ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4679/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului

Bacău, reclamantul U.V. a contestat decizia din 09 decembrie 2009 emisă de pârâtul

Penitenciarul Bacău, arătând că a fost încadrat într-un regim de detenție care îi

periclitează posibilitatea de a se prezenta la examenele care vor avea loc la Universitatea

din Iași, în perioada ianuarie-februarie.

Prin sentința nr. 166

din 12 martie 2010, Tribunalul Bacău a declinat competența de soluționare a cererii

reclamantului în favoarea Tribunalului Iași, apreciind că în cauză competența este

alternativă, iar declinarea se impune pentru o eficientă instrumentare a cauzei.

Dosarul a fost înregistrat

pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 2845/99/2010.

La termenul de judecată

din data de 06 mai 2010 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată

din oficiu, iar prin sentința nr. 450/C.A din 06 mai 2010 a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 10 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care reclamantul se poate adresa instanței de

la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

A reținut că la momentul

introducerii cererii reclamantul se afla în Penitenciarul Bacău, iar pârâtul emitent

al actului contestat este Penitenciarul Bacău, astfel încât, în mod corect a fost

sesizat Tribunalul Bacău cu soluționarea prezentei cauze.

Faptul că, ulterior, reclamantul

a fost transferat la Penitenciarul Iași nu are relevanță asupra competenței, cu

atât mai mult cu cât nici la momentul înregistrării dosarului pe rolul Tribunalului

Iași reclamantul nu se afla la Penitenciarul Iași, fiind transferat la Penitenciarul

Spital București-Rahova.

Constatând că în raport

de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Iași nu este

instanța de la domiciliul niciuneia dintre părți și luând în considerare și situația

prevăzută de 10 alin. (3) teza a II-a, instanța a admis excepția invocată din oficiu

și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Bacău

.

Constatând existența conflictului

negativ de competență, Tribunalul Iași a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia,

potrivit art. 20 și urm. C. proc. civ.

Înalta Curte,

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și 22 C. proc. civ., urmează a pronunța

regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile

legale incidente pricinii.

Soluționând conflictul

negativ ivit între Tribunalul Iași și Tribunalul Bacău, Înalta Curte stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția de

contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În vederea stabilirii

competenței teritoriale de soluționare a cauzei, Înalta Curte va proceda la analizarea

obiectului acțiunii și a normelor legale incidente sub aspectul competenței teritoriale

în materie.

Reclamantul a contestat

la instanța de contencios administrativ a Tribunalului Bacău încheierea nr. 832

din 09 decembrie 2009 a judecătorului delegat al Penitenciarului Bacău, prin care

a fost soluționată plângerea formulată împotriva deciziei din 19 martie 2009 privind

sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului.

Cauzele având ca obiect

anularea unor acte administrative se soluționează după procedura specială, instituită

prin Legea nr. 554/2004, republicată, procedură derogatorie de la dreptul comun.

În consecință, speței

îi sunt aplicabile normele de competență materială și teritorială, reglementate

în art. 10 din Legea nr. 554/2004, republicată.

Pentru soluționarea prezentului

conflict negativ de competență, prezintă relevanță numai prevederile art. 10

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată, text care reglementează competența

teritorială în situația acțiunilor adresate instanței de contencios administrativ.

Astfel, textul precizat

dispune că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei

de la domiciliul pârâtului.

Așadar, dreptul de opțiune

între instanțele deopotrivă competente sub aspect teritorial aparține reclamantului.

Înalta Curte reține că

la data introducerii acțiunii, reclamantul U.V. se afla în stare de detenție la

Penitenciarul Bacău, situație în care se constată că acesta a înțeles să aleagă

pentru introducerea acțiunii instanța de la domiciliul său, respectiv locul de detenție,

norma legală enunțată mai sus permițându-i să efectueze această alegere.

Întrucât locul de detenție

al reclamantului se află în mun. Bacău, iar pârâtul emitent al actului contestat

este Penitenciarul Bacău, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, republicată, competența de soluționare a acțiunii formulată de acesta

aparține Tribunalului Bacău.

Având în vedere considerentele

expuse în prezenta decizie, în baza art. 20 și urm. C. proc. civ., se va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, instanță competentă

material și teritorial în raport de obiectul acțiunii și de opțiunea reclamantului

de a introduce acțiunea la instanța domiciliului său, respectiv a locului de detenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe U.V. și Penitenciarul Bacău, în favoarea Tribunalului

Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2010.