ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4085/2011

Deliberând asupra

excepției din oficiu cu privire la admisibilitatea recursurilor pendinte pe

baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:

I. Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin Sentința penală nr. 514/F din 10

noiembrie 2011 pronunțată în Dosar nr. 6819/2/2011, a respins ca inadmisibile

cererile formulate de persoanele extrădate C.A. și S.H. de amânarea predării în

vederea extrădării către autoritățile judiciare americane - extrădare dispusă

prin Sentința penală nr. 451 din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3829 din 28 octombrie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - în temeiul dispozițiilor în baza

art. 14 alin. (2) din Legea nr. 111/2008 și art. 58 din Legea nr. 302/2004.

Hotărând astfel

Curtea a reținut și statuat următoarele:

A. La data de 4

noiembrie 2011, persoanele extrădate C.A. și S.H. au formulat cereri de amânare

a predării dispuse prin Sentința penală nr. 451 din 14 octombrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

În motivarea

cererilor au arătat că suferă de boli grave, relativ incurabile, fiind indicii

că predarea în viitorul apropiat le-ar putea periclita viața și sănătatea.

Cererile au fost

întemeiate pe dispozițiile art. 60 din Legea nr. 302/2004, iar în sprijinul

cererilor nu au fost depuse acte medicale.

Curtea a constatat că

prin Sentința penală nr. 451 din 14 octombrie 2011 s-a dispus, în baza art. 52

alin. (3) din Legea nr. 302/2004, admiterea cererilor de extrădare privind pe

numiții C.A. și S.H. și predarea acestora către autoritățile judiciare americane,

cu respectarea regulii specialității prev. în art. 17 din Legea nr. 111/2008 și

art. 74 din Legea nr. 302/2004. În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr.

302/2004, s-a menținut starea de arest provizoriu în vederea extrădării a

persoanelor extrădabile C.A. și S.H., până la predarea acestora. S-a constatat

de asemenea că persoanele extrădabile au fost reținute și arestate provizoriu

de urgență în vederea extrădării începând cu datat de 25 iulie 2011. Prin

Decizia penală nr. 3829 din 28 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție s-au respins ca nefondate recursurile declarate de persoanele

extrădabile C.A. și S.H.

B. Curtea analizând

cererile formulate de către persoanele extrădate prin prisma dispozițiilor

legale aplicabile în cauză, a constatat că acestea nu sunt admisibile, pentru

considerentele de ordin legal arătate în continuare.

În materia extrădării

între România și Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de

extrădare semnat la București la data de 10 septembrie 2007 ratificat prin

Legea nr. 111/2008.

În ceea ce privește

incidența în speță a dispozițiilor Legii nr. 302/2004, Curtea a avut în vedere

prevederile art. 5 din lege, conform cărora Legea privind cooperarea judiciară

internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru

autoritățile judiciare române, precum și ale art. 4, din care rezultă că

prezenta lege completează instrumentele juridice internaționale la care România

este parte în situațiile nereglementate.

Față de cele arătate

anterior, Curtea a constatat că Legea nr. 111/2008 este legea specială

aplicabilă în cauză și nu dispozițiile Legii nr. 302/2004. În raport cu legea

specială amintită posibilitatea amânării predării persoanei extrădate este

reglementată în Legea nr. 111/2008 la art. 14 alin. (2), dar pentru alte motive

decât cele invocate de către persoanele extrădate. Or, nefiind vorba de o

situație nereglementată de legea specială, care ar impune trimiterea la

dispozițiile Legii nr. 302/2004, Curtea se raportează la dispozițiile legii de

ratificare a Tratatului de extrădare dintre România și S.U.A., care nu prevede

situația amânării predării datorate stării de boală a persoanelor extrădate.

Mai mult, persoana extrădată S.H. a invocat în sprijinul cererii de amânare a

predării aceleași motive invocate și în cadrul soluționării cererii de

extrădare. Or, consecințele predării imediate a acestuia au fost deja analizate

de către instanța de judecată la momentul verificării condițiilor necesare

extrădării, așa încât o reanalizare a aceleiași situații nu este admisibilă.

În ceea ce privește

persoana extrădată C.A., aceasta nu a depus acte medicale în susținerea

cererii.

Față de cele arătate,

Curtea a apreciat că cererile persoanelor extrădate sunt inadmisibile și prin

prisma dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004.

II. Recursurile

declarate împotriva sentinței amintite de către persoanele extrădabile C.A. și

S.H. sunt inadmisibile urmând a fi respinse ca atare în baza art. 385

15

pct. l lit. a) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Astfel cum în mod

corect a statuat Curtea prin pronunțarea soluției adoptate ca având caracter

definitiv dispozițiile Legii nr. 111/2008 - ce constituie temeiul juridic al

cererilor formulate de persoanele extrădabile - nu prevăd posibilitatea exercitării

vreunei căi de atac în cazul amânării predării reglementate de art. 14 din

aceeași lege.

Fiind o situație

nereglementată de legea specială, se au în vedere sub acest aspect și

dispozițiile Legii nr. 302/2004. Însă nici dispozițiile Legii nr. 302/2004, nu

prevăd posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii amintite, așa cum rezultă

din interpretarea sistematică a normelor cuprinse în art. 52 - 54, texte de

lege care prevăd soluțiile ce pot fi atacate cu recurs.

De altfel din

examinarea normelor referitoare la predarea persoanei extrădate, inclusiv cele

cuprinse în art. 58 din Legea nr. 302/2004, nu rezultă existența vreunei

dispoziții exprese referitoare la calea de atac ce s-ar putea exercita în

ipotezele arătate.

În dispozițiile art.

58 din Legea nr. 302/2004 nu se prevede nicio dispoziție privind existența

vreunei căi de atac împotriva hotărârii instanței care poate dispune amânarea

predării extrădatului care suferă de o boală care i-ar pune viața în pericol,

instituția predării amânate vizând faza de executare a extrădării pasive,

rezultând astfel că voința legiuitorului a fost aceea de a nu prevedea nicio

cale de atac împotriva hotărârii pronunțate în ipoteza de la art. 58 alin. (3)

din Legea nr. 302/2004, dat fiind caracterul special al reglementării

instituțiilor privind extrădarea și necesitatea executării cu celeritate a

cererilor admise, prin predarea extrădatului.

În acest sens, s-a

pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin Decizia

penală nr. 860 din 4 martie 2010.

În baza art. 192 C.

proc. pen. vor fi obligate recurentele persoane extrădabile la plata sumei de

câte 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de persoanele extrădabile C.A. și S.H.

împotriva Sentinței penale nr. 514 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Obligă recurentele

persoane extrădabile la plata sumei de câte 520 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 320 RON, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 noiembrie 2011.