CASE OF RATHFELDER v. THE UNITED KINGDOM

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A RATHFELDER v. REGATUL UNIT (Declarația nr. 63507/00) HOTĂRÂREA (Resoluție franceză) STRASBOURG 9 ianuarie 2007 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Rathfelder v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: Casadevill Președintele Sir Nicolas Bratza Bonello Pellonpää Traja Pavlovschi Šikuta, judecători și dna F. Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii, care s-a deliberat în privat la 6 mai 2003 și la 5 decembrie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 63507/00) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de dl Martin Rathfelder la 21 iunie 2000. Reclamantul nu a fost reprezentat în fața Curții. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului de Externe și Commonwealth. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu articolele 8 și 14 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 care, deoarece era un om, a fost negat prestațiile de securitate socială echivalente celor primite de văduve. La 6 mai 2003, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat că cererile sunt admisibile în măsura în care această plângere se referă la alocarea mamei văduvă și a declarat inadmisibilă o nouă plângere privind viitoarele cereri de pensie și a hotărât, de asemenea, să se alăture acestei cereri la alte cereri (denumite în continuare „domandările nos”. 5837/00, 60274/00, 60940/00, 61019/00, 61394/00, 61398/00, 61781/00, 62966/00, 63471/00, 63476/00, 63478/00 și 63481/00). Soția sa a murit la 28 decembrie 1992. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 26 aprilie 2000 și a fost respinsă la 8 mai 2000 din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era o femeie. Reclamantul nu a apelat în continuare, deoarece a fost recomandat că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu sunt plătite prestații de securitate pentru văduvi în temeiul legii Regatului Unit. Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste prestații, atât văduvilor, cât și văduvelor, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA). Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. În octombrie 2005, Guvernul contestat a trimis o tabelă care stabilește lista reclamanților care au fost propuse o soluționare a cererilor lor, inclusiv actualul solicitant. Guvernul a notificat Curtea că dl Rathfelder a fost oferit 23.433.88 GBP și a acceptat plata la 26 septembrie 2005. dl Rathfelder a fost trimis o scrisoare la 23 martie 2006 și a întrebat dacă el este conținut că cazul său este eliminat din lista de cazuri a Curții. El a fost avertizat că, dacă nu a contactat Curtea până la 13 aprilie 2006, cazul său va fi anulat. Reclamantul nu a răspuns. 10. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 11. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să dispună de această cerere de la cererile la care s-a alăturat; decide să scoată cazul din listă. Efectuat în engleză și notificat în scris la 9 ianuarie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Françoise Elens-Pasos Josep Casadevell Președintele Adjunct Registrul

FOURTH SECTION

CASE OF

RATHFELDER v. THE UNITED KINGDOM

(Application no. 63507/00)

JUDGMENT

(Friendly settlement)

STRASBOURG

9 January 2007

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Rathfelder v. the United Kingdom,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

J.

Casadevall

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

G.

Bonello

,

Mr

M.

Pellonpää

,

Mr

K.

Traja

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

J.

Šikuta,

judges

,

and Mrs

F. Elens-Passos

,

Deputy Section Registrar

,

Having deliberated in private on 6 May 2003 and on 5 December 2006,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 63507/00) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Mr Martin Rathfelder on 21 June 2000.

2.

The applicant was not represented before the Court. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

3.

The applicant complained under Articles 8 and 14 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 that, because he was a man, he was denied social security benefits equivalent to those received by widows.

4.

On 6 May 2003, after obtaining the parties’ observations, the Court declared the applications admissible in so far as this complaint concerned Widowed Mother’s Allowance and declared inadmissible a further complaint concerning future pension claims. It also decided to join this application to other applications (applications nos. 5837/00, 60274/00, 60940/00, 61019/00, 61394/00, 61398/00, 61781/00, 62966/00, 63471/00, 63476/00, 63478/00, and 63481/00).

THE FACTS

5.

The applicant was born in 1952 and lives in Manchester.

6.

His wife died on 28 December 1992. His claim for widows’ benefits was made on 26 April 2000 and was rejected on 8 May 2000 on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. The applicant did not appeal further as he was advised that such a remedy would be bound to fail since no security benefits were payable to widowers under United Kingdom law.

THE LAW

7.

By a letter of 11 May 2005 the respondent Government informed the Court that the House of Lords had decided, in relation to the claims for Widowed Mother’s Allowance (WMA) and Widow’s Payment (WPt), that there was in principle no objective justification at the relevant time for not paying these benefits to widowers as well as widows, but that the Government had a defence under section 6 of the Human Rights Act 1998 (the HRA). It noted that, in view of this, the multitude of cases before the Court and the fact that the HRA defence was only applicable in the domestic arena, the Government were prepared, in principle, to settle all claims made by widowers against the United Kingdom arising out of the arrangements applicable prior to April 2001 for the payment of WMA and WPt.

8.

In October 2005 the respondent Government sent a table setting out the list of applicants who had been proposed a settlement of their claims, including the present applicant.

9.

The Government notified the Court that Mr Rathfelder had been offered GBP 23,433.88 and had accepted payment on 26 September 2005. Mr Rathfelder was sent a letter on 23 March 2006 and asked whether he was content that his case be struck off the Court’s case list. He was warned that, if he did not contact the Court by 13 April 2006, his case would be struck off. The applicant did not reply.

10.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

11.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to disjoin this application from the applications to which it was joined;

2.

Decides

to strike the case out of the list.

Done in English, and notified in writing on 9 January 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Françoise

Elens-Passos

Josep

Casadevall

Deputy Registrar

President