu intensitate, lovituri în capul victimei.

Așa fiind, el a acceptat că atunci când a îndreptat acțiunile sale agresive și repetate spre o zonă vitală, rezultatul poate fi moartea victimei, cum de altfel s-a și întâmplat. Prin urmare, inculpatul nu a acționat cu praeterintenție, ci cu intenție indirectă, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale, și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Nu este întemeiat nici cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârile sunt supuse recursului când nu s-a efectuat expertiză psihiatrică a inculpatului în cazurile prev. de art. 117 alin. (1) și (2) C. proc. pen. În cauză inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de omor prev. de art. 174 C. pen.

Or, expertiza psihiatrică este obligatorie numai în cazul infracțiunilor de omor deosebit de grav sau când instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a inculpatului. Cum în cauză nu s-a reținut infracțiunea de omor deosebit de grav și nu au existat îndoieli asupra stării psihice a inculpatului, nu există cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. Referitor la critica modului în care s-a efectuat individualizarea pedepsei, caz de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nici acesta nu este întemeiat. Instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. Pe de o parte, Curtea observă că pedeapsa aplicată este situată la media limitelor de pedeapsă prevăzută pentru infracțiunea comisă.

Pe de altă parte, constată că inculpatul a comis o faptă gravă îndreptată împotriva vieții unei persoane, în condiții în care acesta este recidivist. Așa fiind, reducerea pedepsei ar face ca scopul prevăzut în art. 52 C. pen. să nu mai fie realizabil. În cauză nu există niciun alt motiv de casare care examinat din oficiu să poată crea inculpatului o situație mai favorabilă. Prin urmare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului, va computa prevenția și îl va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva Deciziei penale nr. 95/A din 1 iulie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 19 ianuarie 2010, la 15 octombrie 2010. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2010. Procesat de GGC - AZ