ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2252/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2252/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Examinând recursul de
față, constată:
Prin Sentința penală nr. 77 din 13 februarie
2009, Tribunalul Prahova, secția penală, a condamnat pe inculpatul P.I. după
cum urmează:
- în baza art. 174 -
176 lit. d) C. pen. la 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru
săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav;
- în baza art. 217
alin. (4) C. pen., la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
distrugere;
- în baza art. 211
alin. (2) lit. b) și (2
1
) lit. b) și c) C. pen., la 8 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 33 lit.
a) și 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul
să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare sporită până la maximul
ei de 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea
art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 350
alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive.
În baza art. 88 C.
pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 13
octombrie 2008 la zi.
S-a luat act că
partea civilă F.A. a renunțat la despăgubirile civile.
În baza art. 118
alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat cuțitul-briceag folosit
la săvârșirea infracțiunii.
S-a confiscat de la
inculpat suma de 30 RON dobândită prin săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Inculpatul a fost
obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea
sentinței s-au reținut, în esență, următoarele:
Până în luna
februarie 2008, când inculpatul și victima B.A. s-au certat, deoarece, aceasta
din urmă bănuia că i-a sustras din casă suma de 200 RON, inculpatul a ajutat-o
multă vreme contra cost, pe victimă la treburile gospodărești, astfel încât a
reușit să cunoască bine casa și curtea locuinței.
În seara de 24 august
2008, în orei 21,00, în condițiile în care nu mai avea venituri și acumulase la
magazinul din sat o datorie de 100 RON, inculpatul, aflat sub influența
băuturilor alcoolice, s-a hotărât să fure bani din locuința numitei B.A.
Inculpatul a pătruns
în curte și apoi în casă, cunoscând sistemul de închidere al ușii, dar când a
pășit în hol s-a întâlnit cu B.A. care l-a întrebat „ce caută”. Când inculpatul
i-a spus că vrea bani, victima a încercat să-l lovească cu palma peste față și
i-a pus în vedere să plece, amenințând că îl va reclama la poliție.
Instanța a reținut că
inculpatul a luat victima de gât, a culcat-o la podea și a somat-o să-i dea
bani, iar aceasta i-a spus că mai are din pensie doar 30 RON și că banii sunt
pe o masă în hol.
Pentru că victima se
lupta să scape, inculpatul a lovit-o de mai multe ori cu pumnii și a trântit-o
între pat și perete, după care s-a ridicat pentru a se duce în hol, dar B.A.
l-a prins de picior, moment în care inculpatul a scos din buzunar un cuțit
briceag și a lovit-o de mai multe ori peste corp, în special în zona gâtului,
până când aceasta a încetat să mai miște.
După aceea,
inculpatul s-a dus în hol și a luat banii și a ieșit din casă pe ușa din spate,
s-a oprit la pompa de apă și a spălat briceagul de sânge, moment în care a
realizat că ar fi putut lăsa urme în casă și a luat hotărârea să incendieze
locuința.
A luat din garaj două
bidoane cu motorină și s-a întors în casă unde a turnat combustibilul pe corpul
victimei și pe mobilier și a dat foc, după care a părăsit locul faptei.
Vecinii au sesizat
poliția și pompierii, iar după stingerea incendiului a fost găsit cadavrul
victimei, care prezenta plăgi produse prin înjunghiere și ardere.
Instanța a reținut că
din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de I.G.P.R. -
Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică rezultă că
depozitul subunghial recoltat de la degetul inelar al mâinii drepte a
cadavrului victimei constituie un amestec de sânge uman și celule epiteliale,
iar genotiparea acestor urme a pus în evidență un amestec de profile genetice
ce provin de la minim două persoane.
Profilul genetic al
probei de referință recoltată de la inculpatul P.I. este inclus, la locii corespunzători,
în acest amestec, alături de cel al victimei B.A.
S-a mai reținut că pe
briceagul ridicat de la inculpat au fost găsite urme de sânge uman, raportul de
constatare tehnico-științifică concluzionând că genotiparea ADN-ului extras din
aceste urme a pus în evidență un profil genetic identic cu cel al probei
biologice de referință recoltate de la victima B.A.
S-a mai reținut că,
potrivit raportului medico-legal de autopsie din 25 august 2008 al Serviciului
medico-legal Ploiești, moartea numitei B.A. a fost violentă și s-a datorat
hemoragiei externe urmare a unui politraumatism cu plăgi cervicale și
secționarea vaselor mari ale gâtului (carotida și jugulara), leziunile
constatate la autopsie putând fi produse cu un corp tăietor înțepător, iar
arsurile corporale s-au produs după deces, prin contact cu o sursă cu flacără,
posibil haine incendiate cu motorină.
De asemenea, s-a
reținut că inculpatul a descris în detaliu modul în care a comis faptele, cele
declarate de acesta fiind în deplină concordanță cu datele obținute din
anchetă, dar în faza de cercetare judecătorească nu a mai recunoscut însușirea
sumei de 30 RON din locuința victimei.
Această ultimă
susținere a fost înlăturată de instanță, deoarece nu se coroborează cu
celelalte probe administrate în cauză.
