ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2252/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2252/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Examinând recursul de

față, constată:

Prin Sentința penală nr. 77 din 13 februarie

2009, Tribunalul Prahova, secția penală, a condamnat pe inculpatul P.I. după

cum urmează:

- în baza art. 174 -

176 lit. d) C. pen. la 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav;

- în baza art. 217

alin. (4) C. pen., la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

distrugere;

- în baza art. 211

alin. (2) lit. b) și (2

1

) lit. b) și c) C. pen., la 8 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare sporită până la maximul

ei de 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 13

octombrie 2008 la zi.

S-a luat act că

partea civilă F.A. a renunțat la despăgubirile civile.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat cuțitul-briceag folosit

la săvârșirea infracțiunii.

S-a confiscat de la

inculpat suma de 30 RON dobândită prin săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Inculpatul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În motivarea

sentinței s-au reținut, în esență, următoarele:

Până în luna

februarie 2008, când inculpatul și victima B.A. s-au certat, deoarece, aceasta

din urmă bănuia că i-a sustras din casă suma de 200 RON, inculpatul a ajutat-o

multă vreme contra cost, pe victimă la treburile gospodărești, astfel încât a

reușit să cunoască bine casa și curtea locuinței.

În seara de 24 august

2008, în orei 21,00, în condițiile în care nu mai avea venituri și acumulase la

magazinul din sat o datorie de 100 RON, inculpatul, aflat sub influența

băuturilor alcoolice, s-a hotărât să fure bani din locuința numitei B.A.

Inculpatul a pătruns

în curte și apoi în casă, cunoscând sistemul de închidere al ușii, dar când a

pășit în hol s-a întâlnit cu B.A. care l-a întrebat „ce caută”. Când inculpatul

i-a spus că vrea bani, victima a încercat să-l lovească cu palma peste față și

i-a pus în vedere să plece, amenințând că îl va reclama la poliție.

Instanța a reținut că

inculpatul a luat victima de gât, a culcat-o la podea și a somat-o să-i dea

bani, iar aceasta i-a spus că mai are din pensie doar 30 RON și că banii sunt

pe o masă în hol.

Pentru că victima se

lupta să scape, inculpatul a lovit-o de mai multe ori cu pumnii și a trântit-o

între pat și perete, după care s-a ridicat pentru a se duce în hol, dar B.A.

l-a prins de picior, moment în care inculpatul a scos din buzunar un cuțit

briceag și a lovit-o de mai multe ori peste corp, în special în zona gâtului,

până când aceasta a încetat să mai miște.

După aceea,

inculpatul s-a dus în hol și a luat banii și a ieșit din casă pe ușa din spate,

s-a oprit la pompa de apă și a spălat briceagul de sânge, moment în care a

realizat că ar fi putut lăsa urme în casă și a luat hotărârea să incendieze

locuința.

A luat din garaj două

bidoane cu motorină și s-a întors în casă unde a turnat combustibilul pe corpul

victimei și pe mobilier și a dat foc, după care a părăsit locul faptei.

Vecinii au sesizat

poliția și pompierii, iar după stingerea incendiului a fost găsit cadavrul

victimei, care prezenta plăgi produse prin înjunghiere și ardere.

Instanța a reținut că

din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de I.G.P.R. -

Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică rezultă că

depozitul subunghial recoltat de la degetul inelar al mâinii drepte a

cadavrului victimei constituie un amestec de sânge uman și celule epiteliale,

iar genotiparea acestor urme a pus în evidență un amestec de profile genetice

ce provin de la minim două persoane.

Profilul genetic al

probei de referință recoltată de la inculpatul P.I. este inclus, la locii corespunzători,

în acest amestec, alături de cel al victimei B.A.

S-a mai reținut că pe

briceagul ridicat de la inculpat au fost găsite urme de sânge uman, raportul de

constatare tehnico-științifică concluzionând că genotiparea ADN-ului extras din

aceste urme a pus în evidență un profil genetic identic cu cel al probei

biologice de referință recoltate de la victima B.A.

S-a mai reținut că,

potrivit raportului medico-legal de autopsie din 25 august 2008 al Serviciului

medico-legal Ploiești, moartea numitei B.A. a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei externe urmare a unui politraumatism cu plăgi cervicale și

secționarea vaselor mari ale gâtului (carotida și jugulara), leziunile

constatate la autopsie putând fi produse cu un corp tăietor înțepător, iar

arsurile corporale s-au produs după deces, prin contact cu o sursă cu flacără,

posibil haine incendiate cu motorină.

De asemenea, s-a

reținut că inculpatul a descris în detaliu modul în care a comis faptele, cele

declarate de acesta fiind în deplină concordanță cu datele obținute din

anchetă, dar în faza de cercetare judecătorească nu a mai recunoscut însușirea

sumei de 30 RON din locuința victimei.

Această ultimă

susținere a fost înlăturată de instanță, deoarece nu se coroborează cu

celelalte probe administrate în cauză.

A fost avut în vedere

și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din care rezultă că

inculpatul suferă de „tulburare de personalitate de tip disocial”și are păstrat

discernământul pentru faptele comise.

