ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5714/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

procedura derulată în primă instanță

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanții Primăria Municipiului Constanța,

Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța și Primarul Municipiului

Constanța au solicitat, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României, structura

Curții de Conturi a jud. Constanța (Camera de Conturi a jud. Constanța) suspendarea

deciziei nr. 34 din 24 noiembrie 2009 emisă de pârâtă, în ceea ce privește măsurile

stabilite la pct. 4 și 5 din decizie, până la soluționarea cauzei de către instanța

de fond.

În motivarea cererii,

s-a arătat că, prin decizia supusă contestării, Camera de Conturi Constanța a constatat

că unele sume plătite salariaților au un caracter nelegal, impunându-se măsurile

prevăzute la pct. 4 și 5 din decizie.

Prin măsura de la

pct. 4 din decizie s-a dispus virarea la bugetele publice a obligațiilor datorate,

cu referire la plata către salariații instituției a sumei de 603.600 RON, în luna

aprilie 2008, reprezentând tichete cadou și, totodată, s-a dispus a se stabili dacă

au fost plătite și alte sume care sunt asimilate veniturilor din salarii pentru

care să fie calculate și virate obligațiile de natura impozitului pe venit și a

contribuțiilor aferente.

Prin măsura de la

pct. 5 din decizie s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciului creat prin plata

acestor sporuri și alte drepturi salariale.

S-a mai precizat că împotriva

deciziei, relativ la pct. 4 și 5, s-a formulat contestație, în procedura prevăzută

de art. 92 și următoarele din hotărârea nr. 1/2009, pentru aprobarea regulamentului

privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum

și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.

Reclamanta a apreciat

că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru

că există îndoială cu privire la legalitatea actului, tichetele cadou neintrând

în categoria veniturilor impozabile, iar sumele reținute prin decizia pârâtei fiind

plătite în baza contractului colectiv de muncă, necontestat până în prezent.

Cu privire la cea de-a

doua condiție s-a arătat că prejudiciul reținut de pârâtă este la nivel instituțional

și împiedică desfășurarea în condiții normale a serviciilor administrative publice

locale.

La termenul de judecată

din 18 ianuarie 2010, Sindicatul Liber din Administrația Publică a formulat cerere

de intervenție accesorie în favoarea reclamanților.

Pârâta a formulat întâmpinare,

invocând excepția inadmisibilității cererii în raport cu dispozițiile art. 92 din

privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, pe

fond solicitând respingerea cererii.

Prin sentința civilă

nr. 35/CA din 01 februarie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității

și a admis cererea principală și cererea de intervenție, dispunând suspendarea executării

deciziei nr. 34 din 24 noiembrie 2009, emisă de pârâtă, cu privire la pct. 4 și

5, până la soluționarea cauzei pe fond.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 92 din hotărârea Curții

de Conturi, invocată de către pârâtă nu înlătură aplicabilitatea dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că reclamanții pot solicita suspendarea executării

actului administrativ, până la soluționarea cauzei pe fond.

A apreciat că, relativ

la pct. 4 și 5 din decizie, există o îndoială serioasă asupra legalității.

S-a reținut, cu privire

la pct. 4, că anterior acordării tichetelor cadou, Primăria Municipiului Constanța

a solicitat organului fiscal informații cu privire la modalitatea de impozitare

a acestora, comunicându-i-se că tichetele cadou fac parte din categoria cheltuielilor

sociale în limita cotei de 2% din cheltuielile cu salarii și nu intră în categoria

veniturilor supuse impozitului pe venit.

Totodată, potrivit dispozițiilor

art. 12 din Legea nr. 193/2006, sumele acordate cu titlu de tichete cadou sunt cheltuieli

sociale deductibile limitate, astfel că menționarea cotelor de contribuții bugetare

aferente lor la pct. 4 din decizie este contrară prevederilor legale.

În ce privește suma menționată

la pct. 5 din decizie, s-a reținut că aceasta a fost achitată în baza contractului

colectiv de muncă, ce a fost înregistrat conform prevederilor legale și nu a fost

anulat sau modificat cu privire la sporurile prevăzute.

În ce privește cea de-a

doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a apreciat

că luarea măsurilor, în speță recuperarea sumelor de bani, va determina împiedicarea

desfășurării în condiții normale a serviciilor administrației publice locale.

de pârâtă

Sentința menționată a

fost atacată cu recurs, potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, de către

Curtea de Conturi a României, pentru Camera de Conturi a jud. Constanța.

În motivarea căii de atac,

recurenta-pârâtă a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a arătat

că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a art. 2 lit. t) și ș), art.

7 și art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În esență, recurenta-pârâtă

a arătat că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ de lege

pentru suspendarea executării actului administrativ și că prin măsura aplicată de

prima instanță a fost blocat procesul determinării exacte a întinderii prejudiciului

produs bugetului public, fiind astfel golită de conținut activitatea unei instituții

fundamentale a statului.

Ulterior, recurenta-pârâtă

a invocat, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de recurs de ordine

publică, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în soluționarea

cauzei, arătând că, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al

pct. 108 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității specifice

Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități,

aprobat prin hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi a României, competența

revenea Tribunalului Constanța.