A fost avut în vedere
și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din care rezultă că
inculpatul suferă de „tulburare de personalitate de tip disocial”și are păstrat
discernământul pentru faptele comise.
S-a reținut că, în
drept, faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunilor prevăzute de art. 174 - 176 lit. d), art. 211 alin. (2) lit. b)
și (2
1
) lit. b) și c) și de art. 217 alin. (4) C. pen.
La individualizarea
pedepsei pentru fiecare infracțiune comisă s-au avut în vedere, conform art. 72
C. pen., gradul de pericol social concret foarte ridicat al faptelor comise, de
circumstanțele reale, ce au evidențiat o agresivitate excesivă, de modul și de
mijloacele folosite, de rezultatele produse, dar și datele care caracterizează
persoana inculpatului, care se află la prima încălcare a legii penale și
poziția procesuală sinceră pe tot parcursul urmăririi penale.
Prin Decizia penală
nr. 52 din 27 aprilie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de
inculpat, a menținut starea de arest a acestuia și l-a obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reținut că este
nefondată susținerea inculpatului că nu a sustras nicio sumă de bani și ca
atare nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, întrucât s-a
dus la locuința victimei la solicitarea acesteia, care l-a agresat.
Instanța de apel a
avut în vedere, în esență, că aceste susțineri sunt infirmate de ansamblul
probelor administrate în cauză.
S-a mai reținut că
s-a dat faptei de ucidere a victimei o corectă încadrare juridică în
infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen.,
întrucât inculpatul a pătruns în locuința victimei pentru a sustrage bani și a
lovit-o cu cuțitul când aceasta l-a surprins și a încercat să-l împiedice, iar
după ce i-a suprimat viața a sustras banii.
Instanța de apel a
apreciat că nu este fondat nici motivul de apel vizând greșita individualizare
a pedepsei.
S-a avut în vedere că
faptele comise de inculpat asupra victimei, femeie singură, în vârstă de 73 de
ani, pe care a ucis-o pentru o tâlhărie și apoi a incendiat locuința pentru a
ascunde urmele infracțiunilor săvârșite, justifică pe deplin pedeapsa aplicată
rezultantă ce a fost aplicată în condițiile legii.
Inculpatul a declarat
recurs în motivarea căruia s-a susținut că nu există probe certe din care să
rezulte că inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie și că pedeapsa a fost
greșit individualizată.
Recursul a fost
întemeiat pe dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 18 și, respectiv,
14 C. proc. pen.
Examinând actele
dosarului, Înalta Curte constată că niciunul dintre motivele de recurs invocate
nu este fondat.
Astfel, se constată că nu s-a comis o gravă eroare
de fapt, situația de fapt fiind corect stabilită conform celor ce rezultă din
coroborarea probelor administrate în cauză.
În mod corect a fost
înlăturată declarația dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească în
care inculpatul a susținut că nu a sustras suma de 30 RON și că nici nu a mers
în locuința acesteia pentru a sustrage bani, ci s-a dus la solicitarea acesteia
pentru a discuta posibilitatea reluării relației de concubinaj pe care au
avut-o anterior.
Nicio probă
administrată în cauză nu confirmă existența unei relații personale apropiate
între victimă și inculpat.
Din declarațiile
martorilor rezultă că inculpatul a efectuat diferite munci în gospodăria
victimei, fiind plătit de aceasta. Întrucât victima l-a acuzat în luna
februarie 2008 că i-a sustras din casă o sumă de bani, inculpatul nu a mai vrut
s-o ajute la treburile gospodărești.
Conform art. 69 C.
proc. pen., declarațiile făcute de inculpat pe parcursul procesului pot servi
la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau
împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate.
Cum în speță, din
probele administrate nu rezultă fapte sau împrejurări cu care să se coroboreze
declarația dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească, această
declarație nu poate fi avută în vedere.
În schimb, cele
constatate de medicul legist cu ocazia efectuării autopsierii cadavrului
victimei, cele menționate în procesul-verbal de cercetare la fața locului și în
cel încheiat cu ocazia reconstituirii și declarațiile martorilor P.N. și V.C.
se coroborează cu declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală și
în fața judecătorului, cu ocazia luării măsurii arestării preventive, în care
inculpatul a arătat că a pătruns în casa victimei pentru a sustrage bani,
deoarece avea datorii, și că după ce a ucis victima, a luat suma de 30 RON și a
descris cu lux de amănunte modul în care s-au derulat faptele.
Este de reținut și
faptul că inculpatul a precizat în fața instanței că nu poate explica de ce a
declarat în faza de urmărire penală că a mers în locuința victimei pentru a
sustrage banii și că a luat suma de bani, astfel încât revenirea asupra acestor
declarații este total nejustificată.
Înalta Curte reține
că nu este fondat nici cel de al doilea motiv de recurs, pedeapsa aplicată
fiind proporțională cu pericolul social deosebit al infracțiunilor concurente
comise, determinat de natura acestora, împrejurările și modalitatea concretă în
care au fost săvârșite și legală în raport cu dispozițiile ce reglementează
pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni, sporul aplicat fiind justificat.
Constatând că nu
există nici cazuri de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu,
Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 27
aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa
aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 13 octombrie 2008 la
15 iunie 2009.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților
Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică azi 15 iunie 2009.