ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4189/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 200 din 25 mai 2009 Tribunalul

Mehedinți a dispus condamnarea inculpatului T.C. la 5 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174 alin. (1) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsă timpul arestării preventive de la 21 ianuarie 2009.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a

dispus confiscarea cuțitului corp delict deținut de inculpat.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. raportat la art. 998 C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de

Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin.

În sfârșit a fost obligat inculpatul

la plata sumei de 2.673 RON cheltuieli de spitalizare aferente perioadei de

internare a părții vătămate M.A. și la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

S-a reținut că la 20 ianuarie 2009

inculpatul a consumat băuturi alcoolice la locuința sa și pe acest fond, a avut

o discuție contradictorie cu partea vătămată, apoi a lovit-o cu un cuțit în

brațul stâng. Datorită însă intensității cu care s-a aplicat lovitura cuțitul a

penetrat toracele. Imediat după agresiune partea vătămată a fugit și s-a

refugiat în Școala Generală Jidoștița, de unde a fost transportată la spital,

unde a fost internată necesitând cca. 25 - 30 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul, care a solicitat schimbarea încadrării juridice a

faptei în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., susținând că a lovit

partea vătămată doar o singură dată și nu a intenționat s-o ucidă.

Prin Decizia penală nr. 185 din 2

octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

a respins ca nefondat apelul, apreciind încadrarea juridică a faptei ca fiind

corectă.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei, susținând pe de o

parte, că intenția sa a fost de a aplica o corecție părții vătămate, iar pe de

altă parte, că are în întreținere patru copii și pedeapsa aplicată fiind mult

prea severă, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Din verificarea lucrărilor

dosarului, se reține că situația de fapt a fost stabilită prin coroborarea

declarațiilor părții vătămate, constante (concubina inculpatului, din care

relație are un minor, iar împreună creșteau și alți doi minori, care provin

dintr-o altă relație a părții vătămate) raportul de constatare medico-legală

care atestă că partea vătămată a prezentat o leziune de violență produsă cu

corp tăietor-înțepător, iar cele de la nivelul hemitoracelui stâng au pus în

primejdie viața și nu în ultimul rând declarațiile de recunoaștere a faptei de

către inculpat.

Apărarea inculpatului, în sensul că intenția sa a

fost de a aplica o corecție, nu poate fi reținută, față de obiectul folosit,

zona vizată, intensitatea loviturii, relevată și de concluziile raportului de

constatare medico-legală și anume că acesta a avut reprezentarea acțiunii sale,

respectiv - uciderea victimei - rezultat acceptat chiar dacă nu a urmărit

producerea lui.

Ca atare, situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite fără dubiu.

În ce privește pedeapsa aplicată, se

reține că în procesul individualizării, instanțele au avut în vedere, în integralitate,

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., în cadrul acestora având

primordialitate pericolul social grav al faptei, mărit, în ce privește

infracțiunea de omor, limitele de pedeapsă dar și persoana inculpatului,

sincer, cooperant, fără antecedente penale și care regretă fapta, încât o

reducere a pedepsei nu se justifică.

Ca atare, Înalta Curte, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat,

recursul inculpatului.

Se va deduce din pedeapsă timpul

arestării preventive și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul T.C. împotriva Deciziei penale nr. 185 din 2 octombrie 2009 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 21 ianuarie 2009

la 15 decembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

15 decembrie 2009.