ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5730/2011

Deliberând, în condițiile

art. 260 C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

La data de 21 iunie 2010

contestatoarea E.C. H. a formulat o contestație în anulare împotriva deciziei

nr. 3238 din 25 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul

nr. 6064/95/2007, contestație în anulare care s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți

sub nr. 5514/1/2010.

În motivarea contestației contestatoarea și-a

exprimat nemulțumirea în legătură cu soluția pronunțată de instanța de recurs din

perspectiva modului cum s-a reținut situația de fapt și cum s-a stabilit răspunderea

acesteia, pentru folosirea invenției reclamanților.

Astfel, s-a invocat împrejurarea

că nu poate fi obligată la plata drepturilor de autor pentru perioada cuprinse între

1 iulie 2004 – 30 iunie 2007 pentru folosirea invenției „Cupă poligonală pentru

excavator” întrucât masa minieră excavată în perioada indicată de reclamanți a fost

realizată prin folosirea a diverse tipuri de dinți și cupe care nu sunt de tipul

cupei de excavație ce face obiectul brevetului de invenție din cauză.

S-au adus critici raportului

de expertiză în sensul că nu s-a indicat baza tehnică la calculul eficienței economice

și instanțele nu au ținut cont de faptul că expertizele efectuate în cauză sunt

contradictorii.

S-a negat calitatea contestatoarei

de persoană în sarcina căreia se impune stabilirea obligației la despăgubiri derivate

din dreptul de autor al reclamanților, deoarece aceștia trebuiau să se îndrepte

împotriva producătorilor de cupe și nu împotriva cumpărătorului care achită prețul

convenit în contract.

S-a precizat că s-a formulat

prezenta contestație în anulare întrucât instanța de recurs, sesizată cu motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a omis să cerceteze criticile de nelegalitate

referitoare la interpretarea art. 969 C. civ. sub aspectul opozabilității contractului

numit „declarație – înțelegere”.

S.N.L. Oltenia la 28 iunie

2010 a formulat o contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 3238 din

25 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 6064/PI/2005 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție în contradictoriu cu intimații – reclamanți N.B., B.I., D.L., S.G., U.I.,

P.F., N.I.M. și P.D., contestație în anulare care s-a înregistrat pe rolul Înaltei

Curți sub nr. 5716/1/2010.

La 14 aprilie 2011 s-au

depus la dosar, motivele acestei din urmă contestații în anulare întemeiată în drept

pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

În fapt s-a susținut că

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3238 din 25 mai 2010 a omis

să cerceteze criticile de nelegalitate referitoare la aplicarea și interpretarea

art. 969 C. proc. civ. sub aspectul opozabilității contractului numit „declarație

– înțelegere” înregistrat din 24 septembrie 2003 prin care autorii invenției au

stabilit procente din valoarea profitului obținut prin vânzarea produsului de către

titularul brevetului, la acea dată SC U.R. SA, în sensul de a se constata că numita

declarație – înțelegere nu le putea fi opozabilă chiar dacă drepturile patrimoniale

se stabiliseră în temeiul art. 36 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, deoarece contractul

este legea părților și are efecte numai în privința acestora.

Instanța de recurs, luând

în considerație un act nou depus în această fază, din care rezultă calitatea reclamanților

de titulari ai brevetului, a considerat că situația de fapt este diferită de a celorlalte

spețe deduse judecății și invocate drept practică judiciară.

S-a solicitat astfel ca

printr-o nouă judecată a recursului să se coroboreze art. 969 C. civ. cu art. 45

alin. (3) din Legea nr. 64/1991 și să se constate că față de autorii invenției ,

contestatoare este un terț care nu poate fi obligat la plata unor drepturi de autor

stabilite printr-o convenție care nu îi este opozabilă.

Contestatoarea, S.N.L.

Oltenia, a formulat o cerere de conexare a acestui Dosar (nr. 5716/1/2010) la Dosarul

nr. 5514/1/2010 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și care are

ca obiect o contestație la executare formulată de E.C. H. împotriva aceRONași decizii

nr. 3238 din 25 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul

nr. 6064/95/2007.

La data de 28 iunie 2011,

Înalta Curte, constatând că referitor la cele două dosare sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 164 C. proc. civ. a dispus conexarea Dosarului nr. 5716/1/2010

la Dosarul nr. 5514/1/2010 contestațiile în anulare fiind formulate împotriva aceRONași

decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în contradictoriu cu aceiași reclamanți

și pentru aceleași motive.

Analiza instanței investită

cu cele două contestații în anulare.

Prin decizia nr. 3328 din 25 mai 2010 Înalta Curte

de Casație și Justiție a soluționat recursurile declarate de E.M. Mehedinți (devenită

ulterior E.M. H.) și S.N.L. Oltenia SA împotriva deciziei nr. 14 din 15

ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova. Recursul nu au fost întemeiat în drept dar

criticile formulate au determinat instanța să le califice drept critici care conturează

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3238/2010

s-au respins excepțiile tardivității și nulității recursului declarat de E.M. Mehedinți

devenită E.C. H. și s-au respins ca nefondate recursurile, cu consecința păstrării

deciziei civile nr. 14 din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, care a respins

apelurile declarate împotriva sentinței civile nr. 80 din 16 mai 2008 a Tribunalului

Gorj.