și procedura derulată în recurs

Niciunul dintre intimați

nu a formulat întâmpinare potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ., dar Primăria

Municipiului Constanța, Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța și Primarul

Municipiului Constanța (intimații-pârâți) au depus la dosar concluzii scrise, atât

cu privire la motivele de recurs invocate inițial, cât și cu privire la excepția

de necompetență a primei instanțe.

Referitor la motivul de

ordine publică privind necompetența materială a instanței, au arătat că rațiunea

învestirii Curții de apel cu cererea de suspendare a constituit-o criteriul valoric

reglementat prin art. 10 din Legea nr. 554/2004 și faptul că, până la acel moment,

încă nu fusese emisă încheierea de soluționare a contestației administrative.

Au mai arătat că hotărârea

nr. 1/2009 nu are caracterul unei legi organice prin care să se poată deroga de

la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că art. 14 din Legea

nr. 554/2004 nu prevede că instanța competentă să judece cererea de suspendare a

actului administrativ trebuie să fie una și aceeași cu instanța care judecă pe fond

legalitatea actului.

În ceea ce privește motivele

de recurs formulate inițial, intimații- pârâți au arătat, în esență, că prima instanță

a interpretat și aplicat corect prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

La data de 17 decembrie

2010, intimatul-intervenient Sindicatul Liber al Salariaților din Administrația

Publică Constanța a depus la dosar copia sentinței nr. 1431 din 11 noiembrie 2010,

prin care Tribunalul Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a soluționat acțiunea în anularea pct. 4 și 5 din decizia a cărei suspendare

de executare se solicită în prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate

motivul de ordine publică privind necompetența materială a primei instanțe, prevăzut

în art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte îl constată întemeiat, împrejurare

ce face de prisos analiza celorlalte critici formulate în motivarea căii de atac.

de drept relevante

Actul administrativ a

cărui suspendare parțială de executare a fost solicitată, în condițiile prevăzute

în art. 14 din Legea nr. 554/2004, este decizia nr. 34 din 24 noiembrie 2009, emisă

de Camera de Conturi a jud. Constanța în temeiul unui proces-verbal de constatare

încheiat în cadrul unui audit financiar asupra situațiilor financiare pentru anul

2008 la Primăria Municipiului Constanța.

Obiectul demersului judiciar

îl constituie art. 4 și 5 din decizie, având următorul conținut:

„Primăria Municipiului

Constanța va dispune virarea la bugetele publice a obligațiilor datorate și să stabilească

dacă au fost plătite și alte sume care sunt asimilate veniturilor din salarii, pentru

care să fie calculate și virate obligațiile de natura impozitului pe venit și a

contribuțiilor aferente.

Termen de realizare: 30

ianuarie 2010.

Primăria Municipiului

Constanța va dispune stabilirea întinderi prejudiciului creat prin plata acestor

sporuri și alte drepturi salariale nelegale, precum și recuperarea acestuia.

Termen de realizare: 30

ianuarie 2010”.

În esență, măsurile dispuse

sunt circumscrise prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea

și funcționarea Curții de Conturi, potrivit cărora „în situațiile în care se constată

existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea

unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare

de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea

acestuia devin obligație a conducerii entității auditate”.

Având acest conținut,

măsurile administrative supuse analizei nu se încadrează în sfera litigiilor „care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora”,

care să atragă aplicarea criteriului valoric prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, incident fiind celălalt criteriu, al poziționării autorității emitente

în sistemul administrației publice, potrivit căruia litigiile privind actele administrative

ale autorităților publice locale și județene sunt în competența Tribunalelor, iar

cele privind actele autorităților centrale, în competența Curților de apel.

Reținând, pe de o parte,

că autoritatea emitentă a deciziei este o Cameră județeană de Conturi și, pe de

altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea

juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv

aptitudinea de a emite acte administrative, în exercitarea unor prerogative de putere

publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu Curții de apel,

ci Tribunalului, prin secția specializată, îi revenea competența de soluționare

a cauzei.

Aceasta este, de altfel,

și interpretarea cuprinsă în pct. 106-108 din Regulamentul aprobat prin hotărârea

nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi, în sensul că împotriva încheierilor emise

în soluționarea procedurii administrative de contestare reglementate la pct. 92

și următoarele poate fi sesizată instanța de contencios administrativ competentă

în condițiile Legii nr. 554/2004, competența revenind secției de contencios administrativ

și fiscal a Curții de Apel București, pentru încheierile structurilor centrale ale

Curții de Conturi și secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Tribunalelor,

pentru încheierile emise la nivelul camerelor de conturi județene.

Împrejurarea că art. 14

din Legea nr. 554/2004 nu prevede expres, pentru soluționarea cererii de suspendare

a executării formulate în faza derulării procedurii prealabile administrative, aplicarea

normelor de competență statuate pentru acțiunea în anularea actului administrativ

nu poate conduce la concluzia exprimată de intimații-pârâți în notele scrise, logica

internă a textului impunând ca măsurile provizorii să fie soluționate de instanța

competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.

adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat în temeiul art.

14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și, potrivit art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., va casa hotărârea atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare,

la Tribunalulul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a jud. Constanța împotriva sentinței

nr. 35/CA din 01 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța, secția contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 decembrie 2010.