ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3441/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 8702 din 15 septembrie 2010,

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr.

29855/3/2009, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul

G.A.I. având ca obiect anularea Hotărârii nr. 3 din 22 iunie 2009 adoptată de

Adunarea generală ordinară a acționarilor pârâtei B.C.R.F.R. SA, cu motivarea

că cerințele de legalitate pentru numirea președintelui consiliului de

administrație au fost respectate, fiind aplicate corect prevederile art. 10(3)

b.4 coroborat cu art. 10(3) b.8 din actul constitutiv interpretat prin prisma

prevederilor contractului de opțiune, care permiteau numirea în această

calitate, după data de 30 iunie 2009 sau 30 iunie 2010, a candidatului la

funcția de administrator care a obținut cel mai mare număr de voturi

favorabile.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin Decizia nr. 127 de la 9 martie 2011, a admis excepția

lipsei de interes a apelantului și a respins, ca fiind promovat de o persoană

lipsită de interes, apelul declarat de G.A.I., reținând că interesul

apelantului în reanalizarea legalității hotărârii atacate constă în

posibilitatea recunoașterii necorectitudinii procedurii de numire a

președintelui consiliului de administrație și a dreptului său de a fi desemnat

în această calitate, potrivit prevederilor actului constitutiv, or, în prezent,

o eventuală hotărâre judecătorească irevocabilă în această materie nu poate

produce efect retroactiv, cu atât mai mult cu cât, față de Hotărârea Consiliului

de Administrație al B.N.R. nr. 14 din 03 mai 2010, necontestată de apelant,

acesta nu mai poate deține o asemenea funcție în societatea bancară. Mai mult,

chiar prevederile actului constitutiv, astfel cum au fost interpretate de

apelant, nu-i mai permit acestuia să dețină pe viitor această calitate în mod

exclusiv, demersul său judiciar devenind lipsit de efect practic.

Împotriva acestei decizii,

reclamantul a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea sentinței comerciale și

admiterea cererii privind anularea hotărârii adunării generale ordinare a

acționarilor, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art 304 pct. 9

C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs,

reclamantul a arătat că, prin acțiunea introdusă, a urmărit protecția

drepturilor personale încălcate la adoptarea de către acționari a hotărârii

prin care a fost modificată structura Consiliului de Administrație și a

președintelui acestuia.

Înalta Curte, luând în examinare cu

prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr.

146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de

timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de

instanță.

Potrivit prevederilor art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.

În speță, recurentul a fost citat cu

mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, potrivit dovezilor aflate la

dosarul cauzei (dosar Înalta Curte de Casație și Justiție), iar, până la

termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, nu a depus dovada

achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit.

Constatând că recursul nu a fost

timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 3

noiembrie 2011, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar

în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte

urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr.

146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G. nr. 32/1995,

modificată, și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de

reclamant.

Față de considerentele expuse, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat

de reclamantul G.A.I. împotriva Deciziei comerciale nr. 127 de la 9 martie 2011

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de

reclamantul G.A.I. împotriva Deciziei comerciale nr. 127 de la 9 martie 2011

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 3 noiembrie 2011.