Prin sentința nr. 80/2008

au fost obligate pârâtele la plata unor sume de bani reprezentând drepturi patrimoniale

cuvenite reclamanților pe perioada 9 iulie 2004 – 30 iunie 2007, sume reactualizate

în raport de indicii de inflație de la 9 iulie 2002, data introducerii acțiunii,

la data plății efective.

Din adresa emisă la 11

iunie 2010 de către B.E.J. T.S. către R. Bank, rezultă că s-a înființat o poprire

în mâinile terțului poprit pe contul debitelor S.N.L.O. SA Târgu Jiu pentru suma

totală de 137.037,47 RON reprezentând - 123.991,80 RON rezultată din titlul executor,

sentința nr. 80 din 16 mai 2008 a Tribunalului Gorj pronunțată în Dosarul nr. 6064/95/2007

plus cheltuieli de executare 13.045,61 RON.

Împrejurarea că debitul,

dedus din obligația de plată a sumei asupra căreia poartă titlul executor, a fost

executat a fost confirmată de însuși debitorul obligației, contestatoarea S.N.L.O.,

prin reprezentantul său, în ședința publică din 28 iunie 2011.

În raport de această situație

s-a invocat excepția lipsei de interes a contestației în anulare formulată de cele

două contestatoare.

Interesul este o cerință

necesară pentru existența dreptului la acțiune, lipsa acestuia punând în discuție

dreptul la acțiune potrivit adagiului „pas d’intérêt, pas d’action”.

Exigența impusă petentului,

de a justifica un interes pentru a i se deschide dreptul să desfășoare o activitate

jurisdicțională trebuie identificată fie printr-un interes patrimonial (valorificarea

unei datorii, revendicarea unui teren) fie printr-un interes moral (atunci când

se urmărește un scop nepatrimonial).

Interesul trebuie să îndeplinească

condiții fără de care nu se poate justifica sesizarea instanței, el trebuie să fie

legitim (când se urmărește realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege),

să fie personal și direct, (folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii

judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune) și să fie născut și actual

(să existe la momentul în care cererea este formulată).

Din perspectiva interesului

în declanșarea contestației în anulare împotriva deciziei prin care sentința

nr. 80/2008 a devenit irevocabilă, în raport de datele concrete ale speței - recte

faptul că sentința nr. 80/2007 a fost executată - se constată că prezentele acțiuni

în contestație în anulare sunt lipsite de interes.

Interesul de a reface

judecata recursului – pe calea contestației în anulare a deciziei nr. 3238/2010,

nu mai era actual nici la data formulării contestației, 21 iunie 2010 și cu atât

mai mult nu este nici în prezent. La 11 iunie 2010 s-a emis poprirea conturilor

contestatoarei S.N.L.O. care a și confirmat plata integrală a debitului constituit

prin titlul executor (sentința nr. 80/2008).

Motivația invocată oral

în ședința din 28 iunie 2011, de către contestatoare în sensul că urmărește întoarcerea

executării, nu poate fi primită în justificarea declanșării acestei căi extraordinare

de atac deoarece un interes care a trecut, a fost depășit, nu poate fi luat în considerare.

Or, interesul contestatoarei

era de a-și vedea salvate fondurile prin evitarea plății către reclamanți a debitului

la care a fost obligată prin sentința nr. 80/2008, interes care, evident a dispărut

după plata debitului.

O eventuală întoarcere

a executării poate fi discutată în alți termeni, această instituție fiind reglementată

expres prin dispozițiile art. 404

1

– 404

3

C. proc. civ. și

nu pe calea unei contestații în anulare, care se subsumează rigorilor de formulare

prevăzute în mod imperativ de dispozițiile art. 317 – 321 C. proc. civ.

Ca urmare văzând că este

întemeiată excepția invocată de intimați se vor respinge contestațiile în anulare

formulate împotriva deciziei nr. 3238/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

ca lipsite de interes.

În temeiul art. 274

C. proc. civ. vor fi obligate contestatoarele la plata cheltuielilor de judecată

ocazionate intimaților de prezentul proces.

Se constată că intimații

au dovedit plata a câte 1.000 RON fiecare cu titlu de onorariu de avocat în cele

două procese (soluționate împreună în prezentul dosar, ca urmare a conexării) și

plata deplasărilor avocatului la proces (bonuri fiscale emise de SC O.P. Târgu Jiu

- benzinărie - la datele din 3 mai, 27 mai, 9 iunie și 27 iunie 2011, care coincid

cu termenele acordate în cele două dosare conexate.

Ca urmare cele două contestatoare

vor fi obligate să achite câte 1.115 RON cheltuieli de judecată fiecăruia din intimați

din prezenta cauză: B.I., B.N., D.L., N.I.M., P.F., P.D., S.G. și U.I., M.A. și

M.N. (și care au figurat ca reclamanți și ultimii doi ca intervenienți în interes

personal în Dosarul nr. 6064/95/2007 în care s-a pronunțat decizia nr. 3238/2010

atacată cu contestație în anulare).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei

de interes, formulată de intimații B.I., B.N., D.L., N.I.M., P.F., P.D., S.G., U.I.,

M.A. și M.N.

Respinge, ca lipsite de

interes, contestațiile în anulare formulate de contestatoarele E.C. H. și S.N.L.

Oltenia S.A. împotriva deciziei nr. 3238 din 25 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Obligă contestatoarele

la plata sumei de câte 1.115 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către fiecare

din intimații B.I., B.N., D.L., N.I.M., P.F., P.D., S.G., U.I., M.A. și M.N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 iulie 2011.