ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5714/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanții Primăria Municipiului Constanța, Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța și Primarul Municipiului Constanța au solicitat, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României, structura Curții de Conturi a jud. Constanța (Camera de Conturi a jud. Constanța) suspendarea deciziei nr. 34 din 24 noiembrie 2009 emisă de pârâtă, în ceea ce privește măsurile stabilite la pct. 4 și 5 din decizie, până la soluționarea cauzei de către instanța de fond. În motivarea cererii, s-a arătat că, prin decizia supusă contestării, Camera de Conturi Constanța a constatat că unele sume plătite salariaților au un caracter nelegal, impunându-se măsurile prevăzute la pct. 4 și 5 din decizie.

Prin măsura de la pct. 4 din decizie s-a dispus virarea la bugetele publice a obligațiilor datorate, cu referire la plata către salariații instituției a sumei de 603.600 RON, în luna aprilie 2008, reprezentând tichete cadou și, totodată, s-a dispus a se stabili dacă au fost plătite și alte sume care sunt asimilate veniturilor din salarii pentru care să fie calculate și virate obligațiile de natura impozitului pe venit și a contribuțiilor aferente. Prin măsura de la pct. 5 din decizie s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciului creat prin plata acestor sporuri și alte drepturi salariale. S-a mai precizat că împotriva deciziei, relativ la pct. 4 și 5, s-a formulat contestație, în procedura prevăzută de art. 92 și următoarele din hotărârea nr. 1/2009, pentru aprobarea regulamentului privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.

Reclamanta a apreciat că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru că există îndoială cu privire la legalitatea actului, tichetele cadou neintrând în categoria veniturilor impozabile, iar sumele reținute prin decizia pârâtei fiind plătite în baza contractului colectiv de muncă, necontestat până în prezent. Cu privire la cea de-a doua condiție s-a arătat că prejudiciul reținut de pârâtă este la nivel instituțional și împiedică desfășurarea în condiții normale a serviciilor administrative publice locale. La termenul de judecată din 18 ianuarie 2010, Sindicatul Liber din Administrația Publică a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamanților.

Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității cererii în raport cu dispozițiile art. 92 din privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, pe fond solicitând respingerea cererii. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 35/CA din 01 februarie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și a admis cererea principală și cererea de intervenție, dispunând suspendarea executării deciziei nr. 34 din 24 noiembrie 2009, emisă de pârâtă, cu privire la pct. 4 și 5, până la soluționarea cauzei pe fond.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 92 din hotărârea Curții de Conturi, invocată de către pârâtă nu înlătură aplicabilitatea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că reclamanții pot solicita suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea cauzei pe fond. A apreciat că, relativ la pct. 4 și 5 din decizie, există o îndoială serioasă asupra legalității. S-a reținut, cu privire la pct. 4, că anterior acordării tichetelor cadou, Primăria Municipiului Constanța a solicitat organului fiscal informații cu privire la modalitatea de impozitare a acestora, comunicându-i-se că tichetele cadou fac parte din categoria cheltuielilor sociale în limita cotei de 2% din cheltuielile cu salarii și nu intră în categoria veniturilor supuse impozitului pe venit.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 193/2006, sumele acordate cu titlu de tichete cadou sunt cheltuieli sociale deductibile limitate, astfel că menționarea cotelor de contribuții bugetare aferente lor la pct. 4 din decizie este contrară prevederilor legale. În ce privește suma menționată la pct. 5 din decizie, s-a reținut că aceasta a fost achitată în baza contractului colectiv de muncă, ce a fost înregistrat conform prevederilor legale și nu a fost anulat sau modificat cu privire la sporurile prevăzute. În ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a apreciat că luarea măsurilor, în speță recuperarea sumelor de bani, va determina împiedicarea desfășurării în condiții normale a serviciilor administrației publice locale.

3. Recursul exercitat de pârâtă Sentința menționată a fost atacată cu recurs, potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, de către Curtea de Conturi a României, pentru Camera de Conturi a jud. Constanța. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a arătat că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a art. 2 lit. t) și ș), art. 7 și art. 14 din Legea nr. 554/2004. În esență, recurenta-pârâtă a arătat că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ de lege pentru suspendarea executării actului administrativ și că prin măsura aplicată de prima instanță a fost blocat procesul determinării exacte a întinderii prejudiciului produs bugetului public, fiind astfel golită de conținut activitatea unei instituții fundamentale a statului.

