ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2816/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1 din 13 ianuarie 2010

a Curții de Apel Iași s-a stabilit dreptul reclamantului J.P. la măsuri reparatorii

prin echivalent în cuantum de 168.489 RON ipoteza A din expertiza tehnică imobiliară

efectuată de G.V. pentru construcție cu destinația de locuință ce a fost demolată

și care a fost situat în Bârlad, strada V., reținându-se următoarele:

Prin decizia civilă

nr. 5633 din 15 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul

recurentului J.P. împotriva deciziei civile nr. 162 din 22 octombrie 2008 a Curții

de Apel Iași, s-a casat această hotărâre, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe pentru determinarea cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent cuvenite

reclamantului pentru construcția demolată, fiind menținute celelalte dispoziții

ale deciziei.

În rejudecare instanța

de apel suplimentarea probatoriului prin efectuarea unei expertize tehnice de evaluare

a construcției demolate.

În rejudecarea cauzei,

în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (1

2

) C. proc. civ., Curtea

a pus în discuția părților necesitatea suplimentării probatoriului administrat în

Dosarul nr. 06963/89/2006 al Curții de Apel Iași, în care s-a pronunțat decizia

civilă nr. 162/2008, cu efectuarea unei expertize tehnice de evaluare pentru construcția

demolată.

Prin precizările depuse

la dosarul cauzei, reclamantul-apelant J.P. solicită ca în rejudecarea apelului

său conform celor dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție să fie avut în

vedere raportul de expertiză tehnică imobiliară din 21 iulie 2009 întocmit de expert

G.V., nefiind de acord cu efectuarea unei alte expertize, decât dacă va fi contestat

și plătită de ceilalți pârâți.

Potrivit raportului de

expertiză tehnică ing. ec. G.V., rezultă că imobilul - construcție din litigiu a

fost demolat în anul 1978, fiind situat în zona mediană a Municipiului Bârlad, cartier

G., în incinta Școlii Generale nr. RR.

Arată expertul că reclamantul

a plătit impozite pe clădire și anexe în perioada 1960 - 1978 anul demolării construcțiilor.

Valoarea actuală estimativă clădire de locuit P + M parțial cu anexe alipite ce

s-au aflat pe suprafața de 130 m.p. conform variantei A din expertiza G.V. este

de 168.489 RON.

Prin urmare, fiind menținute

prevederile art. 2, 3, 4 din dispoziția din 1 octombrie 2002 a Primarului Municipiului

Bârlad și prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire

la teren, rejudecând apelul doar cu privire la construcțiile demolate, instanța

de apel a anulat prevederile art. 1 din dispoziția nr. AA/2002 emisă de Primarul

Municipiului Bârlad și a stabilit dreptul reclamantului - apelant J.P. la măsuri

reparatorii prin echivalent, potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001 în vigoare la

data pronunțării dispoziției nr. AA/2002.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul J.P. solicitând modificarea ei în sensul admiterii

în totalitate a acțiunii potrivit celor solicitate prin notificarea din 17 februarie

2009.

Ca atare, susține recurentul

instanța are obligația soluționării notificării conform deciziei nr. XX/2007 dată

în recurs în interesul legii de secțiile unite, cu atât mai mult cu cât pârâta nici

până în prezent nu și-a exercitat obligațiile stabilite prin legea agricolă.

Se mai învederează că

instanțele nu și-au dovedit rolul activ prevăzut de art. 129 alin. (4) și (5) C.

proc. civ. și nici nu au motivat corespunzător hotărârile nefiind arătat de ce a

admis doar în parte probatoriile.

O altă critică vizează

nerespectarea deciziei de casare dar și a dispozițiilor ce vizează preeminența dreptului

consacrat în Preambulul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Recurentul solicită a

se stabili varianta B din raportul de expertiză ce vizează despăgubiri de 479.269

RON pentru întregul imobil pentru respectarea principiului „restitutio in integrum”.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ. invocate de recurent ca temei de drept, Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia de casare

nr. 5633 din 15 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost stabilite

în mod clar și obligatoriu limitele rejudecării cauzei în calea de atac a apelului.

Astfel, prin decizia de

casare sus evocată s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare numai pentru determinarea

cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent cuvenite reclamantului pentru

construcția din litigiu în prezent demolată, fiind menținute celelalte dispoziții

ale deciziei civile nr. 162 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași.

În limitele acestei casări

și în respectarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., instanța de apel în rejudecare

a dispus chiar în baza rolului activ și pentru respectarea dispozițiilor art. 129

C. proc. civ., suplimentarea probatoriului în sensul efectuării unei expertize de

evaluare a construcției demolate.

Instanța de apel a ținut

seama chiar de poziția procesuală a reclamantului care nu a fost de acord cu efectuarea

unei alte expertize decât dacă pârâții vor achita noua expertiză, solicitând să

fie avut în vedere raportul de expertiză efectuat de expertul G.V.

Ca atare, instanța de

apel s-a conformat solicitării reclamantului și în acest context a ținut seama de

expertiza ing. G.V. care stabilește valoarea actual estimativă a clădirii conform

variantei A.

Prin decizia de casare

nr. 5633 din 15 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, s-a stabilit ca efect obligatoriu pentru instanța de

rejudecare, că se vor stabili despăgubiri doar pentru construcția demolată, avându-se

în vedere dispozițiile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Din această perspectivă

și a respectării dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., nu sunt fondate criticile

reclamantului.

Nefondată este și critica

legată de motivarea necorespunzătoare a hotărârii, întrucât motivarea unei hotărâri

este o problemă de esență, de conținut și nu de volum, astfel că hotărârea instanței

de apel se circumscrie atât dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., cât și

ale art. 315 C. proc. civ.

Din perspectiva celor

expuse, susținerile reclamantului nu se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul J.P. împotriva deciziei nr. 2 din 13 ianuarie 2010 a Curții

de Apel Iași, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2011.