ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1786/2010

Asupra recursului de

față.

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 3 din 12 ianuarie

2010 Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondată, plângerea petentului

A.C.D. formulată împotriva Ordonanței nr. 242/P/2008 din 10 septembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, menținând soluția atacată.

Instanța a reținut că

petiționarul A.C.D. a formulat plângere împotriva judecătorilor care s-au

pronunțat în cauzele civile în care acesta a fost parte, în fond și în căile de

atac, pe rolul Judecătoriei Topoloveni, Tribunalului Argeș și Curții de Apel

Pitești, precum și împotriva grefierilor care au făcut parte din instanțe,

susținând că la judecată nu au avut în vedere împrejurarea că procesele-verbale

nr. X/1997 și nr. Y/1997 emise de funcționarii de la Primăria Căteasca, sunt

false.

În cauză, Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin Ordonanța nr. 1207/P/2007

din 29 mai 2008 a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii și

grefierii Curții de Apel Pitești și a disjuns cauza față de magistrații și

grefierii celorlalte instanțe, declinând competența la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești.

Prin Ordonanța nr.

242/P/2008 din 10 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești,

la rândul său, a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.E.M., T.S. și

D.A., judecători la Judecătoria Tribunalul Argeș și B.L. și L.A., judecători la

Judecătoria Topoloveni, precum și față de V.C., F.M. și G.G., grefieri la acele

instanțe.

De asemenea, a dispus

disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Topoloveni pentru efectuarea de cercetări sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. față de

primarul și ceilalți funcționari ai Primăriei comunei Căteasca.

Procurorul a

constatat că nu există niciun indiciu din care să rezulte că magistrații și

grefierii și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării

cauzelor civile în care petentul a fost parte.

Osebit, a reținut că

prin declarația din 3 iulie 2008 petentul A.D. a arătat că, întrucât a avut câștig

de cauză în procesele privind fondul funciar, nu mai are vreo pretenție față de

judecătorii și grefierii reclamați, menținând plângerea numai față de

funcționarii Primăriei comunei Căteasca, județul Argeș, care refuză să-l pună

în posesie.

Prin Rezoluția nr.

382/221/II/2/2009 din 15 ianuarie 2009 procurorul general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins plângerea petentului A.D.

împotriva ordonanței de netrimitere în judecată. În temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petentul A.D. a formulat plângere împotriva ordonanței de

neurmărire la Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Sentința penală

nr. 854 din 28 aprilie 2009 a trimis-o spre competentă soluționare Curții de

Apel Pitești.

Această din urmă

instanță, așa cum s-a arătat, prin Sentința penală nr. 3 din 12 ianuarie 2010 a

respins plângerea petentului A.D., ca nefondată.

Instanța a constatat

că ordonanța de neurmărire atacată, este legală și temeinică.

Magistrații învestiți

cu soluționarea cauzelor au analizat cele două procese-verbale indicate de

petent ca fiind false, însă pârâta din cauză (mama petentului) nu a probat

susținerile din cererile de apel și recurs.

Împotriva acestei

hotărâri petentul A.D. a declarat recurs, solicitând casarea sentinței și, în

rejudecare, trimiterea cauzei la procuror, în vederea efectuării urmăririi

penale față de magistrați și grefieri.

Prin memoriile depuse

la dosar, petentul-recurent critică activitatea organului de urmărire penală

prin aceea că a efectuat cercetările în lipsa sa, fiind „victimă a

infractorilor cu diplomă de judecător, procuror și polițist", i-au fost

respinse cererile de punere în posesie de către comisia locală și primarul

localității.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Petentul a formulat

plângere împotriva magistraților și grefierilor în legătură cu soluțiile

adoptate în dosare civile, în fond și în căile de atac.

În final, potrivit

declarației sale din 3 iulie 2008 dată în fața procurorului Parchetului Curții

de Apel Pitești, petentul nu mai are pretenții față de magistrați și grefieri

întrucât a obținut soluția favorabilă în cauzele de fond funciar, fiind în

continuare nemulțumit de activitatea autorităților locale din cadrul Primăriei

comunei Gătească, județul Argeș, care refuză să delimiteze terenurile moștenite

și să îl pună în posesie conform Deciziei nr. 299/2006 a Tribunalului Argeș.

Așa cum s-a

constatat, prin Ordonanța nr. 242/P/2008 din 10 septembrie 2008 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea

competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni pentru

faptele prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. față de primarul

comunei Gătească și ceilalți funcționari locali, astfel încât, sub acest

aspect, măsura nu este supusă controlului judecătoresc instituit prin

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Nu există în cauză

indicii din care să rezulte că magistrații, în soluționarea cauzelor civile,

și-ar fi îndeplinit abuziv îndatoririle funcției, iar activitatea de verificare

a plângerii petentului, în cadrul actelor premergătoare, a fost desfășurată în

condițiile legii.

Petentul a fost

ascultat în cauză, ocazie cu care nu a prezentat și nici nu a solicitat

administrarea de probe în susținerea plângerii formulate împotriva

magistraților, ci, dimpotrivă, a arătat că nu mai are pretenții față de

judecători și grefieri, ceea ce demonstrează că plângerea nu a avut alt scop

decât de a crea presiuni și intimidare.

De altfel, și

epitetele din memoriul din recurs, citate mai sus, sunt edificatoare în

privința nivelului educației civice a petentului.

Față de cele ce

preced, constatând că hotărârea atacată, prin care a fost respinsă plângerea

petentului împotriva ordonanței de neurmărire, este legală și temeinică,

recursul petentului urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul A.D. împotriva Sentinței penale nr. 3 din 12 ianuarie 2010 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 mai 2010.