Ulterior, recurenta-pârâtă a invocat, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de recurs de ordine publică, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în soluționarea cauzei, arătând că, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al pct. 108 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi a României, competența revenea Tribunalului Constanța. 4. Apărările intimaților și procedura derulată în recurs Niciunul dintre intimați nu a formulat întâmpinare potrivit art. 308 alin. (2) C. proc.

civ., dar Primăria Municipiului Constanța, Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța și Primarul Municipiului Constanța (intimații-pârâți) au depus la dosar concluzii scrise, atât cu privire la motivele de recurs invocate inițial, cât și cu privire la excepția de necompetență a primei instanțe. Referitor la motivul de ordine publică privind necompetența materială a instanței, au arătat că rațiunea învestirii Curții de apel cu cererea de suspendare a constituit-o criteriul valoric reglementat prin art. 10 din Legea nr. 554/2004 și faptul că, până la acel moment, încă nu fusese emisă încheierea de soluționare a contestației administrative.

Au mai arătat că hotărârea nr. 1/2009 nu are caracterul unei legi organice prin care să se poată deroga de la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu prevede că instanța competentă să judece cererea de suspendare a actului administrativ trebuie să fie una și aceeași cu instanța care judecă pe fond legalitatea actului. În ceea ce privește motivele de recurs formulate inițial, intimații- pârâți au arătat, în esență, că prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004. La data de 17 decembrie 2010, intimatul-intervenient Sindicatul Liber al Salariaților din Administrația Publică Constanța a depus la dosar copia sentinței nr. 1431 din 11 noiembrie 2010, prin care Tribunalul Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a soluționat acțiunea în anularea pct. 4 și 5 din decizia a cărei suspendare de executare se solicită în prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate motivul de ordine publică privind necompetența materială a primei instanțe, prevăzut în art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte îl constată întemeiat, împrejurare ce face de prisos analiza celorlalte critici formulate în motivarea căii de atac. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Actul administrativ a cărui suspendare parțială de executare a fost solicitată, în condițiile prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004, este decizia nr. 34 din 24 noiembrie 2009, emisă de Camera de Conturi a jud. Constanța în temeiul unui proces-verbal de constatare încheiat în cadrul unui audit financiar asupra situațiilor financiare pentru anul 2008 la Primăria Municipiului Constanța.

Obiectul demersului judiciar îl constituie art. 4 și 5 din decizie, având următorul conținut: „Primăria Municipiului Constanța va dispune virarea la bugetele publice a obligațiilor datorate și să stabilească dacă au fost plătite și alte sume care sunt asimilate veniturilor din salarii, pentru care să fie calculate și virate obligațiile de natura impozitului pe venit și a contribuțiilor aferente. Termen de realizare: 30 ianuarie 2010. Primăria Municipiului Constanța va dispune stabilirea întinderi prejudiciului creat prin plata acestor sporuri și alte drepturi salariale nelegale, precum și recuperarea acestuia. Termen de realizare: 30 ianuarie 2010”.

În esență, măsurile dispuse sunt circumscrise prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, potrivit cărora „în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate”.

Având acest conținut, măsurile administrative supuse analizei nu se încadrează în sfera litigiilor „care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora”, care să atragă aplicarea criteriului valoric prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, incident fiind celălalt criteriu, al poziționării autorității emitente în sistemul administrației publice, potrivit căruia litigiile privind actele administrative ale autorităților publice locale și județene sunt în competența Tribunalelor, iar cele privind actele autorităților centrale, în competența Curților de apel.

Reținând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a deciziei este o Cameră județeană de Conturi și, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative, în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu Curții de apel, ci Tribunalului, prin secția specializată, îi revenea competența de soluționare a cauzei.

Aceasta este, de altfel, și interpretarea cuprinsă în pct. 106-108 din Regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi, în sensul că împotriva încheierilor emise în soluționarea procedurii administrative de contestare reglementate la pct. 92 și următoarele poate fi sesizată instanța de contencios administrativ competentă în condițiile Legii nr. 554/2004, competența revenind secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, pentru încheierile structurilor centrale ale Curții de Conturi și secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Tribunalelor, pentru încheierile emise la nivelul camerelor de conturi județene.

Împrejurarea că art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu prevede expres, pentru soluționarea cererii de suspendare a executării formulate în faza derulării procedurii prealabile administrative, aplicarea normelor de competență statuate pentru acțiunea în anularea actului administrativ nu poate conduce la concluzia exprimată de intimații-pârâți în notele scrise, logica internă a textului impunând ca măsurile provizorii să fie soluționate de instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și, potrivit art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., va casa hotărârea atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalulul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a jud. Constanța împotriva sentinței nr. 35/CA din 01 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2010.