ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1281/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1281/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Galați, reclamantul U.M., în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii și
Drepturi Sociale, Casa Județeană Brăila, a solicitat anularea Hotărârii nr. 17
din 6 ianuarie 2011 pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1941 a fost luat în evidență, în urma
recensământului, în județul Câmpulung, unde se refugiase împreună cu sora sa,
conform Certificatului nr. 144/1941.
Totodată, reclamantul
a mai învederat că înscrisurile pe care le-a depus dovedesc în mod indirect că
nu a părăsit România în perioada august 1941 - martie 1944 și că a urmat
cursurile școlare la Slatina unde s-a și stabilit.
Hotărârea Curții
de apel
Prin Sentința nr. 30
din 3 februarie 2011, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea formulată de
contestatorul U.M. și, în consecință, a anulat Hotărârea nr. 17 din 6 ianuarie
2011 emisă de autoritatea pârâtă Casa Județeană de Pensii Brăila - Comisia pentru
aprobarea Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Hotărârea nr.
17/2003, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, din cadrul Casei Județene
de Pensii Brăila a recunoscut reclamantului drepturile începând cu data de 1
decembrie 2002 pentru perioada 15 noiembrie 1940 - 6 martie 1945, hotărârea
producându-și efectele juridice până la data de 6 ianuarie 2011, când
autoritatea pârâtă, cu o motivare sumară și insuficientă a revizuit Hotărârea
nr. 17 din 5 februarie 2003 și a constat că reclamantul a fost refugiat în
perioadele 15 noiembrie 1940 - 27 august 1941 și 23 martie 1944 - 6 martie
1945.
Concluzionând,
judecătorul fondului, având în vedere că revizuirea hotărârii s-a făcut după o
perioadă de 8 ani, timp în care reclamantul a beneficiat de drepturile
conferite de Legea nr. 189/2000, a constatat că, în mod eronat, autoritatea
pârâtă a stabilit prin hotărârea în litigiu alte perioade decât cele prevăzute
prin hotărârea inițială.
Recursul pârâtei
Împotriva Sentinței
nr. 30 din 3 februarie a Curții de Apel Galați a declarat recurs Casa Județeană
de Pensii Brăila apreciind că soluția instanței de fond este nelegală și
netemeinică.
Motivul de recurs
invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., deoarece hotărârea
este dată cu încălcarea formelor de procedură.
Recurenta susține că
hotărârea este nelegală, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor
de procedură privind citarea părților, iar datorită neregularității procedurii
de citare, ce a avut drept urmare neparticiparea Casei Județene de Pensii
Brăila la cercetarea judecătorească, i-a fost încălcat dreptul la apărare.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința
atacată prin prisma criticilor formulate, precum și potrivit art. 304
1
C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că se impune admiterea
recursului pentru motivul invocat.
Argumente de fapt
și de drept relevante
Obiectul acțiunii
judiciare, astfel cum a fost arătat, vizează anularea Hotărârii nr. 17 din 6
ianuarie 2011 pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, emisă de Casa Județeană de
Pensii Brăila.
Potrivit art. 85 C.
proc. civ. judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea
părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Conform art. 13 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004, la primirea acțiunii, instanța va dispune citarea
părților și va putea cere autorității al cărei act este atacat să îi comunice
de urgență acel act, împreună cu întreaga documentație care a stat la baza
emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei.
În mod evident,
citarea părților are menirea de a respecta cele două principii fundamentale ale
procesului civil: principiul contradictorialității și cel al dreptului la
apărare dar și dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Din examinarea
actelor de la dosar, Înalta Curte constată că pârâta Casa Județeană de Pensii
Brăila nu a fost citată pentru termenul din 3 februarie 2011 când s-a
soluționat cauza, deși prin prezenta acțiune s-a solicitat anularea Hotărârii
nr. 17 din 6 ianuarie 2011 emisă de Casa Județeană de Pensii Brăila.
Având în vedere că
instanța de fond a soluționat pricina fără a dispune citarea Casei Județeană de
Pensii Brăila, organ emitent al Hotărârii nr. 17 din 6 ianuarie 2011 contestate
în prezenta cauză, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (5)
raportat la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., va
admite recursul și va casa sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare la
aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Casa Județeană de Pensii Brăila împotriva Sentinței nr. 30 din 3
februarie a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 martie 2012.
Procesat de GGC - CL