ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3530/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată sub nr. 19956/299/2009, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamantul D.A.B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANP Agerpres, să se constate că a promovat proba scrisă și să fie admis la proba orală, la concursul la care a participat, pentru postul de redactor, în cadrul Redacției Informații Externe. În subsidiar, a solicitat să i se recorecteze lucrarea de la proba scrisă și să i se acorde o notă în conformitate cu cunoștințele de care a făcut dovadă, pe baza unor criterii clare de evaluare. De asemenea, a solicitat ca pârâta să-i achite contravaloarea taxei judiciare de timbru și pe cea a timbrului judiciar.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 02 iunie 2009, ANP Agerpres a organizat concurs pentru ocuparea postului de redactor, în cadrul Redacției Informații Externe. Reclamantul a mai susținut că, după ce și-a depus CV-ul, a fost invitat să participe la proba scrisă, care a constat în patru subiecte, câte unul la limba spaniolă, la limba engleză, la cultură generală și la gramatica limbii române. La data de 04 iunie, a fost anunțat prin telefon că nu a trecut proba scrisă. Printr-un e-mail trimis în aceeași zi, a solicitat Departamentului de Resurse Umane al ANP Agerpres lămuriri în privința felului în care s-a făcut evaluarea. În răspunsul primit patru zile mai târziu, i s-au dat explicații care nu justifică o notă mai mică de 7 și respingerea la proba scrisă.

Reclamantul a susținut că ANP Agerpres, în organizarea acestui concurs, se face vinovată de: - neinformarea reclamantului înainte de proba scrisă, în privința sistemului de evaluare, așa cum i-a fost transmis ulterior; - evaluarea arbitrară a lucrării pe care a predat-o în urma probei scrise, în condițiile în care a greșit doar două întrebări, care reprezentau aproximativ 6,5% din volumul de text pe care l-a scris. - neinformarea, pe nicio cale, cu privire la nota pe care a obținut-o, în urma probei scrise. - refuzul unui răspuns la solicitarea de a i se comunica sistemul de punctaj și de a i se recorecta lucrarea în prezența sa. Prin urmare, reclamantul a solicitat să se constate că a promovat proba scrisă, să fie acceptat să susțină proba orală pentru postul de redactor, în cadrul Redacției Informații Externe.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul D.A.B., ca netemeinică și nelegală. Prin sentința civilă nr. 150 din 12 ianuarie 2010 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4046 din 20 octombrie 2010 a respins excepția lipsei de interes, invocată de ANP Agerpres ca neîntemeiată. A respins acțiunea formulată de reclamantul D.A.B. împotriva pârâtei ANP Agerpres, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: I. Relativ la excepția lipsei de interes invocată de către autoritatea pârâtă și motivată de împrejurarea că acest concurs nu a fost finalizat cu desemnarea unui candidat drept admis, fiind anulat pentru că niciunul dintre aceștia nu au întrunit punctajul minim prevăzut de actul normativ menționat anterior, urmând astfel să se organizeze un nou concurs în acest sens, fiind chiar organizat un nou concurs la care reclamantul nu s-a mai înscris, Curtea a constatat că prin prezenta acțiune reclamantul a contestat procedura de organizare a concursului, atât din punct de vedere a stabilirii și publicității baremelor de notare la fiecare probă, scrisă și orală, cât și a modului în care comisiile de examinare și reexaminare au corectat lucrarea reclamantului, respectiv, au soluționat contestația formulată de către acesta din urmă.

Împrejurarea că a fost organizat ulterior un nou concurs, precum și faptul că postul pentru care concursul fusese organizat privea exclusiv o perioadă determinată nu au relevanță asupra interesului direct, legitim, personal al reclamantului care are posibilitatea de a solicita instanței de contencios administrativ verificarea legalității organizării și desfășurării acestui concurs. II. Cu privire la fondul acțiunii, Curtea a reținut că este neîntemeiată, având în vedere că motivele de pretinsă nelegalitate a organizării și desfășurării concursului nu sunt fondate. Din analiza înscrisurilor atașate de către părți, inclusiv a dosarului de concurs atașat de către pârâtă, precum și a dispozițiilor Anexei nr. 12 a H.G.

nr. 281/1993, rezultă că autoritatea publică pârâtă nu avea obligația de a preciza în detaliu baremul de evaluare, acestuia fiindu-i comunicată pe cale electronică tematica din care urma a se desfășura acest concurs, precum și împrejurarea că notarea va fi între 1-10. În privința modului în care autoritatea pârâtă a evaluat lucrarea reclamantului, Curtea a constatat că nu poate analiza corectitudinea științifică a răspunsurilor date de către reclamant în raport de cerințele comisiei de corectare a lucrărilor prin prisma tematicii prezentate întrucât o astfel de competență este exclusă analizei instanțelor de contencios administrativ care pot analiza exclusiv respectarea condițiilor legale de organizare a concursului.

