ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 956/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții S.A.,

T.P.E., C.M., G.T., A.D.S., G.V.G., S.S.T., T.V. prin mandatar T.P.E. au chemat

în judecată pe pârâtul Statul Roman prin CCSD pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună obligarea pârâtei CCSD să emită Decizia reprezentând

titlul de despăgubire aferent Dispoziției nr. 1521 din 26 octombrie  2001 emisă

de către Primăria Municipiului B., reprezentând restituirea prin echivalent a

imobilului-teren în suprafață totală de 3.684 mp situat în B., înscris în CF

nr. "X", intrat în mod abuziv în posesia statului, fără titlu în anul

1975 (ce face obiectul Dosarului nr. 42637/CC înregistrat la Comisia Centrala

pentru Stabilirea Despăgubirilor) și obligarea pârâtei la plata a 200 RON pentru

fiecare zi de întârziere, începând cu 30 de zile de la data rămânerii

definitive a hotărârii ce se va pronunța, cu titlu de daune cominatorii.

Pârâta CCSD a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La termenul din 22

februarie 2011, Curtea de Apel a pus în discuție prematuritatea cererii de

emitere a deciziei privind titlul de despăgubire în condițiile în care nu s-a

efectuat evaluarea imobilului.

Prin Sentința civilă

nr. 1341 din 22 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis excepția prematurității și, pe cale

de consecință, a respins acțiunea ca prematur formulată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că, în speță, Curtea de apel nu a

fost învestită cu această cerere, reclamanții solicitând doar obligarea pârâtei

la emiterea actului administrativ - decizia ce constituie titlu de despăgubire.

Instanța de fond a

constatat că dreptul reclamanților la emiterea deciziei nu s-a născut încă,

cuantumul despăgubirilor neputând fi determinat în lipsa evaluării efectuate de

un expert autorizat, în aplicarea dispozițiilor legale.

Împotriva hotărârii

instanței de fond recurenții-reclamanți S.A., C.M., G.T., A.D.S., G.V.G.,

S.S.T., T.V. prin mandatar T.P.E., au declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic

dedus judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia.

Recurenții consideră

că instanța de fond în mod greșit a admis excepția prematurității cererii de

chemare în judecată înțelegând să fragmenteze procedura de emitere a deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, deși această emitere a deciziei nu se putea

face decât analizându-se dosarul și numindu-se un evaluator în vederea

întocmirii raportului de evaluare ce va conține cuantumul despăgubirilor, deci

era de la sine înțeles că cerând emiterea deciziei s-a cerut și parcurgerea

etapelor premergătoare emiterii acestei decizii.

Se susține că

hotărârea a fost pronunțată încălcându-se principiul rolului activ al instanței

de judecată deoarece dacă instanța nu era lămurită referitor la cererea de

chemare în judecată avea obligația să ceară reclamanților să își precizeze

cererea de chemare în judecată.

În vederea aplicării

dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dreptul legal de soluționare

efectivă a cererii privind acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr.

10/2001 într-un termen rezonabil, în conformitate cu jurisprudența Curții

Europene, nu a fost respectat, iar în actualul stadiu al procedurilor

administrative, dispozițiile legale în vigoare nu oferă un minimum de garanții

ori o protecție efectivă cu privire la momentul materializării dreptului de a

obține repararea prejudiciului cauzat prin "naționalizarea"

imobilului în cauză.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Potrivit art. 16 din

Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu

soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele

conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea

notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca

despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului

obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv

orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana

îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe,

conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile autorităților

administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul

prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând

avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

Alineatul 3 al

aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de

proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a

tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor

motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de

valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,

Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la

alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea

vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în

vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Înalta Curte constată

că soluția adoptată de prima instanță este greșită, fiind rezultatul unor

confuzii între actul administrativ și operațiunea administrativă.

Decizia care se emite

de către organul administrativ este un act administrativ, iar evaluarea este o

operațiune administrativă.

Potrivit art. 8 din

Legea nr. 554/2004 obiectul acțiunii judiciare la instanța de contencios

administrativ îl poate constitui refuzul nejustificat al unei autorități de a

emite un act administrativ sau refuzul de efectuare a unei operațiuni

administrative.

Evaluarea imobilelor

ce fac obiectul Legii nr. 247/2005 are caracterul unei operațiuni

administrative premergătoare emiterii actului administrativ, deciziei de

acordare a titlului de despăgubire.

Obiectul acțiunii îl

stabilește, potrivit principiului disponibilității, partea care formulează

cererea de chemare în judecată.

În raport de obiectul

acțiunii judiciare la care se referă art. 8 din Legea nr. 554/2004, reclamantul

poate solicita fie obligarea autorității la emiterea actului administrativ, fie

la efectuarea unei operațiuni administrative premergătoare, cum este în speță

evaluarea.

Dacă partea solicită

obligarea la emiterea titlului de despăgubire, adică a actului administrativ, instanța

nu poate respinge cererea pentru că nu s-a solicitat obligarea la efectuarea

evaluării deoarece emiterea deciziei presupune, implică, în mod necesar și

evaluarea, efectuarea prealabilă a operațiunii administrative.

În aceste condiții

instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, întrucât nu a cercetat

legalitatea și temeinicia cererii formulate de reclamanți.

Astfel, judecătorul

fondului nu s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost învestită instanța,

ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt întemeiate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi admis,

sentința atacată va fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță, pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra

legalității și temeiniciei cererii formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de S.A., C.M., G.T., A.D.S., G.V.G., S.S.T., T.V. prin mandatar

T.P.E., împotriva Sentinței civile nr. 1341 din 22 februarie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM