ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2992/2010

Asupra recursurilor penale de față constată:

Prin Sentința penală nr. 264/P din 29 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost soluționată acțiunea penală privind pe inculpații R.V., R.Ș. și B.O., după cum urmează:

I. în baza art. 323 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului R.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prin schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea, de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția de la 05 decembrie 2008 la zi, conform art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen.

II. în baza art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului R.Ș. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prin schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția de la 05 decembrie 2008 la zi, conform art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen.

III. în baza art. 323 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B.O. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prin schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția de la 05 decembrie 2008 la zi, conform art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea în folosul statutului a sumei de 4.200 RON de la inculpatul R.V.

Au fost obligați inculpații la câte 6.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În cursul lunii septembrie 2008, partea vătămată B.M., cunoscută ca prostituată pe raza orașului Cărei, a fost acostată de inculpatul B.O., sub pretextul întreținerii de relații sexuale plătite, și transportată cu autoturismul condus de inculpat, în care ulterior au urcat și inculpatul R.V. și martora Z.M.E., în localitatea Cădea, județ Bihor.

Partea vătămată a fost dusă la domiciliul inculpatului R.V., racolarea acesteia făcându-se în scopul exploatării sexuale, prin obligarea la practicarea prostituției.

Inițial, partea vătămată B.M. a refuzat propunerea inculpatului R.V. însă, sub imperiul violențelor fizice și a amenințărilor exercitate asupra sa de către inculpat, a acceptat să practice prostituția în folosul acestuia.

În zilele următoare, partea vătămată și martora Z.M.E. au practicat prostituția pe raza localității Cădea, sub supravegherea directă a inculpatului R.V., întreținerea relațiilor sexuale cu persoanele acostate în acest scop desfășurându-se în aproprierea locuinței inculpatului, regulă stabilită de inculpat tocmai pentru a exercita un control permanent și total asupra victimelor și beneficiarilor serviciilor sexuale.

Conform acelorași reguli stabilite de inculpatul R.V., racolarea clienților se făcea zilnic, între orele 10,00 - 23,00, iar fetele nu puteau rămâne în compania aceleiași persoane mai mult de 10 minute, câștigul minim impus fiind de 50 RON/zi.

Sumele obținute din practicarea prostituției erau predate în totalitate inculpatului.

În situația în care partea vătămată și cealaltă martoră care se prostitua în folosul inculpatului nu obțineau sumele de bani stabilite erau bătute cu sălbăticie de către inculpat.

După aproximativ 5 zile de la venirea sa în domiciliul inculpatului, martora Z.M.E. a reușit să fugă, cu ajutorul unui șofer de camion.

La scurt timp după plecarea martorei, inculpatul R.V. a adus-o în domiciliul său pe martora D.R., aceasta continuând să practice prostituția împreună cu partea vătămată.

Tinerele care practicau prostituția în folosul inculpatului locuiau într-o cameră cu fiica minoră a inculpatului, în cealaltă cameră a imobilului, locuind inculpatul cu soția sa, R.T.

La data de 10 noiembrie 2008, partea vătămată B.M. a fost depistată de organele de poliție practicând prostituția pe raza localității Cădea.

În respectiva ocazie, partea vătămată a fost amendată contravențional și, după ce a comunicat organelor de poliție că era exploatată sexual și nu avea asupra actele de identitate, a fost trimisă la domiciliul său.

Ajunsă la domiciliul mătușii sale unde în fapt locuia, partea vătămată a relatat familiei, vecinilor și prietenilor împrejurările în care a fost racolată și transportată în locuința inculpatului R.Ș. și condițiile în care a fost exploatată sexual, arătându-le totodată și semnele de violență pe care le avea pe corp.

În ziua imediat următoare, la 11 noiembrie 2008, inculpatul R.V. împreună cu coinculpații R.Ș. și B.O. s-au deplasat în orașul Cărei pentru a o readuce pe partea vătămată în domiciliul primului inculpat.

Hotărârea infracțională nu a putut fi materializată întrucât partea vătămată se afla pe stradă în compania martorelor B.E. și H.R., reușind împreună cu acestea să urce într-un taxi și să plece spre casă.

La data de 29 noiembrie 2008, inculpatul R.V. s-a deplasat din nou în localitatea Cărei împreună cu inculpații R.Ș. și B.O., au urmărit partea vătămată până când aceasta a rămas singură pe stradă - martorele B.E. și H.R. intrând într-un magazin alimentar, moment în care inculpatul R.V. a încercat să o determine pe partea vătămată să se întoarcă de bună voie în domiciliul său.

Partea vătămată a refuzat categoric propunerea inculpatului.

În aceste condiții, inculpații R.V. și R.Ș. au exercitat acte de violență asupra părții vătămate, reușind să o imobilizeze și să o introducă cu forța în autoturismul condus de inculpatul B.O.

Acțiunea inculpaților a fost observată de martorele B.E. și H.R. la ieșirea din magazin, acestea recunoscându-i pe inculpații R.V., R.Ș. și B.O. ca fiind cei care urmăriseră răpirea părții vătămate și la data de 11 noiembrie 2008.

Pe timpul deplasării spre locuința inculpatului R.V., partea vătămată a continuat să strige după ajutor, să implore să i se dea drumul, dar a fost refuzată, atât inculpatul R.V., cât și inculpatul R.Ș. aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele pentru a o determina să nu mai strige.

Violențele asupra părții vătămate au continuat și la locuința inculpatului R.V., acesta lovind-o de mai multe ori cu o bucată de scândură peste tot corpul, agresiune exercitată pentru refuzul părții vătămate de a veni de bună voie în domiciliul inculpatului și pentru a o determina să nu mai plece și să se prostitueze în folosul exclusiv al inculpatului.

În continuare, în perioada 30 noiembrie 2008 - 2 decembrie 2008, partea vătămată a fost constrânsă să practice prostituția, obținând în cele 3 zile suma de 90 RON, predată integral inculpatului R.V.

La data de 1 decembrie 2008, mătușa părții vătămate i-a cerut martorei H.R. să se deplaseze în localitatea Cădea, să caute partea vătămată și să încerce să o aducă acasă.

Ca urmare, la data de 2 decembrie 2008, martorii H.R., B.E., și M.V.N., s-au deplasat în localitatea Cădea cu autoturismul taxi condus de martorul F.D.M., unde au ajuns în jurul orelor 13,00.

Partea vătămată se afla în stradă, încercând să acosteze clienți pentru întreținerea de relații sexuale.

Cu toate că și-a recunoscut prietenii în autoturismul taxi, partea vătămată a refuzat inițial să îi însoțească, fiind vădit înspăimântată de amenințările primite de la inculpat, după care, la insistențele martorilor, a acceptat și a plecat împreună cu aceștia spre domiciliul său.

Pe drumul spre casă, partea vătămată a povestit martorilor suferințele la care a fost supusă de inculpatul R.V., relatările făcute fiind auzite și de șoferul autoturismului taxi.

Partea vătămată prezenta urme de violență pe tot corpul, evidențiate ca atare prin raportul medico-legal din 5 decembrie 2008 eliberat de S.M.L. Bihor, examinarea medicală efectuată în cauză stabilind și că partea vătămată era însărcinată, având o sarcină în evoluție anterioară datei la care a fost adusă în domiciliul inculpatului R.V. și obligată la practicarea prostituției.

Pe baza situației de fapt prezentate, prima instanță a constatat că activitatea infracțională desfășurată de inculpați corespunde celei menționate în rechizitoriu, probele administrate în cauză demonstrând vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 323 C. pen.

Cu referire la infracțiunea de trafic de persoane, s-a reținut că săvârșirea acesteia a avut loc în modalitatea recrutării și transportării prin amenințare și violență a părții vătămate B.M., în scopul exploatării ei sexuale.

La activitatea infracțională și-au adus aportul toți inculpații din cauză, acțiunea de recrutare aparținând inculpatului R.V. care a și exploatat partea vătămată prin obligarea acesteia la practicarea prostituției în folosul său exclusiv, iar inculpații R.Ș. și B.O. au participat activ la transportarea părții vătămate la locuința lui R.V. în vederea realizării scopului urmărit.

Deși inculpații au negat comiterea faptei, susținând că partea vătămată se afla într-o relație de concubinaj cu inculpatul R.V. și în acest context aceasta locuise în domiciliul inculpatului, instanța a reținut vinovăția inculpaților, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză.

S-a reținut astfel că acțiunea de recrutare a părții vătămate era dovedită prin depoziția martorelor H.R. și B.E., ale căror relatări erau conforme susținerilor părții vătămate în ceea ce privește răpirea din stradă și exercitarea violențelor de către inculpatul R.V.

Realitatea acestor declarații era deopotrivă confirmată și de leziunile de violență constatate pe corpul părții vătămate, evidențiate ca atare prin raportul medico-legal efectuat în cauză, dar și de declarațiile martorilor M.V. și F.D.M., persoane care participaseră la recuperarea părții vătămate în ziua de 2 decembrie 2008.

Declarația martorului F.D.M. - șoferul autoturismului taxi cu care a avut loc recuperarea din stradă a părții vătămate, a fost apreciată ca deosebit de relevantă în stabilirea faptelor cauzei, având în vedere că obiectivitatea acestei persoane nu putea fi pusă la îndoială, nefiind implicat în niciun fel în evenimente și neavând relații cu partea vătămată ori inculpații din proces.

De asemenea, s-a reținut că în sprijinul acuzațiilor formulate erau și declarațiile martorei D.R. - din faza de urmărire penală, precum și ale martorei Z.E., acestea confirmând prezența părții vătămate la domiciliul inculpatului R.V., iar faptul practicării prostituției rezulta și din procesul-verbal de contravenție încheiat de organele de poliție subsecvent depistării părții vătămate în timp ce racola clienți în vederea întreținerii de relații sexuale plătite.

Ca urmare, s-a constatat că afirmațiile inculpaților privind pretinsa relație de concubinaj a părții vătămate cu inculpatul R.V. erau singulare și nesusținute de probele administrate în cauză.

S-a reținut de către instanță că inculpatul R.V. formulase mai multe versiuni în apărare, toate de circumstanță și în scopul evitării răspunderii penale.

Conform probatoriului administrat, inculpatul locuia în același imobil cu concubina sa R.T., iar pretinsa relație de concubinaj cu partea vătămată se derulase în paralel și cu martorele Z.E. și D.R., toate victime ale exploatării sexuale.

Această susținere a fost apreciată ca neverosimilă de către instanță întrucât existența unor relații de concubinaj concomitente, derulate în același spațiu locativ și tolerate de adevărata concubină a inculpatului, cu care avea o fetiță, era de neacceptat, reținându-se și că, din niciun element al cauzei, nu rezulta ca inculpatul să fi fost adeptul unor concepții sau obiceiuri atipice. Inculpatul trăia într-o comunitate rurală, unde era perceput, potrivit martorilor T.G. și T.C.I., ca o persoană obișnuită.

Or, în situația în care inculpatul ar fi întreținut concomitent mai multe relații de concubinaj, un astfel de comportament, într-o comunitate rurală și de notorietate cu concepții mai conservatoare, ar fi produs un ecou social cel puțin cât să fie comentat și în felul acesta relevat și instanței de judecată.

Ca urmare, s-a constatat că materialul probator administrat în cauză demonstrează vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

În ceea ce privește conlucrarea inculpaților în realizarea activității ilicite, s-a constatat că aceasta se circumscrie faptei de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., nefiind îndeplinite condițiile de existență ale infracțiunii de grup infracțional prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, conform încadrării din rechizitoriu, cu referire la durata în timp a asocierii și structura și caracterul organizării, ce implica o acționare coordonată din partea membrilor grupării și roluri prestabilite în acest sens.

S-a reținut că inculpații R.Ș. și B.O. nu au făcut decât să dea curs invitației inculpatului R.V. de a transporta în două rânduri partea vătămată din localitatea de domiciliu la locuința sa, inculpatul R.V. fiind singurul care a beneficiat de exploatarea sexuală a părții vătămate.

Ca urmare, procedând în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din rechizitoriu în sensul sus-menționat.

La individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpați s-a ținut seama de gravitatea ridicată a faptelor și circumstanțele personale ale acestora.

A fost subliniată conduita nesinceră a inculpaților manifestată pe tot parcursul procesului penal, precum și împrejurările concrete în care a avut loc exploatarea părții vătămate de către inculpatul R.V. și faptul că acesta era responsabil de constituirea asociației infracționale.

Pentru ceilalți doi inculpați, s-a reținut că nu se aflau la primul conflict cu legea penală, R.Ș. săvârșind faptele din cauză în stare de recidivă posteexecutorie, ca urmare a unei condamnări anterioare la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, iar inculpatul B.O., fiind cunoscut cu multiple antecedente penale.

Tot pentru inculpatul B.O. s-a reținut și că aportul adus la comiterea infracțiunii de trafic de persoane a fost substanțial, acesta fiind cel care a pus la dispoziție și a condus autoturismul cu care a fost transportată partea vătămată la locuința inculpatului R.V.

Complementar rezolvării acțiunii penale, instanța a dispus și confiscarea de la inculpatul R.V. a sumelor de bani obținute din exploatarea părții vătămate B.M., stabilită la valoarea de 4.200 RON, conform declarației victimei infracțiunii.

Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel de către inculpații R.V., R.Ș. și B.O., precum și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea.

Apelul Parchetului a vizat greșita schimbare de încadrare juridică prin reținerea dispozițiilor art. 323 C. pen., precum și cuantumul redus al pedepselor aplicate inculpaților R.Ș. și B.O.

S-a arătat că argumentația expusă de prima instanță justifica schimbarea de încadrare juridică în sensul reținerii dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003 și nu ale art. 323 C. pen., dispoziția mai favorabilă din legea specială fiind aplicabilă pentru situația în care asocierea în vederea săvârșirii unei infracțiuni grave nu respectă criteriile obiective prevăzute la art. 7 din lege.

În ceea ce privește stabilirea pedepselor, s-a arătat că prima instanță nu evaluase corespunzător gravitatea faptelor și periculozitatea socială a inculpaților R.Ș. și B.O.

La rândul lor, inculpații R.V. și R.Ș. au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei condamnări pentru faptele menționate în rechizitoriu, solicitând achitarea pe temeiul prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. și în considerarea dispozițiilor art. 10 lit. d) din același cod referitor la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

Și în apelul inculpatului B.O. a fost criticată soluția de condamnare pronunțată de prima instanță, invocându-se și de acest inculpat incidența dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. ca urmare a inexistenței conținutului constitutiv al celor două infracțiuni.

Prin Decizia penală nr. 35/A/2010 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru minori, au fost admise apelurile inculpaților R.V., R.Ș. și B.O. și desființată în parte sentința primei instanțe numai în ceea ce privește greșita condamnare a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. și greșita individualizare a pedepsei principale aplicate inculpatului R.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, iar în rejudecare:

Au fost descontopite pedepsele rezultante de 6 ani închisoare și, respectiv, câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților R.V., R.Ș. și B.O. și repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaților R.V., R.Ș. și B.O. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen. cu reținerea art. 37 lit. b) C. pen. în privința inculpatului R.Ș.

A fost redusă de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului R.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost menținută starea de arest a inculpaților și dedusă prevenția la zi.

A fost respins apelul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea formulat împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță în stabilirea vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 au fost corect reținute de prima instanța, pe baza unei analize complete și amănunțite a probelor administrate în cauză.

În considerentele deciziei din apel au fost examinate criticile inculpaților invocate în susținerea cererilor de achitare și motivele pentru care nu au fost primite apărările formulate și menținută, sub aceste aspecte, hotărârea primei instanțe.

S-a reținut, în esență, că din probele administrate în proces rezulta cu certitudine că inculpații din cauză s-au deplasat împreună în orașul C. unde domicilia partea vătămată B.M., scopul deplasării fiind acela de a asigura întoarcerea părții vătămate în domiciliul inculpatului R.V.

De asemenea, pe baza declarațiilor martorilor D.R., H.R., B.E. și M.V., s-a reținut că revenirea părții vătămate în domiciliul inculpatului R.V. nu a avut loc cu acordul acesteia, rezultând că partea vătămată a fost forțată, inclusiv prin folosirea violenței, să urce în mașina inculpaților cu care a fost transportată în localitatea Cădea.

Tot astfel, s-a reținut că declarațiile părții vătămate privitoare la violențele fizice la care a fost supusă în vederea practicării prostituției de către și în folosul inculpatului R.V. erau confirmate de depozițiile acelorași martori, dar și de martora Z.M.E., procesul-verbal de contravenție încheiat de organele de poliție cu ocazia depistării părții vătămate în timp ce încerca să racoleze clienți în vederea întreținerii de relații sexuale plătite și raportul de constatare medico-legală eliberat în urma examinării medicale a părții vătămate imediat după întoarcerea din domiciliul inculpatului.

Prin urmare, s-a constatat că în mod justificat prima instanță înlăturase din examinare susținerile formulate în apărare, nefiind dovedită pretinsa relație de concubinaj a părții vătămate cu inculpatul R.V. și, în acest contex, nici versiunea inculpaților R.Ș. și B.O. privind pretinsul ajutor fără conotație penală dat coinculpatului R.V.

În schimb, instanța de apel a constatat că soluția de condamnare pronunțată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen. era nelegală.

S-a arătat că infracțiunea sus-menționată presupune o reuniune în vederea comiterii de infracțiuni și se realizează prin acțiunea fiecăreia dintre persoanele care înțeleg să își alăture eforturile în concretizarea unei rezoluții infracționale și a unui plan prestabilit, având ca scop comiterea de infracțiuni.

Or, în speță, inculpații R.Ș. și B.O. acționaseră spontan, la inițiativa inculpatului R.V., fără să existe un plan prestabilit, căruia să i se dea curs prin activitatea infracțională concret desfășurată, împrejurarea că fapta fusese săvârșită de trei persoane împreună determinând reținerea formei agravate a infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Ca atare, în cadrul criticii Parchetului vizând greșita încadrare juridică, s-a arătat că nu putea fi vorba de existența unui grupări infracționale de tipul celei prevăzute de Legea nr. 39/2003 în absența oricărei activități care să ateste constituirea inculpaților într-o asociație infracțională.

În consecință, hotărârea primei instanțe a fost desființată în partea privitoare la condamnarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., iar în rejudecare, s-a dispus achitarea acestora, pe temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, instanța de apel a respins și solicitarea de majorare a pedepselor aplicate inculpaților R.Ș. și B.O., formulată în apelul procurorului, având în vedere contribuția redusă avută la comiterea faptei, cât și împrejurarea că nu au exercitat violențe sau amenințări asupra părții vătămate.

În schimb, s-a constatat că se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului R.V., având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii, lipsa antecedentelor penale, dar și atitudinea părții vătămate care, pe parcursul procesului penal, și-a modificat parțial declarațiile, încercând să creeze o situație mai favorabilă inculpatului.

S-a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție este suficientă pentru reeducarea inculpatului.

Ca urmare, numai în limitele arătate, au fost admise apelurile inculpaților și desființată hotărârea primei instanțe.

Și împotriva acestei decizii și, în esență, pentru aceleași motive, în termen legal, au declarat recurs inculpații R.V., R.Ș. și B.O., precum și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bihor, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. au fost reiterate criticile referitoare la greșita condamnare a inculpaților sub aspectul infracțiunii de trafic de persoane, invocându-se grava eroare săvârșită de instanțe în interpretarea și evaluarea probatoriului cauzei.

S-a arătat că între partea vătămată B.M. și inculpatul R.V. existau relații apropiate și, în considerarea acestei relații, de comun acord cei doi au hotărât să locuiască împreună în domiciliul inculpatului, fără ca partea vătămată să fie obligată sau constrânsă să întrețină relații sexuale cu alte persoane.

S-a mai arătat că partea vătămată practicase prostituția sub autoritatea altei persoane și că respectiva persoană și nu inculpatul R.V. era răspunzătoare de urmele de violență constatate pe corpul părții vătămate, persoana în cauză fiind și cea care determinase plecarea părții vătămate din domiciliul inculpatului.

Ulterior, întâlnindu-se întâmplător cu partea vătămată pe raza orașului Cărei, aceasta a fost de acord să revină în domiciliul inculpatului R.V., deplasarea făcându-se cu autoturismului condus de inculpatul B.O., în care se afla și inculpatul R.Ș., cei trei inculpați fiind împreună în respectiva împrejurare.

În subsidiar, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., apărarea inculpaților a solicitat reducerea pedepselor în raport de circumstanțele personale și împrejurările comiterii faptei.

În recursul procurorului, hotărârile pronunțate în cauză au fost criticate pentru nelegalitate în ceea ce privește greșita stabilire în cuantum a pedepselor aplicate inculpaților, sub limita minimă prevăzută de lege, în condițiile nereținerii de circumstanțe atenuante, cât și pentru greșita achitare de sub acuza săvârșirii faptei de asociere în vederea comiterii de infracțiuni.

Cu referire la această ultimă critică, s-a susținut că din declarațiile martorilor audiați în cauză rezulta că între inculpați a existat o înțelegere anterioară în baza căreia au acționat, inculpații R.Ș. și B.O. dând curs inițiativei inculpatului R.V. de a transporta în două rânduri partea vătămată la locuința din localitatea Cădea, unde a fost exploatată sexual.

Ca urmare, acuzarea a solicitat să se constate că inculpații au acționat în cadrul unui grup infracțional, aportul fiecăruia fiind bine delimitat și necesar realizării infracțiunii scop, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu regimul sancționator prevăzut la art. 323 C. pen.

Examinând cauza în raport de criticile formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt fondate în limita considerentelor ce urmează:

Reținând vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de trafic de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, instanțele anterioare au constatat că, în perioada septembrie - decembrie 2008, prin constrângere fizică și morală, inculpatul R.V. a obligat partea vătămată B.M. să se prostitueze pe raza localității Cădea, sub autoritatea și în folosul său exclusiv.

În scopul exploatării sexuale, partea vătămată a fost racolată și cazată în locuința inculpatului R.V. unde a fost adusă cu autoturismul condus de inculpatul B.O.

După plecarea părții vătămate din domiciliul inculpatului R.V. ca urmare a intervenției organelor de poliție care au sancționat contravențional partea vătămată pentru practicarea prostituției pe raza localității Cădea, aceasta a fost răpită din stradă, acțiune la a cărei săvârșire și-au adus aportul toți inculpații din cauză, cu precizarea că inițiativa infracțională a aparținut inculpatului R.V., singur și direct interesat în exploatarea sexuală a părții vătămate.

O altă încercare de răpire a părții vătămate de pe raza localității de domiciliu a avut loc și la data de 11 noiembrie 2008, când partea vătămată - aflată în compania martorelor H.R., B.E., a reușit să-și asigure scăparea prin fugă.

Prin declarațiile formulate în cauză, inculpații au negat comiterea faptei, inculpatul R.V. susținând că avea o relație de concubinaj cu partea vătămată și, din acest motiv, aceasta locuia în domiciliul său, iar ceilalți doi inculpați că, în considerarea acestei relații, despre care aveau la rândul lor cunoștință, își aduseseră aportul pentru revenirea părții vătămate în locuința inculpatului R.V.

Și în aprecierea Înaltei Curți, teza avansată în apărare nu își găsește fundament în probele administrate, fiind contrazisă în totalitate de declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză.

Se reține astfel că, prin declarațiile date, partea vătămată a descris condițiile în care a fost exploatată sexual de către inculpatul R.V. și împrejurările în care a ajuns în domiciliul acestuia, inclusiv după ce reușise să scape de sub autoritatea inculpatului, subsecvent depistării sale de către organele de poliție, pe raza localității Cădea.

Declarațiile părții vătămate sunt concordante cu cele ale martorelor D.R. - dată în faza de urmărire penală, H.R. și B.E. care au confirmat că partea vătămată nu s-a aflat în domiciliul inculpatului în baza propriei voințe, ci racolată în vederea obligării la practicarea prostituției și ulterior răpită în același scop.

De asemenea, martora D.R. a confirmat susținerile părții vătămate privitoare la comportamentul violent al inculpatului și motivele care au justificat reacția violentă a acestuia, iar martora Z.M.E. - o altă victimă supusă exploatării sexuale în perioada cât partea vătămată locuise în domiciliul inculpatului, a menționat același tip de comportament, restricții și constrângeri cu cele invocate de partea vătămată.

În contextul celor arătate, apărarea inculpatului R.V. privind pretinsa relație de concubinaj întreținută cu partea vătămată nu constituie decât o încercare spre evitarea răspunderii penale.

Sub acest aspect, este de arătat că dacă partea vătămată ar fi întreținut o relație de felul celei menționate cu inculpatul R.V., într-o logică firească, aceasta nu se putea consuma în același domiciliu în care locuia și soția inculpatului.

Tot astfel, partea vătămată nu putea fi obligată să întrețină relații sexuale cu alte persoane, având în vedere că natura unei asemenea relații exclude orice formă de exploatare sexuală.

De asemenea, se constată că nici inculpații R.Ș. și B.O. nu au acționat fără vinovăție atunci când au consimțit să participe la răpirea și transportarea părții vătămate la domiciliul coinculpatului R.V.

Astfel, inculpatul R.Ș. se afla în relații cu rudenie cu inculpatul R.V., cunoscând că acesta era căsătorit și locuia în același imobil cu soția și fiica sa minoră, iar inculpatul B.O. știa de la început cum ajunsese partea vătămată în locuința inculpatului R.V., el fiind cel care transportase partea vătămată la domiciliul inculpatului, sub pretextul întreținerii de relații sexuale plătite.

Prin urmare, criticile invocate în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. sunt nefondate, vinovăția inculpaților fiind corect stabilită în cauză, activitatea infracțională desfășurată realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane în încadrarea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Neîntemeiată se privește critica procurorului invocată în cadrul aceluiași caz de casare, vizând greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

Așa cum bine a subliniat instanța de prim control judiciar, asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni implică constituirea prin consensul mai multor persoane într-o grupare organizată în scopul de a ființa în timp și de a pregăti și aduce la îndeplinire una sau mai multe infracțiuni.

Spre deosebire de pluralitatea constituită, în care asocierea presupune o activitate autonomă de constituire și organizare a unei grupări cu scop infracțional, pluralitatea ocazională, ca modalitate a participației penale, implică săvârșirea în comun a unei fapte prevăzute de legea penală, dar nu subsecvent constituirii într-o asociație, ci exclusiv în vederea executării respectivei infracțiuni, actele comune anterioare comiterii faptei constituind acte pregătitoare menite să asigure executarea rezoluției infracționale.