S-a reținut că, în

drept, faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 174 - 176 lit. d), art. 211 alin. (2) lit. b)

și (2

1

) lit. b) și c) și de art. 217 alin. (4) C. pen.

La individualizarea

pedepsei pentru fiecare infracțiune comisă s-au avut în vedere, conform art. 72

C. pen., gradul de pericol social concret foarte ridicat al faptelor comise, de

circumstanțele reale, ce au evidențiat o agresivitate excesivă, de modul și de

mijloacele folosite, de rezultatele produse, dar și datele care caracterizează

persoana inculpatului, care se află la prima încălcare a legii penale și

poziția procesuală sinceră pe tot parcursul urmăririi penale.

Prin Decizia penală

nr. 52 din 27 aprilie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, a menținut starea de arest a acestuia și l-a obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că este

nefondată susținerea inculpatului că nu a sustras nicio sumă de bani și ca

atare nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, întrucât s-a

dus la locuința victimei la solicitarea acesteia, care l-a agresat.

Instanța de apel a

avut în vedere, în esență, că aceste susțineri sunt infirmate de ansamblul

probelor administrate în cauză.

S-a mai reținut că

s-a dat faptei de ucidere a victimei o corectă încadrare juridică în

infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen.,

întrucât inculpatul a pătruns în locuința victimei pentru a sustrage bani și a

lovit-o cu cuțitul când aceasta l-a surprins și a încercat să-l împiedice, iar

după ce i-a suprimat viața a sustras banii.

Instanța de apel a

apreciat că nu este fondat nici motivul de apel vizând greșita individualizare

a pedepsei.

S-a avut în vedere că

faptele comise de inculpat asupra victimei, femeie singură, în vârstă de 73 de

ani, pe care a ucis-o pentru o tâlhărie și apoi a incendiat locuința pentru a

ascunde urmele infracțiunilor săvârșite, justifică pe deplin pedeapsa aplicată

rezultantă ce a fost aplicată în condițiile legii.

Inculpatul a declarat

recurs în motivarea căruia s-a susținut că nu există probe certe din care să

rezulte că inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie și că pedeapsa a fost

greșit individualizată.

Recursul a fost

întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și, respectiv,

14 C. proc. pen.

Examinând actele

dosarului, Înalta Curte constată că niciunul dintre motivele de recurs invocate

nu este fondat.

Astfel, se constată că nu s-a comis o gravă eroare

de fapt, situația de fapt fiind corect stabilită conform celor ce rezultă din

coroborarea probelor administrate în cauză.

În mod corect a fost

înlăturată declarația dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească în

care inculpatul a susținut că nu a sustras suma de 30 RON și că nici nu a mers

în locuința acesteia pentru a sustrage bani, ci s-a dus la solicitarea acesteia

pentru a discuta posibilitatea reluării relației de concubinaj pe care au

avut-o anterior.

Nicio probă

administrată în cauză nu confirmă existența unei relații personale apropiate

între victimă și inculpat.

Din declarațiile

martorilor rezultă că inculpatul a efectuat diferite munci în gospodăria

victimei, fiind plătit de aceasta. Întrucât victima l-a acuzat în luna

februarie 2008 că i-a sustras din casă o sumă de bani, inculpatul nu a mai vrut

s-o ajute la treburile gospodărești.

Conform art. 69 C.

proc. pen., declarațiile făcute de inculpat pe parcursul procesului pot servi

la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau

împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate.

Cum în speță, din

probele administrate nu rezultă fapte sau împrejurări cu care să se coroboreze

declarația dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească, această

declarație nu poate fi avută în vedere.

În schimb, cele

constatate de medicul legist cu ocazia efectuării autopsierii cadavrului

victimei, cele menționate în procesul-verbal de cercetare la fața locului și în

cel încheiat cu ocazia reconstituirii și declarațiile martorilor P.N. și V.C.

se coroborează cu declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală și

în fața judecătorului, cu ocazia luării măsurii arestării preventive, în care

inculpatul a arătat că a pătruns în casa victimei pentru a sustrage bani,

deoarece avea datorii, și că după ce a ucis victima, a luat suma de 30 RON și a

descris cu lux de amănunte modul în care s-au derulat faptele.

Este de reținut și

faptul că inculpatul a precizat în fața instanței că nu poate explica de ce a

declarat în faza de urmărire penală că a mers în locuința victimei pentru a

sustrage banii și că a luat suma de bani, astfel încât revenirea asupra acestor

declarații este total nejustificată.

Înalta Curte reține

că nu este fondat nici cel de al doilea motiv de recurs, pedeapsa aplicată

fiind proporțională cu pericolul social deosebit al infracțiunilor concurente

comise, determinat de natura acestora, împrejurările și modalitatea concretă în

care au fost săvârșite și legală în raport cu dispozițiile ce reglementează

pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni, sporul aplicat fiind justificat.

Constatând că nu

există nici cazuri de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi arestarea preventivă.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 27

aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 13 octombrie 2008 la

15 iunie 2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 15 iunie 2009.