ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3607/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 245 din 19 mai 2010 a Tribunalului Maramureș, a fost

condamnat inculpatul M.V. (cioban, recidivist) la 15 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. b) din C. pen.

S-a făcut aplicarea și art. 71, 64 lit. a),

b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a computat

din pedeapsă prevenția, începând cu 19 ianuarie 2010 la zi.

În baza art. 198 C. civ., inculpatul a fost

obligat să plătească părții civile C.G. 3.000 RON despăgubiri, iar părții

civile Spitalul Municipal Sighetu Marmației, 3.78,81 RON, despăgubiri

reprezentând cheltuieli de spitalizare.

S-a confiscat de la inculpat o bâtă cu

diametrul de 22,6 mm și lungime de 260 mm.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a

reținut, în esență, că la 1 ianuarie 2010 inculpatul M.V. i-a aplicat victimei

C.V. multiple lovituri de mare intensitate, cu o bâtă, provocându-i leziuni

traumatice, în urma cărora victima a decedat.

Agresiunea s-a petrecut pe fondul consumului

de băuturi alcoolice, în timp ce părțile se aflau cu oile la pășunat.

Se reține că, potrivit concluziilor

raportului de expertiză medicală din 12 ianuarie 2010 a Cabinetului

medico-legal Sighetu Marmației, moartea victimei a fost violentă, cauzată de

multiple contuzii cerebrale și cerebeloase ale punții și bulbului, post

traumatism cranio-cerebral acut cu o fractură de bază a craniului, cu hemoragie

subarahnoidiană extinsă.

Leziunile sus-menționate s-au produs prin

loviri active, repetate cu un corp dur, posibil bâtă de cioban și proiectarea

ulterioară la sol cu loviri repetate cu același corp dur.

Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului

constituie infracțiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 37

lit. b) C. pen. referitoare la recidiva postexecutorie, întrucât prin Sentința

penală nr. 206 din 10 mai 2007 a Judecătoriei Sighetu Marmației a fost

condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare, din a cărei executare s-a eliberat în

16 ianuarie 2009.

Instanța fondului a respins apărarea

inculpatului, în sensul că încadrarea juridică corectă a faptei ar fi aceea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., cu

motivarea că din materialitatea faptelor rezultă neîndoielnic intenția

inculpatului de a ucide victima. S-a motivat că loviturile aplicate victimei au

fost repetate, de mare intensitate, în zona capului.

Instanța a motivat că apărările inculpatului

în sensul că anterior agresării victimei aceasta l-ar fi amenințat cu un topor,

nu este probată. La fața locului nu s-a găsit un astfel de obiect, iar din

raportul de constatare medico-legală din 7 ianuarie 2010 a Cabinetului

medico-legal Sighetu Marmației, inculpatul nu a prezentat leziuni traumatice la

2 ianuarie 2010. Nu s-a dovedit existența unei stări conflictuale anterioare

între părți.

La individualizarea pedepsei instanța

fondului a făcut referiri la criteriile de individualizare prev. de art. 72 C.

pen.

Prin Decizia penală nr. 95/A/2010 din 1 iulie

2010 a Curții de Apel Cluj a fost respins ca nefondat apelul inculpatului M.V.

împotriva sentinței sus-menționate.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul, care nu l-a motivat în termenul de 5 zile înaintea primului termen

de judecată, prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Prin urmare, recursul va fi examinat din

oficiu în limitele arătate în art. 385

10

alin. (2

1

) C.

proc. pen., în care se încadrează și motivele scrise depuse pentru data

dezbaterii recursului la fila 19 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recursul nu este fondat.

Curtea observă că instanța de fond și de apel

au stabilit o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate în cauză care

au fost examinate în expunerea motivării.

Încadrarea juridică dată faptei de către

instanța de fond este legală și temeinică, iar pedeapsa just individualizată.

Critica inculpatului referitoare la

împrejurarea că în cauză nu s-a pus în discuție de către instanța fondului

schimbarea încadrării juridice dată faptelor în rechizitoriu este neadevărată.

Din examinarea încheierii Tribunalului Maramureș din 1 aprilie 2010 rezultă că

încadrarea juridică a fost pusă în discuția părților la data respectivă, iar

amânarea soluționării cauzei pentru 29 aprilie 2010 a lăsat timp suficient

părților, inclusiv inculpatului, să-și pregătească apărarea.

Încadrarea juridică dată faptelor de instanța

fondului în infracțiunea de omor este legală și temeinică.

Ceea ce diferențiază în mod esențial

infracțiunea de omor de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte este atitudinea subiectivă a făptuitorului față de rezultatul acțiunilor

sale, ce provoacă moartea victimei.

Astfel, în cazul infracțiunii de omor,

făptuitorul urmărește sau acceptă rezultatul acțiunilor sale, sub aspectul

vinovăției, fapta comițându-se cu intenție directă sau indirectă.

În cazul infracțiunii de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte, făptuitorul acționează cu praeterintenție (intenție

depășită), în sensul că intenționează să vatăme sănătatea sau integritatea

fizică a subiectului pasiv, dar nu urmărește și nici nu acceptă rezultatul mai

grav, al decesului victimei, ce apare astfel ca o consecință culpabilă și nu

intenționată.

Atitudinea psihică a făptuitorului în astfel

de situații poate fi identificată din examinarea materialității faptelor.

În prezenta cauză s-a stabilit cu certitudine

din actele medico-legale că inculpatul a aplicat în mod repetat, cu

intensitate, lovituri în capul victimei.

Așa fiind, el a acceptat că atunci când a

îndreptat acțiunile sale agresive și repetate spre o zonă vitală, rezultatul

poate fi moartea victimei, cum de altfel s-a și întâmplat.

Prin urmare, inculpatul nu a acționat cu

praeterintenție, ci cu intenție indirectă, în sensul că a prevăzut rezultatul

faptei sale, și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Nu este întemeiat nici cazul de casare prev.

de art. 385

9

alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. potrivit căruia

hotărârile sunt supuse recursului când nu s-a efectuat expertiză psihiatrică a inculpatului

în cazurile prev. de art. 117 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

În cauză inculpatul a fost condamnat pentru

infracțiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. Or, expertiza psihiatrică este

obligatorie numai în cazul infracțiunilor de omor deosebit de grav sau când

instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a inculpatului.

Cum în cauză nu s-a reținut infracțiunea de

omor deosebit de grav și nu au existat îndoieli asupra stării psihice a

inculpatului, nu există cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1)

pct. 8 C. proc. pen.

Referitor la critica modului în care s-a

efectuat individualizarea pedepsei, caz de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nici acesta nu este întemeiat.

Instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare

prev. de art. 72 C. pen.

Pe de o parte, Curtea observă că pedeapsa

aplicată este situată la media limitelor de pedeapsă prevăzută pentru

infracțiunea comisă.

Pe de altă parte, constată că inculpatul a

comis o faptă gravă îndreptată împotriva vieții unei persoane, în condiții în

care acesta este recidivist.

Așa fiind, reducerea pedepsei ar face ca

scopul prevăzut în art. 52 C. pen. să nu mai fie realizabil.

În cauză nu există niciun alt motiv de casare

care examinat din oficiu să poată crea inculpatului o situație mai favorabilă.

Prin urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului, va

computa prevenția și îl va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul M.V. împotriva Deciziei penale nr. 95/A din 1 iulie 2010 a Curții de

Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

arestării preventive, de la 19 ianuarie 2010, la 15 octombrie 2010.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de

500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

octombrie 2010.

Procesat

de GGC - AZ