Din analiza dosarului de concurs Curtea a reținut că reclamantului i-a fost adusă la cunoștință la data de 04 iunie 2009, nota, împrejurare coroborată cu conținutul procesului-verbal din 04 iunie 2009 din care rezultă că acesta nu a întrunit punctajul minim de 7 la proba scrisă, condiție prevăzută de H.G. nr. 281/1993, pentru a fi declarat promovat în vederea susținerii probei orale. Critica vizând refuzul autorității pârâte de a comunica reclamantului baremul de notare și de a participa la recorectarea lucrării acestuia nu este întemeiată, având în vedere că nu are susținere legală în dispozițiile Anexei nr. 12 a H.G.

nr. 281/1993, considerente care coroborate conduc la concluzia că autoritatea publică pârâtă nu a săvârșit un exces de putere în cazul reclamantului în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, respectiv prin exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant susține că în mod greșit instanța de fond a refuzat să analizeze legalitatea concursului sub aspectul corectitudinii notării, fapt ce este de natură a acorda un „cec în alb” instituției bugetare organizatoare a concursului, fapt care înfrânge chiar scopul H.G.

nr. 281/1993, respectiv acela de a stabili o modalitate corectă, bazată pe competență în ocuparea posturilor vacante de către instituțiile publice. Această modalitate de apreciere a instanței de fond referitoare la problema menționată este de natură să-i limiteze dreptul de a obține îndreptarea vătămării care i-a fost produsă și de a obține obligarea instituției organizatoare a concursului de a adopta o conduită legală. De asemenea, aceasta nu corespunde exigențelor dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Constituția României și nici ale art. 3 C. civ. În opinia recurentului-reclamant, instanța de judecată putea analiza corectitudinea răspunsurilor date la proba scrisă a concursului și verifica dacă punctajul acordat este unul corect.

ANP Agerpres a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind sentința recurată ca fiind legală și temeinică întrucât punctajul acordat la proba scrisă este corect, iar în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. (1) din Constituție și art. 3 C. civ., întrucât recurentului-reclamant nu i-a fost îngrădit dreptul de a se adresa justiției, iar pronunțarea unei soluții nefavorabile nu implică incidența art. 3 C. proc. civ. Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei-pârâte, susținând că sunt nereale afirmațiile acesteia referitoare la rezultatul cu privire la testul grilă, cu atât mai mult cu cât nu a fost prezentat un barem la întrebările de la proba scrisă.

3. Soluția instanței de recurs. Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Întrucât instanța de recurs a invocat din oficiu motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., referitor la faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, se va analiza cu prioritate acest motiv de recurs, având în vedere și dispozițiile art. 137 alin. (1) coroborat cu art. 159 alin. (2) C. proc. civ. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, recurentul-reclamant a solicitat să se constate că a promovat proba scrisă și să fie admis la proba orală în ceea ce privește concursul pentru ocuparea postului de redactor în cadrul ANP Agerpres, Redacția Informații Externe, iar în subsidiar a solicitat recorectarea lucrării la proba scrisă cu acordarea unei note în conformitate cu răspunsurile și pe baza unor criterii clare de evaluare.

În cauză, după cum se constată, nu se solicită anularea vreunui act administrativ, astfel cum această noțiune este definită în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care să naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”. Prin urmare, după cum rezultă, obiectul cererii de chemare în judecată nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Este adevărat că organizarea și desfășurarea concursului privind angajarea personalului pe un post vacant într-o unitate bugetară, respectiv de redactor în cadrul ANP Agerpres, Redacția Informații Externe, s-a făcut în conformitate cu prevederile H.G.

nr. 281/1993. Potrivit art. 21 din Legea nr. 19/2003 privind organizarea și funcționarea ANP Rompres (prin Legea nr. 155/2008 s-a revenit la denumirea de ANP Agerpres din ANP Rompres) „funcțiile de conducere și de execuție de specialitate sunt asimilate funcțiilor prevăzute în Cap. II din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare”. Potrivit acestor dispoziții, rezultă că postul scos la concurs, respectiv cel de redactor pentru care a concurat recurentul-reclamant implică derularea unor raporturi contractuale, de dreptul muncii, în cadrul intimatei-pârâte ca unitate bugetară și nu raporturi privind funcția publică care să atragă competența specială a instanței de contencios administrativ în raport de dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

În această situație, intimata-pârâtă în raporturile juridice cu recurentul-reclamant nu exercită atribuții în regim de putere publică, ci ca un posibil angajator. Potrivit art. 281 din Legea nr. 53/2003, privind C. muncii, „j urisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.

Prin urmare, cererea având obiectul menționat anterior vizează un concurs pentru ocuparea unei funcții contractuale, astfel că aceasta nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nefiind o acțiune tipică în anularea unui act vătămător emis de o autoritate publică, ci este o acțiune care se circumscrie jurisdicției muncii, în temeiul dispozițiilor C. muncii menționate. Conform art. 284 din același act normativ „(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform C. proc. civ.; (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul”.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. Întrucât, așa cum s-a reținut anterior, acțiunea reclamantului vizează un conflict de muncă care în situația de față nu este supus unor reglementări speciale, devin incidente dispozițiile menționate anterior C. muncii și C. proc. civ., care reglementează competența materială de soluționare a unor astfel de litigii, aceasta revenind, în cauza dedusă judecății, Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Cum competența materială de soluționare a cauzelor este o chestiune de ordine publică, potrivit art. 159 C. proc.

civ., instanța de recurs apreciază că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea competenței altei instanțe, fapt care atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și implicit casarea hotărârii recurate, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Dezlegarea acestei probleme face de prisos analiza celorlalte critici privind sentința recurată. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3), art. 313 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.A.B. împotriva sentinței nr. 4046 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2011.