ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1634/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București,

astfel cum a fost completată, Sindicatul Veterinarilor din Administrația

Centrală „E.”, Ț.M. prin Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală „E.”,

B.F. prin Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală „E.”, A.M.M. prin

Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală „E.”, M.A.G. prin

Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală „E.” și S.C.C. prin

Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală „E.”, în contradictoriu cu

pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor, au solicitat suspendarea Ordinelor de imputare emise de

A.N.S.V.S.A. nr. 68 din 14 octombrie 2011, nr. 69 din 14 octombrie 2011, nr. 51

din 14 octombrie 2011, nr. 52 din 14 octombrie 2011 și nr. 53 din 14 octombrie 2011,

până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au susținut

că

sunt îndeplinite condițiile privind existența unui caz bine justificat și necesitatea

prevenirii unei pagube iminente. Astfel, au precizat reclamanții,

din punct de vedere procedural,

niciunul dintre actele administrative contestate nu respectă condițiile

subînțelese din dispozițiile coroborate ale art. 84 și art. 85 alin. (1) din Legea

nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, iar paguba iminentă este

nu doar previzibilă, ci chiar evidentă, în contextul în care ordinele de

imputare se referă la impunerea unor sume de bani expres determinate și, în

egală măsură, la reținerea și modalitatea de reținere a acestor sume din cele

plătite membrilor de sindicat cu titlu de drepturi salariale.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamanții nu fac

dovada reală a îndeplinirii celor două condiții prevăzute de lege, iar actele

administrative se bucură de prezumția de legalitate și de principiul executării

din oficiu a acestora.

Soluția instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 7693 din 16

decembrie 2011, Curtea de Apel București. secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de Sindicatul Veterinarilor

din Administrația Centrală „E.”, Ț.M. prin Sindicatul Veterinarilor din

Administrația Centrală „E.”, B.F. prin Sindicatul Veterinarilor din

Administrația Centrală „E.”, A.M.M. prin Sindicatul Veterinarilor din

Administrația Centrală „E.”, M.A.G. prin Sindicatul Veterinarilor din

Administrația Centrală „E.” și S.C.C. prin Sindicatul Veterinarilor din

Administrația Centrală „E.”, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, astfel cum a fost

formulată și, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea Ordinelor

de imputare emise de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor nr. 68 din 14 octombrie 2011; 69 din 14 octombrie 2011;

51 din 14 octombrie 2011; 52 din 14 octombrie 2011; 53 din 14 octombrie 2011,

până la pronunțarea instanței de fond, obligând pârâta la cheltuieli de

judecată către reclamanți, respectiv 1.500 lei onorariu avocat, taxă timbru 12

lei și timbru judiciar 0,9 lei.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță, examinând dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art.

14 și art. 2 alin. (1) lit. ș) și lit. t) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că

sunt îndeplinite cumulativ condițiile cazului bine justificat și a pagubei

iminente.

Astfel, în ceea ce privește condiția

cazului bine justificat, analizând la nivel formal ordinele în cauză, Curtea a

observat că intimata a depus la dosarul cauzei procesul verbal al Curții de

Conturi din 10 decembrie 2010, care a stat la baza emiterii deciziei Curții de

Conturi/Departamentul III nr. 2 din 21 ianuarie 2011, decizie care, la rândul

său, a stat la baza emiterii ordinelor contestate, iar din sumara cercetare a

procesului verbal mai sus indicat, instanța de fond a reținut că au fost

descrise elementele constitutive ale abaterilor, astfel încât a înlăturat criticile

reclamanților referitoare la lipsa individualizării faptei cauzatoare de

prejudiciu, a modului de stabilire a vinovăției și a modului de calcul al

sumelor imputate.

Însă, cu privire la termenul de 30

de zile de la data constatării pagubei, prevăzut de art. 85 alin. (1) din Legea

nr. 188/1999, având în vedere și susținerile pârâtei în sensul că paguba a fost

constatată de Curtea de Conturi la data de 10 decembrie 2010, prin procesul

verbal nr. 5039, iar decizia Curții de Conturi a fost emisă la data de 21

ianuarie 2011, față de data emiterii ordinelor de imputare (14 octombrie  2011),

instanța de fond a reținut că susținerile reclamanților sunt întemeiate în ceea

ce privește depășirea termenului de 30 de zile, fiind îndeplinită, așadar,

condiția cazului bine justificat.

Referitor la cerința pagubei

iminente, prima instanță a apreciat că aceasta este evidentă, în condițiile în

care actul se referă la reținerea unor sume de bani plătite unor persoane cu titlu

de drepturi salariale și al căror patrimoniu este diminuat semnificativ.

Recursul

Împotriva sentinței civile nr. 7693

din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, care

a

criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de

recurs, s-a arătat că ordinele a căror suspendare se solicită au fost emise în

baza deciziei Curții de Conturi /departamentul III nr. 2 din 21 ianuarie 2011,

iar instanța de fond în mod corect a luat în considerare legalitatea celor

dispuse prin această decizie, însă în mod greșit a reținut că, termenul de 30

de zile de la constatarea pagubei, în care ar fi trebuit să se emită ordinele

de imputare, nu a fost respectat.

În ceea ce privește

paguba iminentă. Se consideră că nu constituie un argument pentru îndeplinirea condiției,

cuantumul sumelor, cu atât mai mult cu cât reies elementele constitutive ale

abaterilor și modul de stabilire al vinovăției.

În drept, cererea se

întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Apărările intimatului –

reclamant

Intimatul – reclamant a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și

menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.

Considerentele și

soluția instanței de recurs.

În conformitate cu

prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „

În

cazuri

bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu

sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul,

persoana vătămata poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond”.

Înalta Curte constată că

în raport de probele administrate, de situația de fapt și de normele legale incidente

în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative privind cazul bine

justificat și paguba iminentă.

Motivele invocate de

reclamanți în susținerea cazului bine justificat sunt motive de nelegalitate

care necesită o analiză pe fond, nefiind subliniate indicii de vădită nelegalitate

așa cum cer expres prevederile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, se reține că

neîndeplinirea sau îndeplinirea culpabilă a atribuțiilor ce reveneau

reclamanților în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, nu poate fi

analizată la nivel de aparență.

Așa cum a arătat și instanța

de fond, contrar soluției adoptate, din procesul – verbal al Curții de Conturi care

a stat la baza deciziei Curții de Conturi în baza căreia au fost emise ordinele

de imputare, rezultă că au fost descrise elementele constitutive ale abaterilor

disciplinare.

Prin urmare, se

consideră că nu este îndeplinită în cauză condiția cazului bine justificat.

Termenul de 30 de zile reținut de instanța de fond trebuie analizat în

contextul întregului ansamblu probator deoarece prejudecă fondul.

În ceea ce privește paguba

iminentă, se reține că nu este întrunită această condiție, având în vedere

exigențele prevederilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, nu se poate

aprecia că patrimoniul reclamanților reprezentat de drepturile salariale sunt

în pericol iminent de diminuare câtă vreme în ordin se arată că acoperirea

prejudiciului prin rețineri lunare din salariu se poate face într-un termen de

maximum 3 ani. De altfel, nu se poate pune în discuție conturarea unui

prejudiciu iminent dacă nu este analizat în coroborare cu un caz bine

justificat, care în speță, așa cum am arătat nu este conturat.

Față de cele arătate mai

sus, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatând

că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, va admite

recursul, se va modifica sentința recurată și pe fond se va respinge cererea de

suspendare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

împotriva sentinței civile nr. 7693 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 martie 2012.