ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2005/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamanta I.A. a solicitat suspendarea executării actelor atacate, respectiv a Ordinului nr. 7055 din 02 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor, a Răspunsului la contestația formulată împotriva notei obținute la proba interviu din data de 27 iulie 2011, a Preavizului din 05 iulie 2011 și a Probei interviu organizată la data de 23 iulie 2011 de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca fiind nemotivată și neîntemeiată.

În răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat cererea de suspendare a actelor administrative atacate întrunește integral condițiile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, precizând că este lipsită de alte surse de venit decât cel derizoriu provenit din ajutorul de șomaj, având un copil în întreținere. 2. Hotărârea Curții de apel Prin încheierea din 15 noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea formulată de reclamanta I.A. și, în consecință, a dispus suspendarea executării efectelor Ordinului 7055 din 2 august 2011 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor precum și a actelor subsecvente acestuia privitoare la reclamantă până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea acestui act.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză reclamanta a făcut dovada întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii sale, respectiv a cazului bine justificat și a existenței unei pagube iminente, având în vedere că două din cele trei întrebări pe care le-a primit reclamanta la proba interviu nu se regăsesc în bibliografia din domeniul economic stabilită pentru postul de inspector-vamal principal din cadrul D.J.A.O.V./BV Satu-Mare pentru care s-a prezentat la examen, ci s-ar circumscrie bibliografiei stabilite pentru personalul vamal cu atribuții financiar-contabile din cadrul D.R.A.O.V.

Referitor la paguba iminentă, prima instanță a constatat că și această condiție este îndeplinită, întrucât prin nesuspendarea executării ordinelor atacate, precum și a actelor subsecvente privitoare la reclamantă, se creează în sarcina acesteia o pagubă materială, ca urmare a privării ei de drepturile salariale cuvenite prin exercitarea funcției, reclamanta fiind lipsită de alte surse de venit decât cel provenit din ajutorul de șomaj, în condițiile în care are și un copil în întreținere. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Autoritatea Națională de Administrare Fiscală și de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, în nume propriu și al Autorității Naționale a Vămilor.

În motivele de recurs s-a susținut că în mod greșit, instanța de fond a apreciat că în cauză nu a fost respectată bibliografia aprobate pentru concurs, întrucât această probă s-a desfășurat conform prevederilor din Anexa 11 la Ordinul nr. 2407 din 4 iulie 2011, iar întrebările au făcut parte din bibliografia anunțată, situație în care nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat. S-a mai precizat că eventualul prejudiciu ce s-ar crea prin neîncasarea drepturilor salariale nu constituie un argument valabil pentru suspendarea ordinului. II.

Considerentele înaltei Curți asupra recursului Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, situația de fapt existentă în cauză și legislația aplicabilă, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Din punctul de vedere al îndeplinirii cerințelor impuse de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, înalta Curte reține următoarele: Conform dispoziției legale amintite mai sus, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1). Ca atare, putem aprecia că, prin textul legal aflat în discuție, s-a dat eficiență instituției suspendării actului administrativ, dispuse în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată iar, pentru acest motiv, legiuitorul român a introdus o nouă ipoteză normativă.

Această regulă se impunea, întrucât persoana vătămată prin punerea în executare a actului administrativ considerat nelegal nu mai avea nicio posibilitate legală de a menține măsura suspendării și după momentul pronunțării soluției instanței de fond, când înceta suspendarea dispusă în baza art. 14 din lege. Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin sentința nr. 96 din 12 martie 2012, Curtea de Apel Oradea - secția a Ii-a civilă, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei și a anulat Ordinul nr. 7055 din 02 august 2011 emis de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor. Așadar, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, măsura suspendării Ordinului nr. 7055/2011, dispusă de prima instanță, se prelungește ope legis până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestui act administrativ unilateral cu caracter normativ.

În plus, se impun a fi amintite și prevederile art. 14 alin. (4) și (7) din Legea contenciosului administrativ. Astfel, conform art. 14 alin. (4) din lege, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept; ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, iar recursul nu este suspensiv de executare. Prin urmare, este aplicabil principiul executării hotărârii judecătorești în acest domeniu încă de la momentul pronunțării sale. Pe de altă parte, art. 14 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ întărește ideea menționată anterior, întrucât dispune că suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

În această ordine de idei, prezintă relevanță faptul că în materia contenciosului administrativ se aplică unele reguli procedurale specifice, printre care și cea privind executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cererile de suspendare. De altfel, dreptul la executarea actelor jurisdicționale a devenit în dreptul european cea de-a treia garanție a procesului echitabil, reglementat de art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O. Prin urmare, înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume propriu, precum și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva încheierii din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință, astăzi, 24 aprilie 2012.