ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5005/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță

reclamantul R.D.L.C. a chemat în judecată Ministerul Administrației și

Internelor, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună

obligarea acestuia la emiterea Ordinului Ministrului Administrației și

Internelor în vederea punerii în aplicare a Legii nr. 118/2010 și la plata

tuturor sumelor reținute cu titlu nelegal.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că începând cu data de 3 iulie 2010, data

intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare pentru

restabilirea echilibrului bugetar, i s-au efectuat rețineri de natură salarială

fără a i se comunica actul administrativ cu caracter individual prin care s-a

stabilit cuantumul acestor rețineri.

La termenul din 2 mai

2011 reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând restituirea sumelor

începând cu luna iulie 2010, actualizată în raport de rata inflației la data

plății efective,precizând că în categoria drepturilor de natură salarială intră

și prima de vacanță și indemnizația de hrană.

Tot prin această

cerere precizatoare, reclamantul a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.

Prin încheierea din

27 iunie 2011 Curtea de Apel București, în baza dispozițiilor art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs reclamantul R.D.L.C.

Recurentul a

susținut, în esență, că prin completarea adusă acțiunii inițiale, a solicitat

instanței să soluționeze pricina în absența sa.

Recursul este fondat

și urmează să fie admis pentru următoarele considerente.

Potrivit

dispozițiilor art. 242 C. proc. civ. „Instanța” va suspenda judecata:

a) când amândouă

părțile o cer;

b) dacă nici una din

părți nu se înfățișează la strigarea pricinii.

Cu toate acestea

pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în

lipsă.

Norma juridică din art.

242 pct. 2 este imperativă, astfel încât, dacă sunt întrunite cerințele acestui

text, instanța este obligată să suspende judecata fără a mai efectua vreun alt

act de procedură.

În cauză, însă, așa

cum rezultă din cererea precizatoare din data de 2 mai 2011,

recurentul-reclamant a solicitat instanței să soluționeze cauza și în lipsa sa,

astfel că, recursul fiind fondat, va fi admis, va fi casată încheierea atacată

și trimisă cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de R.D.L.C. împotriva încheierii din 27 iunie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea

atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2011.