CASE OF CAIRNEY v. THE UNITED KINGDOM

CAUZA CAUZĂ DE CAIRNEY c. REGATUL UNIT (Declarația nr. 45773/99) JUSTIȚIA (Resoluție în mod sincer) Strasburg 20 noiembrie 2007 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Cairney c. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care stă în calitate de Camera compusă din: J. Casadevill, Președinte, Sir Nicolas Bratza, G. Bonello, K. Traja, S. Pavlovschi, L. Garlicki, Dna P. Hirvelä, judecători, și dl T.L. Grefierul de secțiune deliberat în privat la 23 octombrie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 45773/99) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. „Convenția”) de dl Denis Cairney (nr. 8 ianuarie 1999. Reclamantul a fost reprezentat de dl J. MacDonald, avocat al McArthur Stanton, Dumbarton, Scoția. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Whowersley al Biroului pentru Externe și Commonwealth, Londra. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 care, deoarece era un om, a fost refuzat prestațiile de securitate socială echivalente celor primite de văduve. La 7 martie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă în măsura în care plângerea a avut legătură cu alocarea mamei văduvă în legătură cu perioada din 22 mai 1998 și inadmisibilă pentru restul. FACTELE I. CIRCUMSTANCESUL CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1959 și trăiește în Dumbarton. Soția sa a murit la 25 aprilie 1995 lăsând un copil născut în 1994. Susținerea sa oficială pentru alocarea mamei văduvă („WMA”) a fost făcută la 22 de ani. Mai 1998 și a fost respins la 31 iulie 1998 din cauza faptului că el nu a avut dreptul la WMA pentru că el nu a fost o femeie. Reclamantul nu a apelat mai departe după cum a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu sunt plătite prestații de securitate văduvi în temeiul legii Regatului Unit. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97 §§ 14-26, ECHR 2002-IV. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste beneficii la văduvii, precum și la văduvii, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA). Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. 10. La 29 mai 2007, reprezentantul juridic al reclamantului a informat Curtea că s-a ajuns la o soluție prietenoasă între părți. Cu o scrisoare din 27 iulie 2007, el a informat Curtea că dl Cairney a fost oferit 4 729,91 GBP și că a acceptat plata. La 10 august 2007, părțile au fost trimise o scrisoare de Registru care afirmă că Curtea ar lua în considerare aplicarea din lista cazurilor sale. 11. Curtea ia notă de acordul atins între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă). 12. În consecință, restul cererii ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS DECIZE să ia restul cererii din lista cazurilor sale. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 20 noiembrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. T. L. Early Josep Președintele grefierului Casadevall

FOURTH SECTION

CASE OF

CAIRNEY v. THE UNITED KINGDOM

(Application no. 45773/99)

JUDGMENT

(Friendly settlement)

STRASBOURG

20 November 2007

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Cairney v. the United Kingdom,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

J. Casadevall,

President,

Sir

Nicolas

Bratza,

Mr

G. Bonello,

Mr

K. Traja,

Mr

S. Pavlovschi,

Mr

L. Garlicki,

Mrs

P. Hirvelä,

judges,

and Mr

T.L.

Early

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 23 October 2007,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 45773/99) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Mr Denis Cairney (“the applicant”), on 8 January 1999.

2.

The applicant was represented by Mr J. MacDonald, a solicitor with McArthur Stanton, Dumbarton, Scotland. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

C.

A.

Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office, London.

3.

The applicant complained under Articles 8 and 14 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 that, because he was a man, he was denied social security benefits equivalent to those received by widows.

4.

On 7 March 2000, after obtaining the parties' observations, the Court declared the application admissible in so far as the complaint concerned Widowed Mother's Allowance related to the period from 22 May 1998 onwards, and inadmissible for the rest.

THE FACTS

I. THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

The applicant was born in 1959 and lives in Dumbarton.

6.

His wife died on 25 April 1995 leaving a child born in 1994. His formal claim for Widowed Mother's Allowance (“WMA”) was made on 22

May 1998 and was rejected on 31 July 1998 on the ground that he was not entitled to WMA because he was not a woman. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no security benefits were payable to widowers under United Kingdom law.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

7.

The domestic law relevant to this application is set out in

Willis v. the United Kingdom

, no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV.

COMPLAINT

8.

The applicant complained that British social security legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

THE LAW

9.

By a letter of 11 May 2005 the respondent Government informed the Court that the House of Lords had decided, in relation to the claims for Widowed Mother's Allowance (WMA) and Widow's Payment (WPt), that there was in principle no objective justification at the relevant time for not paying these benefits to widowers as well as widows, but that the Government had a defence under section 6 of the Human Rights Act 1998 (the HRA). It noted that, in view of this, the multitude of cases before the Court and the fact that the HRA defence was only applicable in the domestic arena, the Government were prepared, in principle, to settle all claims made by widowers against the United Kingdom arising out of the arrangements applicable prior to April 2001 for the payment of WMA and WPt.

11.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

12.

Accordingly, the remainder of the application should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases.

Done in English, and notified in writing on 20 November 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

T. L.

Early

Josep

Casadevall

Registrar

President