ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2252/2009

Examinând recursul de față, constată: Prin Sentința penală nr. 77 din 13 februarie 2009, Tribunalul Prahova, secția penală, a condamnat pe inculpatul P.I. după cum urmează: - în baza art. 174 - 176 lit. d) C. pen. la 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav; - în baza art. 217 alin. (4) C. pen., la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere; - în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și (2 1 ) lit. b) și c) C. pen., la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare sporită până la maximul ei de 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 13 octombrie 2008 la zi. S-a luat act că partea civilă F.A. a renunțat la despăgubirile civile. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat cuțitul-briceag folosit la săvârșirea infracțiunii. S-a confiscat de la inculpat suma de 30 RON dobândită prin săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În motivarea sentinței s-au reținut, în esență, următoarele: Până în luna februarie 2008, când inculpatul și victima B.A.

s-au certat, deoarece, aceasta din urmă bănuia că i-a sustras din casă suma de 200 RON, inculpatul a ajutat-o multă vreme contra cost, pe victimă la treburile gospodărești, astfel încât a reușit să cunoască bine casa și curtea locuinței. În seara de 24 august 2008, în orei 21,00, în condițiile în care nu mai avea venituri și acumulase la magazinul din sat o datorie de 100 RON, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, s-a hotărât să fure bani din locuința numitei B.A. Inculpatul a pătruns în curte și apoi în casă, cunoscând sistemul de închidere al ușii, dar când a pășit în hol s-a întâlnit cu B.A. care l-a întrebat „ce caută”. Când inculpatul i-a spus că vrea bani, victima a încercat să-l lovească cu palma peste față și i-a pus în vedere să plece, amenințând că îl va reclama la poliție.

Instanța a reținut că inculpatul a luat victima de gât, a culcat-o la podea și a somat-o să-i dea bani, iar aceasta i-a spus că mai are din pensie doar 30 RON și că banii sunt pe o masă în hol. Pentru că victima se lupta să scape, inculpatul a lovit-o de mai multe ori cu pumnii și a trântit-o între pat și perete, după care s-a ridicat pentru a se duce în hol, dar B.A. l-a prins de picior, moment în care inculpatul a scos din buzunar un cuțit briceag și a lovit-o de mai multe ori peste corp, în special în zona gâtului, până când aceasta a încetat să mai miște. După aceea, inculpatul s-a dus în hol și a luat banii și a ieșit din casă pe ușa din spate, s-a oprit la pompa de apă și a spălat briceagul de sânge, moment în care a realizat că ar fi putut lăsa urme în casă și a luat hotărârea să incendieze locuința.

A luat din garaj două bidoane cu motorină și s-a întors în casă unde a turnat combustibilul pe corpul victimei și pe mobilier și a dat foc, după care a părăsit locul faptei. Vecinii au sesizat poliția și pompierii, iar după stingerea incendiului a fost găsit cadavrul victimei, care prezenta plăgi produse prin înjunghiere și ardere. Instanța a reținut că din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică rezultă că depozitul subunghial recoltat de la degetul inelar al mâinii drepte a cadavrului victimei constituie un amestec de sânge uman și celule epiteliale, iar genotiparea acestor urme a pus în evidență un amestec de profile genetice ce provin de la minim două persoane.

Profilul genetic al probei de referință recoltată de la inculpatul P.I. este inclus, la locii corespunzători, în acest amestec, alături de cel al victimei B.A. S-a mai reținut că pe briceagul ridicat de la inculpat au fost găsite urme de sânge uman, raportul de constatare tehnico-științifică concluzionând că genotiparea ADN-ului extras din aceste urme a pus în evidență un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referință recoltate de la victima B.A. S-a mai reținut că, potrivit raportului medico-legal de autopsie din 25 august 2008 al Serviciului medico-legal Ploiești, moartea numitei B.A. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe urmare a unui politraumatism cu plăgi cervicale și secționarea vaselor mari ale gâtului (carotida și jugulara), leziunile constatate la autopsie putând fi produse cu un corp tăietor înțepător, iar arsurile corporale s-au produs după deces, prin contact cu o sursă cu flacără, posibil haine incendiate cu motorină.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul a descris în detaliu modul în care a comis faptele, cele declarate de acesta fiind în deplină concordanță cu datele obținute din anchetă, dar în faza de cercetare judecătorească nu a mai recunoscut însușirea sumei de 30 RON din locuința victimei. Această ultimă susținere a fost înlăturată de instanță, deoarece nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. A fost avut în vedere și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din care rezultă că inculpatul suferă de „tulburare de personalitate de tip disocial”și are păstrat discernământul pentru faptele comise. S-a reținut că, în drept, faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 174 - 176 lit. d), art. 211 alin. (2) lit. b) și (2 1 ) lit. b) și c) și de art. 217 alin. (4) C. pen.

