ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1634/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, astfel cum a fost completată, Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală „E.”, Ț.M. prin Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală „E.”, B.F. prin Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală „E.”, A.M.M. prin Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală „E.”, M.A.G. prin Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală „E.” și S.C.C. prin Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală „E.”, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, au solicitat suspendarea Ordinelor de imputare emise de A.N.S.V.S.A.

nr. 68 din 14 octombrie 2011, nr. 69 din 14 octombrie 2011, nr. 51 din 14 octombrie 2011, nr. 52 din 14 octombrie 2011 și nr. 53 din 14 octombrie 2011, până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt îndeplinite condițiile privind existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Astfel, au precizat reclamanții, din punct de vedere procedural, niciunul dintre actele administrative contestate nu respectă condițiile subînțelese din dispozițiile coroborate ale art. 84 și art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, iar paguba iminentă este nu doar previzibilă, ci chiar evidentă, în contextul în care ordinele de imputare se referă la impunerea unor sume de bani expres determinate și, în egală măsură, la reținerea și modalitatea de reținere a acestor sume din cele plătite membrilor de sindicat cu titlu de drepturi salariale.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamanții nu fac dovada reală a îndeplinirii celor două condiții prevăzute de lege, iar actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și de principiul executării din oficiu a acestora. Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 7693 din 16 decembrie 2011, Curtea de Apel București. secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală „E.”, Ț.M. prin Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală „E.”, B.F. prin Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală „E.”, A.M.M.

prin Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală „E.”, M.A.G. prin Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală „E.” și S.C.C. prin Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală „E.”, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, astfel cum a fost formulată și, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea Ordinelor de imputare emise de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nr. 68 din 14 octombrie 2011; 69 din 14 octombrie 2011; 51 din 14 octombrie 2011; 52 din 14 octombrie 2011; 53 din 14 octombrie 2011, până la pronunțarea instanței de fond, obligând pârâta la cheltuieli de judecată către reclamanți, respectiv 1.500 lei onorariu avocat, taxă timbru 12 lei și timbru judiciar 0,9 lei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, examinând dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 14 și art. 2 alin. (1) lit. ș) și lit. t) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Astfel, în ceea ce privește condiția cazului bine justificat, analizând la nivel formal ordinele în cauză, Curtea a observat că intimata a depus la dosarul cauzei procesul verbal al Curții de Conturi din 10 decembrie 2010, care a stat la baza emiterii deciziei Curții de Conturi/Departamentul III nr. 2 din 21 ianuarie 2011, decizie care, la rândul său, a stat la baza emiterii ordinelor contestate, iar din sumara cercetare a procesului verbal mai sus indicat, instanța de fond a reținut că au fost descrise elementele constitutive ale abaterilor, astfel încât a înlăturat criticile reclamanților referitoare la lipsa individualizării faptei cauzatoare de prejudiciu, a modului de stabilire a vinovăției și a modului de calcul al sumelor imputate.

Însă, cu privire la termenul de 30 de zile de la data constatării pagubei, prevăzut de art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, având în vedere și susținerile pârâtei în sensul că paguba a fost constatată de Curtea de Conturi la data de 10 decembrie 2010, prin procesul verbal nr. 5039, iar decizia Curții de Conturi a fost emisă la data de 21 ianuarie 2011, față de data emiterii ordinelor de imputare (14 octombrie 2011), instanța de fond a reținut că susținerile reclamanților sunt întemeiate în ceea ce privește depășirea termenului de 30 de zile, fiind îndeplinită, așadar, condiția cazului bine justificat. Referitor la cerința pagubei iminente, prima instanță a apreciat că aceasta este evidentă, în condițiile în care actul se referă la reținerea unor sume de bani plătite unor persoane cu titlu de drepturi salariale și al căror patrimoniu este diminuat semnificativ.

Recursul Împotriva sentinței civile nr. 7693 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că ordinele a căror suspendare se solicită au fost emise în baza deciziei Curții de Conturi /departamentul III nr. 2 din 21 ianuarie 2011, iar instanța de fond în mod corect a luat în considerare legalitatea celor dispuse prin această decizie, însă în mod greșit a reținut că, termenul de 30 de zile de la constatarea pagubei, în care ar fi trebuit să se emită ordinele de imputare, nu a fost respectat.

În ceea ce privește paguba iminentă. Se consideră că nu constituie un argument pentru îndeplinirea condiției, cuantumul sumelor, cu atât mai mult cu cât reies elementele constitutive ale abaterilor și modul de stabilire al vinovăției. În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Apărările intimatului – reclamant Intimatul – reclamant a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală. Considerentele și soluția instanței de recurs. În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „ În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămata poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond”.

Înalta Curte constată că în raport de probele administrate, de situația de fapt și de normele legale incidente în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative privind cazul bine justificat și paguba iminentă. Motivele invocate de reclamanți în susținerea cazului bine justificat sunt motive de nelegalitate care necesită o analiză pe fond, nefiind subliniate indicii de vădită nelegalitate așa cum cer expres prevederile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. Astfel, se reține că neîndeplinirea sau îndeplinirea culpabilă a atribuțiilor ce reveneau reclamanților în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, nu poate fi analizată la nivel de aparență. Așa cum a arătat și instanța de fond, contrar soluției adoptate, din procesul – verbal al Curții de Conturi care a stat la baza deciziei Curții de Conturi în baza căreia au fost emise ordinele de imputare, rezultă că au fost descrise elementele constitutive ale abaterilor disciplinare.

Prin urmare, se consideră că nu este îndeplinită în cauză condiția cazului bine justificat. Termenul de 30 de zile reținut de instanța de fond trebuie analizat în contextul întregului ansamblu probator deoarece prejudecă fondul. În ceea ce privește paguba iminentă, se reține că nu este întrunită această condiție, având în vedere exigențele prevederilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Astfel, nu se poate aprecia că patrimoniul reclamanților reprezentat de drepturile salariale sunt în pericol iminent de diminuare câtă vreme în ordin se arată că acoperirea prejudiciului prin rețineri lunare din salariu se poate face într-un termen de maximum 3 ani. De altfel, nu se poate pune în discuție conturarea unui prejudiciu iminent dacă nu este analizat în coroborare cu un caz bine justificat, care în speță, așa cum am arătat nu este conturat.

Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, va admite recursul, se va modifica sentința recurată și pe fond se va respinge cererea de suspendare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței civile nr. 7693 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2012.