ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4679/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul U.V. a contestat decizia din 09 decembrie 2009 emisă de pârâtul Penitenciarul Bacău, arătând că a fost încadrat într-un regim de detenție care îi periclitează posibilitatea de a se prezenta la examenele care vor avea loc la Universitatea din Iași, în perioada ianuarie-februarie. Prin sentința nr. 166 din 12 martie 2010, Tribunalul Bacău a declinat competența de soluționare a cererii reclamantului în favoarea Tribunalului Iași, apreciind că în cauză competența este alternativă, iar declinarea se impune pentru o eficientă instrumentare a cauzei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 2845/99/2010. La termenul de judecată din data de 06 mai 2010 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, iar prin sentința nr. 450/C.A din 06 mai 2010 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. A reținut că la momentul introducerii cererii reclamantul se afla în Penitenciarul Bacău, iar pârâtul emitent al actului contestat este Penitenciarul Bacău, astfel încât, în mod corect a fost sesizat Tribunalul Bacău cu soluționarea prezentei cauze.

Faptul că, ulterior, reclamantul a fost transferat la Penitenciarul Iași nu are relevanță asupra competenței, cu atât mai mult cu cât nici la momentul înregistrării dosarului pe rolul Tribunalului Iași reclamantul nu se afla la Penitenciarul Iași, fiind transferat la Penitenciarul Spital București-Rahova. Constatând că în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Iași nu este instanța de la domiciliul niciuneia dintre părți și luând în considerare și situația prevăzută de 10 alin. (3) teza a II-a, instanța a admis excepția invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Bacău . Constatând existența conflictului negativ de competență, Tribunalul Iași a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia, potrivit art. 20 și urm. C. proc.

civ. Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Soluționând conflictul negativ ivit între Tribunalul Iași și Tribunalul Bacău, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În vederea stabilirii competenței teritoriale de soluționare a cauzei, Înalta Curte va proceda la analizarea obiectului acțiunii și a normelor legale incidente sub aspectul competenței teritoriale în materie.

Reclamantul a contestat la instanța de contencios administrativ a Tribunalului Bacău încheierea nr. 832 din 09 decembrie 2009 a judecătorului delegat al Penitenciarului Bacău, prin care a fost soluționată plângerea formulată împotriva deciziei din 19 martie 2009 privind sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului. Cauzele având ca obiect anularea unor acte administrative se soluționează după procedura specială, instituită prin Legea nr. 554/2004, republicată, procedură derogatorie de la dreptul comun. În consecință, speței îi sunt aplicabile normele de competență materială și teritorială, reglementate în art. 10 din Legea nr. 554/2004, republicată. Pentru soluționarea prezentului conflict negativ de competență, prezintă relevanță numai prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată, text care reglementează competența teritorială în situația acțiunilor adresate instanței de contencios administrativ.

Astfel, textul precizat dispune că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Așadar, dreptul de opțiune între instanțele deopotrivă competente sub aspect teritorial aparține reclamantului. Înalta Curte reține că la data introducerii acțiunii, reclamantul U.V. se afla în stare de detenție la Penitenciarul Bacău, situație în care se constată că acesta a înțeles să aleagă pentru introducerea acțiunii instanța de la domiciliul său, respectiv locul de detenție, norma legală enunțată mai sus permițându-i să efectueze această alegere. Întrucât locul de detenție al reclamantului se află în mun. Bacău, iar pârâtul emitent al actului contestat este Penitenciarul Bacău, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată, competența de soluționare a acțiunii formulată de acesta aparține Tribunalului Bacău.

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, în baza art. 20 și urm. C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, instanță competentă material și teritorial în raport de obiectul acțiunii și de opțiunea reclamantului de a introduce acțiunea la instanța domiciliului său, respectiv a locului de detenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe U.V. și Penitenciarul Bacău, în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2010.