În speță, din nicio probă a dosarului, dar mai ales din modalitatea în care s-au petrecut faptele, nu rezultă ca inculpații să se fi constituit într-o grupare infracțională. împrejurările comiterii faptei demonstrează doar o cooperare în vederea traficării părții vătămate, săvârșirea faptei în aceste circumstanțe determinând reținerea formei agravate a infracțiunii de trafic de persoane.

Prin urmare, neexistând temei pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen. nu se poate vorbi nici de infracțiunea mai gravă prevăzută de Legea nr. 39/2003.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Înalta Curte constată întemeiată critica procurorului vizând nelegala stabilire a pedepselor aplicate pentru inculpați sub limita minimului prevăzut de lege în condițiile nereținerii de circumstanțe în favoare.

Cu toate acestea, pedepsele aplicate pentru inculpații R.V. și R.Ș. urmează a fi menținute în cauză, reținându-se că la stabilirea acestora s-a ținut seama deopotrivă atât de gravitatea faptei în sine, cât și de circumstanțele personale și împrejurările concrete în care inculpații au acționat.

Astfel, a fost avută în vedere situația antecedentelor penale și gradul de integrare socială a fiecăruia dintre inculpați, situația familială și conduita adoptată în cursul procesului penal.

De asemenea, a fost avută în vedere natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpaților, modalitatea concretă de săvârșire și durata în timp a activității infracționale, dar și consecințele produse asupra părții vătămate, vârsta și mai ales împrejurarea că aceasta era cunoscută ca prostituată pe raza orașului Cărei.

Lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul R.V. și durata relativ redusă în timp a activității infracționale, precum și inexistența unor consecințe pe termen lung care să se produs asupra psihicului părții vătămate, justifică în aprecierea Înaltei Curți pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție aplicată de instanța de apel, neexistând temeiuri care să conducă la majorarea ori reducerea pedepsei, conform solicitării formulate în recurs de inculpat și acuzare.

Tot astfel, se constată că și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului R.Ș. și confirmată prin decizia instanței de apel se învederează a asigura prevenția specială, având în vedere calitatea de recidivist a inculpatului, dar și contribuția minimă avută la comiterea faptei, din probele administrate în cauză rezultând că acest inculpat a participat doar la imobilizarea părții vătămate în vederea transportării ei la locuința inculpatului R.V., acțiune ce nu a fost însă însoțită de exercitarea vreunor acte de agresiune distinctă.

Ca atare, calificând toate aceste elemente drept circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin. (2) C. pen., pedepsele aplicate în cauză urmează a fi menținute în cuantumul stabilit de instanțele anterioare.

În schimb, reținând incidența acelorași dispoziții legale, pedeapsa aplicată inculpatului B.O. urmează a fi stabilită la 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., având în vedere aportul adus la comiterea faptei, constând în aceea că doar a condus autoturismul cu care a fost transportată partea vătămată, fără nicio altă contribuție în exploatarea victimei infracțiunii.

De asemenea, se reține că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, în privința condamnărilor anterioare la care s-a făcut referire în considerentele deciziei din apel, împlinindu-se termenul de reabilitare.

În consecință, admițând toate recursurile declarate în cauză, conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță și în apel urmează a fi casate în parte, în limita celor arătate.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților R.V., R.Ș. și B.O. durata prevenției de la 05 decembrie 2008 la 03 septembrie 2010.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bihor și de inculpații R.V., R.Ș. și B.O. împotriva Deciziei penale nr. 35/A/2010 din 27 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 264/P/2009 din 29 decembrie 2009 a Tribunalului Bihor și rejudecând:

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul R.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 80 C. pen. condamnă pe inculpatul R.Ș. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul B.O. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței sus-menționate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților R.V., R.Ș. și B.O., durata reținerii și arestării preventive de la 5 decembrie 2008 la 3 septembrie 2010.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 300 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 septembrie 2010.