ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7581/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 122/F, pronunțată la data de 25 august 2003, în dosarul nr.

856/C+C/2003, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.R. și a desființat

hotărârea nr. 7 din 9 mai 2003, adoptată de Comisia specială din cadrul Casei

Județene de Pensii Brăila și hotărârea nr. 233 din 27 mai 2003, emisă de

aceeași comisie și a dispus acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

pentru perioada iunie 1940 - august 1941, începând cu data de 15 ianuarie 2003.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul și părinții săi,

domiciliați în localitatea Petriceni, Bucovina de Nord, au fost nevoiți să se

refugieze din cauza persecuțiilor exercitate din motive etnice, de către

autoritățile sovietice, după cedarea acestei provincii, în urma Acordului Ribentrop-Molotov.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Casa Județeană de Pensii Brăila, susținând, în esență, că instanța a

dat o hotărâre, cu încălcarea prevederilor legale, hotărârea desființată de

instanță, fusese revizuită de comisie care, prin hotărârea nr. 443 din 4 iulie

2003, i-a acordat reclamantului, drepturile legale.

Recursul este întemeiat.

Este adevărat că prin hotărârea nr. 7

din 9 mai 2003, comisia de specialitate a respins cererea intimatului-reclamant,

de a i se acorda drepturile legale pentru perioada de refugiu 1 iulie 1940 – 1

august 1941, din cauza persecuțiilor din motive etnice, dar prin hotărârea nr. 443

din 4 iulie 2003, cererea acestuia fusese admisă, iar hotărârea se afla la

dosar, la data soluționării cauzei.

Pe de altă parte, prin hotărârea nr.

233 din 27 martie 2003, aceeași comisie îi recunoscuse intimatului, statutul

prevăzut de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, și pentru perioada 21 martie

1944 – 6 martie 1945.

Astfel fiind, din moment ce

intimatului-reclamant îi fuseseră recunoscute drepturile legale pentru cele

două perioade de refugiu, acesta nu mai prezenta un drept care să-i fi fost

vătămat prin actele administrative atacate.

În ceea ce privește faptul că prin

hotărârea nr. 443 din 4 iulie 2003, perioada de refugiu a fost stabilită de

comisie, începând cu data de 30 iunie 1940, deși O.G. nr. 105/1999 se referă la

o perioadă care începe la 6 septembrie 1940, această nelegalitate nu poate fi

remediată în acțiunea intimatului-reclamant, din moment ce această situație îi

profită.

În consecință, recursul de față va

fi admis, sentința atacată va fi casată, iar acțiunea va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brăila împotriva sentinței civile nr. 122/F din 25 august

2003 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința și pe fond, respinge acțiunea formulată de B.R.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2004.