La individualizarea pedepsei pentru fiecare infracțiune comisă s-au avut în vedere, conform art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret foarte ridicat al faptelor comise, de circumstanțele reale, ce au evidențiat o agresivitate excesivă, de modul și de mijloacele folosite, de rezultatele produse, dar și datele care caracterizează persoana inculpatului, care se află la prima încălcare a legii penale și poziția procesuală sinceră pe tot parcursul urmăririi penale. Prin Decizia penală nr. 52 din 27 aprilie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a menținut starea de arest a acestuia și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că este nefondată susținerea inculpatului că nu a sustras nicio sumă de bani și ca atare nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, întrucât s-a dus la locuința victimei la solicitarea acesteia, care l-a agresat. Instanța de apel a avut în vedere, în esență, că aceste susțineri sunt infirmate de ansamblul probelor administrate în cauză. S-a mai reținut că s-a dat faptei de ucidere a victimei o corectă încadrare juridică în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., întrucât inculpatul a pătruns în locuința victimei pentru a sustrage bani și a lovit-o cu cuțitul când aceasta l-a surprins și a încercat să-l împiedice, iar după ce i-a suprimat viața a sustras banii.

Instanța de apel a apreciat că nu este fondat nici motivul de apel vizând greșita individualizare a pedepsei. S-a avut în vedere că faptele comise de inculpat asupra victimei, femeie singură, în vârstă de 73 de ani, pe care a ucis-o pentru o tâlhărie și apoi a incendiat locuința pentru a ascunde urmele infracțiunilor săvârșite, justifică pe deplin pedeapsa aplicată rezultantă ce a fost aplicată în condițiile legii. Inculpatul a declarat recurs în motivarea căruia s-a susținut că nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie și că pedeapsa a fost greșit individualizată. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și, respectiv, 14 C. proc.

pen. Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că niciunul dintre motivele de recurs invocate nu este fondat. Astfel, se constată că nu s-a comis o gravă eroare de fapt, situația de fapt fiind corect stabilită conform celor ce rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză. În mod corect a fost înlăturată declarația dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească în care inculpatul a susținut că nu a sustras suma de 30 RON și că nici nu a mers în locuința acesteia pentru a sustrage bani, ci s-a dus la solicitarea acesteia pentru a discuta posibilitatea reluării relației de concubinaj pe care au avut-o anterior. Nicio probă administrată în cauză nu confirmă existența unei relații personale apropiate între victimă și inculpat.

Din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul a efectuat diferite munci în gospodăria victimei, fiind plătit de aceasta. Întrucât victima l-a acuzat în luna februarie 2008 că i-a sustras din casă o sumă de bani, inculpatul nu a mai vrut s-o ajute la treburile gospodărești. Conform art. 69 C. proc. pen., declarațiile făcute de inculpat pe parcursul procesului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate. Cum în speță, din probele administrate nu rezultă fapte sau împrejurări cu care să se coroboreze declarația dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească, această declarație nu poate fi avută în vedere.

În schimb, cele constatate de medicul legist cu ocazia efectuării autopsierii cadavrului victimei, cele menționate în procesul-verbal de cercetare la fața locului și în cel încheiat cu ocazia reconstituirii și declarațiile martorilor P.N. și V.C. se coroborează cu declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală și în fața judecătorului, cu ocazia luării măsurii arestării preventive, în care inculpatul a arătat că a pătruns în casa victimei pentru a sustrage bani, deoarece avea datorii, și că după ce a ucis victima, a luat suma de 30 RON și a descris cu lux de amănunte modul în care s-au derulat faptele. Este de reținut și faptul că inculpatul a precizat în fața instanței că nu poate explica de ce a declarat în faza de urmărire penală că a mers în locuința victimei pentru a sustrage banii și că a luat suma de bani, astfel încât revenirea asupra acestor declarații este total nejustificată.

Înalta Curte reține că nu este fondat nici cel de al doilea motiv de recurs, pedeapsa aplicată fiind proporțională cu pericolul social deosebit al infracțiunilor concurente comise, determinat de natura acestora, împrejurările și modalitatea concretă în care au fost săvârșite și legală în raport cu dispozițiile ce reglementează pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni, sporul aplicat fiind justificat. Constatând că nu există nici cazuri de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce la zi arestarea preventivă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 13 octombrie 2008 la 15 iunie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 15 iunie 2009.