ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5945/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. 579/306/2011 la data de 17 ianuarie 2011, creditoarea SC M.E. SRL a solicitat validarea popririi înființate prin adresa din 03 decembrie 2010 de către B.E.J. N.C.C. asupra veniturilor debitoarei SC G.C. SRL în mâinile terțului poprit SC C. SA, în temeiul titlului executoriu reprezentat de ordonanța comercială din 03 iunie 2010 a Judecătoriei Sibiu irevocabilă și învestită cu formulă executorie, prin care debitoarea a fost obligată să plătească creditoarei suma de 71.400 RON reprezentând contravaloarea plății facturii fiscale și a sumei de 1.093, 3 RON cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, creditoarea a arătat, în esență că, deși desfășoară relații comerciale cu debitoarea, terțul poprit nu a înțeles să se conformeze dispoziției de poprire expediate, motivând că nu are facturi neachitate la termen față de debitor.

Prin sentința civilă nr. 538 din 31 ianuarie 2011, Judecătoria Sibiu a declinat competența de soluționare a cauzei către Judecătoria Timișoara, reținând că, întrucât sub aspect material validarea popririi este dispusă de instanța de executare, definită de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., iar executarea popririi se realizează, conform alin. (4), prin consemnarea sau plata făcută de terțul poprit, respectiv, prin executarea silită împotriva terțului poprit în baza hotărârii de validare, rezultă că instanța în raza căreia are loc executarea este cea de la domiciliul/sediul terțului poprit. Cum în speță sediul SC C. SA este în municipiul Timișoara, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 10040 din 21 aprilie 2011, Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți, reținând că, având în vedere că instanța care a admis cererea de încuviințare a executării silite în favoarea creditoarei SC M.E. SRL, împotriva debitoarei SC G.C. SRL, pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor titlului executoriu constând în ordonanța comercială din 03 iunie 2010 a Judecătoriei Sibiu, este această din urmă instanță, rezultă că instanța competentă în legătură cu actele de executare din Dosarul execuțional nr. 309/2010 al B.E.J. N.C.C. este Judecătoria Sibiu.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, pentru argumentele ce succed: Conform dispozițiilor art. 373 3 alin. (1) și (2) raportat la art. 373 1 alin. (1), aplicabile, conform art. XXII alin. (3) din Legea nr. 202/2010, în reglementarea anterioară acestei legi, pentru toate executările silite începute înainte de intrarea în vigoare a actului normativ arătat), rezultă că hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea; că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va solicita de îndată instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv, precum și faptul că, asupra cererii de încuviințare silită președintele instanței de executare se pronunță prin încheiere dată în cameră de consiliu, fără citarea părților.

De asemenea, conform art. 150 din O.G. nr. 92/2003, „dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.Judecata se face de urgență și cu precădere.Pe baza hotărârii de menținere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terțului poprit, în condițiile prezentului cod”.

Prin coroborarea textelor legale sus-menționate, se va reține faptul că cererea de încuviințare a executării silite a unui titlu executoriu aparține instanței de executare, care, în cazul executării silite prin poprire, este instanța de la domiciliul terțului poprit. Astfel, dacă la momentul sesizării executorului, creditorul poate opta între executorul de la domiciliul/sediul debitorului sau terțului poprit, cum s-a și procedat în cauză, încheierea de încuviințare a executării silite fiind dată de Judecătoria Sibiu, ca instanță de la sediul debitorului, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., pentru validarea popririi nu poate fi sesizată instanța de la domiciliul/sediul debitorului, aceasta nefiind instanța de executare, ci doar instanța de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

Or, în speță, terțul poprit este SC C. SA, societate al cărui sediu se află, conform cererii depuse la dosarul cauzei, în Timișoara, str. E.B., astfel încât instanța competentă a soluționa cererea de validare a popririi este Judecătoria Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iulie 2011.