ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5005/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul R.D.L.C. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obligarea acestuia la emiterea Ordinului Ministrului Administrației și Internelor în vederea punerii în aplicare a Legii nr. 118/2010 și la plata tuturor sumelor reținute cu titlu nelegal. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că începând cu data de 3 iulie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare pentru restabilirea echilibrului bugetar, i s-au efectuat rețineri de natură salarială fără a i se comunica actul administrativ cu caracter individual prin care s-a stabilit cuantumul acestor rețineri.

La termenul din 2 mai 2011 reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând restituirea sumelor începând cu luna iulie 2010, actualizată în raport de rata inflației la data plății efective,precizând că în categoria drepturilor de natură salarială intră și prima de vacanță și indemnizația de hrană. Tot prin această cerere precizatoare, reclamantul a solicitat soluționarea cauzei în lipsă. Prin încheierea din 27 iunie 2011 Curtea de Apel București, în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul R.D.L.C. Recurentul a susținut, în esență, că prin completarea adusă acțiunii inițiale, a solicitat instanței să soluționeze pricina în absența sa.

Recursul este fondat și urmează să fie admis pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 242 C. proc. civ. „Instanța” va suspenda judecata: a) când amândouă părțile o cer; b) dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii. Cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă. Norma juridică din art. 242 pct. 2 este imperativă, astfel încât, dacă sunt întrunite cerințele acestui text, instanța este obligată să suspende judecata fără a mai efectua vreun alt act de procedură. În cauză, însă, așa cum rezultă din cererea precizatoare din data de 2 mai 2011, recurentul-reclamant a solicitat instanței să soluționeze cauza și în lipsa sa, astfel că, recursul fiind fondat, va fi admis, va fi casată încheierea atacată și trimisă cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de R.D.L.C. împotriva încheierii din 27 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2011.