ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4136/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 971 din 16 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 5941/117/2009, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul L.Ș. și cererea de intervenție formulată de intervenienta R.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Cluj-Napoca, pentru daune morale; s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul L.Ș. și cererea de intervenție formulată de intervenienta R.A., împotriva pârâților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, SC A. SA, prin Administrația Domeniilor Statului, A.F.P. Gherla, D.G.F.P.

a județului Cluj, B.A., pentru restituire în natură și acordare de despăgubiri pentru imobilul înscris în CF nr. x Gherla, nr. top a, b; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și s-a respins acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale; s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L.Ș., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, constatându-se caracterul politic al stabilirii măsurii administrative a domiciliului forțat al defunctului L.D.

și a reclamantului L.Ș. În considerente s-a reținut că potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul dintre următoarele acte. Art. 4 alin. (2) prevede că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Stabilirea domiciliului obligatoriu al defunctului L.D. și a familiei sale s-a făcut în baza Decretului-Lege nr. 83/1949, act normativ care nu este enumerat la art. 3 din lege.

Raportat la probatoriul administrat în cauză, a rezultat că măsura administrativă a domiciliului obligatoriu, aplicată reclamantului și tatălui său, L.D., a avut un caracter politic. Referitor la acordarea despăgubirilor morale s-a reținut că motivul pentru care reclamantul și intervenienta nu au dreptul la despăgubiri morale în baza art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 este faptul că acest text legal, care reprezintă temeiul juridic al acțiunii acesteia, a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, decizie publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamantul L.Ș.

și intervenienta R.A., invocând ca temei al apelului nelegalitatea și netemeinicia sentinței apelate, apelanții arătând că, nelegalitatea constă în faptul că, deși au indicat că antecesorii lor au fost persecutați politic, totuși instanța reține că această persecuție politică derivă din calitatea de judecător a tatălui reclamantului, deși acesta era un judecător apolitic. Din acest punct de vedere, apelanții au arătat că, calitatea reclamantului, de fiu al antecesorului său, și a surorii sale, de fiică, justifică acest apel. În data de 16 martie 2011, apelanții au depus la dosarul cauzei o „Precizare de acțiune”.

În motivarea acestei „Precizări de acțiune”, apelanții au arătat că, având în vedere faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a fost practic suprimat dreptul apelanților, recunoscut prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, la acordarea unor daune morale pentru prejudiciul suferit prin măsurile dispuse împotriva antecesorului lor, apelanții se află în postura ingrată de a identifica un temei juridic al acțiunii formulate. În opinia acestora, această problemă, în lipsa altor măsuri legislative, poate fi soluționată în felul următor: a) Aplicarea cu prioritate a Convenției Europene a Drepturilor Omului față de dreptul național. b) Identificarea unui remediu în dreptul național, respectiv art. 998-999 C. civ.

Prin decizia civilă nr. 251 A din 9 iunie 2011 Curtea de Apel Cluj a respins apelul. În privința temeiurilor juridice noi, invocate de apelanți prin precizarea de acțiune depusă la dosar la data de 16 martie 2011, Curtea de Apel Cluj, din oficiu, la termenul de judecată din data de 09 iunie 2011, a invocat și a pus în discuția contradictorie a părților prezente, precum și a reprezentantei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii direct în apel, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții procedurale care interzic în mod imperativ schimbarea direct în apel a cauzei juridice a acțiunii și implicit, a obiectului cererii de chemare în judecată.

Invocarea de către apelanți, pentru prima dată în fața instanței de apel, a unor temeiuri juridice noi, ca fundament al cererii de chemare în judecată, respectiv art. 998 - 999 C. civ., art. 3, art. 5, art. 6, art. 8 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și principiul interzicerii discriminării, echivalează cu o schimbare a cauzei juridice în apel și cu încălcarea, totodată, a principiului dublului grad de jurisdicție, intrând astfel sub incidența art. 294 alin. (1) C. proc. civ. Pe fondul cauzei, au fost menținute reținerile primei instanțe. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamantul și intervenienta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că apelul trebuia soluționat cu aplicarea prioritară a Convenției Europene a Drepturilor Omului și prin identificarea unui remediu în dreptul național, respectiv prin prisma art. 998-999 C. civ.

Recursul nu este fondat. Instanța de apel, constatând încetarea efectelor dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, în mod corect nu a examinat cauza pe temeiul altor norme, făcând o aplicare corespunzătoare a prevederilor art. 294 C. proc. civ. În condițiile în care reclamantul a invocat temeiul juridic al cererii în despăgubiri ca fiind reprezentat de dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 - examinate ca atare în primă instanță, analizarea pretențiilor acestuia din perspectiva altor prevederi legale ar fi echivalat cu schimbarea cauzei juridice în timpul procesului. Or, atare act de procedură este contrar dispozițiilor art. 294 alin. (1) teza I C. proc.

civ., potrivit cărora „În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi”. Norma procedurală citată are caracter imperativ și împiedică o solicitare a reclamantului în sensul examinării cererii sale pe temeiul altei norme decât cea corect invocată prin cererea de chemare în judecată, cu atât mai mult nu permite examinarea din oficiu a unui alt temei juridic, evident, dacă acesta a fost corect indicat de către reclamant și nu este necesară o calificare a cererii sub acest aspect. Excepțiile de la regula prevăzută în art. 294 alin. (1) teza I C. proc. civ. sunt redate în teza II și în alin. (2) din același art. 294, vizează exclusiv obiectul unei cereri, nu și cauza acesteia.

Fiind de strictă interpretare și aplicare, cazurile respective nu pot fi interpretate ca referindu-se și la temeiul juridic al cererii, indiferent de modificările intervenite în conținutul normei invocate în cererea introductivă, inclusiv încetarea efectelor acestei norme, ca urmare a constatării neconstituționalității lor, astfel cum s-a întâmplat în cauză. Față de toate considerentele reținute, recursul va fi respins, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul L.Ș. și de intervenienta R.A. împotriva deciziei nr. 251A din 9 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2012.